Pericopa săptămânii, iudaism și Tora

Moșe Rabeinu, Moise învățătorul nostru, a fost, conform tradiției iudaice, omul care l-a cunoscut pe Dumnezeu cel mai bine. El a făcut minunile înaintea Faraonului Egiptului, a vorbit în Numele lui Dumnezeu și a facilitat Revelația de la Sinai, el a contribuit indispensabil la Exodul din Egipt. Conform Torei, evreii l-au rugat să fie intermediar temporar între Dumnezeu și ei (Exodul 20:16), pentru că nivelul său spiritual a fost atât de înalt încât Dumnezeu îi vorbea asemenea unui prieten, ”față în față” (Exodul 33:11).

Și cu toate acestea, în pericopa pe care o citim în această săptămână, prima din Cartea Exodului, Moșe primește o lecție de la altcineva, o lecție care ne poate fi și nouă extrem de folositoare. Personajul care îi predă indirect această lecție importantă lui Moșe este unul la care cu siguranță nu ne-am fi așteptat: o femeie, neevreică, idolatră și al cărei nume nici măcar nu este menționat în paginile biblice. Midrașul însă ne dezvăluie identitatea ei și ne explică, într-o uimitoare explicație, care este episodul care a adus-o pe această femeie în postura de ”învățător” al învățătorului nostru, Moșe.

Scena este cunoscută, ea petrecându-se desigur, ca și întreaga Carte a Exodului, în Egipt. Temându-se ca din rândul evreilor să nu se nască un izbăvitor al evreilor, Faraonul Egiptului poruncește ca orice nou-născut băiat să fie aruncat în Nil și numai fetele să fie lăsate în viață (Exodul 1:22). O ”fiică a lui Levi”, despre care aflăm ulterior că se numește Ioheved, dă naștere lui Moșe și, după o scurtă perioadă de timp, realizează că nu îl mai poate ascunde, îl pune într-un coș de nuiele și îl încredințează apelor. citește mai mult…