Pericopa săptămânii,
iudaism și Tora

În mijlocul anilor 1950, cei mai înalți trei munți de pe pământ au fost cuceriți. Mai întâi Everestul (8848 m) în 1953, aducând pentru prima dată oameni pe “Acoperișul Lumii”. Apoi, un an mai târziu, în 1954, a fost atins și vârful K2 (8611 m), supranumit și Muntele Sălbatic datorită condițiilor extreme și a imensei dificultăți a traseului. În final, în 1955, cel de-al treilea vârf ca înălțime al planetei, Kangchenjunga (8586 m) a fost și el aproape atins.

De ce am spus “aproape atins”? Pentru că echipa de alpiniști britanici care a realizat acea performanță în 1955 s-a oprit cu câțiva metri înainte de a atinge vârful absolut. Motivul? O promisiune pe care alpiniștii au făcut-o liderului populației trăitoare în acea regiune, că nimeni nu va atinge vârful în semn de respect pentru cultura și tradiția locală. O promisiune pe care alpiniștii au făcut-o și au onorat-o.

De atunci și până în zilele noastre, vârful Kangchenjunga a fost atins cu adevărat. Însă chiar și astăzi există alte piscuri montane cu profunde semnificații religioase sau culturale pentru populațiile locale, piscuri pentru care permisele de expediție sunt extrem de greu de obținut, iar atunci când ele sunt acordate vin uneori cu această condiție relativ bizară: puteți urca pe munte, dar nu aveți voie să atingeți vârful absolut. Există chiar piscuri care nu au fost niciodată atinse efectiv, tocmai din cauza acestei condiții, piscuri cum ar fi Gangkhar Puensum din Bhutan, Muntele Kailash dintre Tibet și China sau Vârful Machapuchare din Nepal. citește mai mult…