Pericopa săptămânii,
iudaism și Tora

Pericopele Aharei Mot și Kedoșim, pe care le citim împreună în acest Șabat, marchează o tranziție profundă în cartea Vaikra (Leviticul), nu doar la nivel tematic, ci mai ales din perspectiva modului în care omul este chemat să se raporteze la Dumnezeu. Dacă prima parte a cărții se axează pe spațiul sacru al Tabernacolului și pe regulile care guvernează accesul la el, aceste două pericope deschid o perspectivă nouă: sfințenia nu mai este asociată doar unui loc anume în care intri rar și cu teamă, ci este un ideal către care suntem chemați cu toții în mod constant.

Textul din pericopa Aharei Mot debutează cu o avertizare dramatică: „Vorbește fratelui tău Aaron să nu vină în orice vreme în Sanctuar, dincolo de draperie, înaintea capacului care este peste chivot, ca să nu moară, căci în nor Mă voi arăta asupra capacului” (Leviticul 16:2). Chiar și Aaron, Marele Preot, are acces la unele încăperi ale Sanctuarului și la sacralitatea pe care acestea le întruchipează doar într-un moment de timp bine precizat, în ziua de Iom Kipur (Ziua Iertării Păcatelor), și doar în condiții foarte clar definite. Sfințenia prezentată aici este o realitate separată, potențial periculoasă (”ca să nu moară”), care nu poate fi abordată liber. Prezența Divină este asociată unui spațiu clar delimitat, iar apropierea de Dumnezeu implică restricție, teamă și disciplină. Ceea ce zugrăvește prima parte a Cărții Leviticului este, în esență, o teologie a distanței: omul aspiră să se apropie, dar este îngrădit de limitele propriei sale condiții. citește mai mult…