Navigation

De obicei, atunci cand primesc emailuri pe care nu le-am solicitat, mai ales atunci cand ele contin si fisiere atasate, reactia aproape naturala este aceea de a le sterge imediat (asta daca trec de filtrele anti-spam pe care le am instalate pe calculator). Insa chiar ieri, un mesaj de email cu un desen atasat mi-a ajuns in casuta postala electronica. Un mesaj ilustrand ceea ce multi dintre noi avem in centrul preocuparilor si discutiilor in aceste zile: lupta din Gaza a Israelului cu terorismul. As vrea sa vi-l ofer si voua, inainte de a trece la orice comentariu...

Uitandu-ma atent la desen si, bineinteles, incercand sa fiu la curent cu tot ceea ce se intampla in Israel in aceste zile, mi-am adus aminte de inca un lucru. Mai exact de un citat pe care l-am pastrat cu mine, aproape, timp de multa vreme, un citat din spusele Goldei Meir, fost prim-ministru al Israelului in perioada 1969-1974. La o conferinta de presa tinuta imediat dupa Razboiul de Sase Zile, in 1967, Golda Meir spunea:

Putem sa ii iertam pe arabi pentru ca i-au omorat pe copiii nostri, dar nu ii putem ierta pentru ca ne-au obligat pe noi sa ii omoram pe copiii lor. Vom avea pace cu arabii numai atunci cand ei isi vor iubi copiii mai mult decat ne urasc pe noi.

Cat de reale vorbe, chiar si dupa atata timp! Patruzeci de ani mai tarziu si, din pacate, cuvintele Goldei Meir sunt atat de actuale... Iar desenul pe care l-am primit prin email face si el referire la acelasi subiect.

Insa motivul principal pentru care am decis sa vorbesc despre asta in comentariul la pericopa Shemot este ca si Tora, saptamana aceasta, ofera o imagine absolut identica...

Peste Egipt s-a ridicat un nou Faraon, care nu cunostea pe Iosef. El a zis poporului sau: "Iata ca poporul lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. Haideti sa ne aratam dibaci fata de ei, ca sa nu creasca, ca nu cumva, daca se va intampla vreun razboi, sa se uneasca cu vrajmasii nostri si apoi sa iasa din tara." Si au pus peste ei supraveghetori, ca sa ii asupreasca cu munci grele.Dar cu cat il asupreau mai mult, cu atat se inmultea si crestea. [...] (Exodul 1:8-12)

Faraonul Egiptului a poruncit moaselor evreilor, numite una Shifra si cealalta Pua: "Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat sa il omorati iar daca este fata, sa o lasati sa traiasca." Dar moasele s-au temut de Dumnezeu si n-au facut ce le poruncise faraonul Egiptului, ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca. [...] (Exodul 1:15-17)

Atunci faraonul a dat urmatoarea porunca la tot poporul sau: "Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste si sa lasati toate fetele sa traiasca." (Exodul 1:22)

Iar in tratatul talmudic Sota (12a), rabinii ne ofera aceeasi nuanta pe care o sublinia si Golda Meir: "Faraonul a impus acest decret asupra poporului sau. A spus Rabi Iosi bar Chanina: El a dat de fapt trei decrete. Mai intai, a vorbit cu moasele, zicandu-le: 'daca este baiat sa il omorati'. Apoi a poruncit ca 'sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste'. Iar in final, 'faraonul a dat urmatoarea porunca la tot poporul sau', impunand acest decret asupra propriului sau popor."

Desi intr-o interpretare (sau impartire in componente a decretului faraonului) mai putin conformista, Rabi Iosi bar Chanina ofera aceleasi idei: Genocid in trei pasi! Din nou, la fel ca si in zilele noastre, apeluri internationale la "a omori evrei (ba chiar prunci!), oriunde s-ar afla"... Cat de simplu se repeta istoria!

Insa imi dau seama ca in Talmud accentul cade tocmai pe aceasta idee, de a face rau propriului tau popor pentru a rani pe altii. De doua ori, la inceputul si sfarsitul paragrafului talmudic, textul ne spune: "faraonul a impus acest decret asupra propriului sau popor." Probabil ca tocmai acest lucru a fost cel mai mare pacat al faraonului egiptului.

Ce poate fi mai rau decat atat? Sa ii omori pe ai tai ca sa te razbuni pe altii... Pacat de toate vietile nevinovate, ale pruncilor de atunci si ale celor de astazi, pacat de civili si pacat de suferinta...

Atat in acest comentariu. Restul, ganduri si sentimente, pareri de rau pe care stiu ca si voi le incercati si, bineinteles, speranta ca razboiul se va termina curand si ca Israelul nu va mai trebui sa lupte niciodata pentru a-si apara existenta -- restul va si ne ramane ca tema pentru acasa...

Shabat Shalom si multa pace in intreaga lume. Israel, suntem cu tine!