Navigation

Poporul evreu iese inarmat din Egipt si Dumnezeu il indreapta pe drumul spre Marea Rosie. Un stalp de nor (ziua) si unul de foc (noaptea) ii calauzeste pe evrei. Evreii se opresc in fata marii. Faraonul ii urmareste cu 600 de care de lupta. Poporul se teme la venirea egiptenilor si vorbeste impotriva lui Moshe. Moshe intinde - la indemnul lui Dumnezeu - toiagul peste mare si aceasta se despica. Evreii trec prin mare ca pe uscat, egiptenii sunt inghititi de ape. Evreii canta Shirat HaIam (Cantarea de la Mare). Negasind apa la Mara, evreii vorbesc din nou impotriva lui Moshe, care - cu ajutorul lui Dumnezeu - le ofera apa potabila. Poporul evreu primeste mana si prepelite pentru a manca. Sunt date regulile privitoare la modul de colectare al manei, pe care unii le incalca. Se da una din regulile Shabatului, anume ca acesta sa fie zi de odihna. Poporul este din no insetat, vorbeste impotriva lui Moshe si acesta primeste instructiuni sa loveasca o stanca, pentru ca din ea sa iasa apa. Evreii se lupta cu Amalec si inving. Este data porunca referitoare la "stergerea amintirii lui Amalec".