Pericopa săptămânii,
iudaism și Tora

Capitolul 18 din Cartea Genezei, în care Avraham se roagă pentru salvarea Sodomei, Gomorei și a celorlalte orașe condamnate la pieire pentru comportamentul lor profund imoral, este un un episod binecunoscut. Dumnezeu Însuși îi lansează lui Avraham invitația de a pleda pentru iertare și salvare, iar dialogul pe care textul biblic îl consemnează acolo este printre cele mai profunde din întreaga literatură religioasă.

”Oare Judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?” (Geneza 18:25) – întreabă cu uimire Avraham. Este o întrebare cu profunde implicații teologice. Avraham, de pe poziția sa de om, are cutezanța – poate alții ar merge și mai departe, folosind cuvântul ”tupeu” – să-L tragă la răspundere pe Dumnezeu, să-I aducă aminte că dreptatea nu este doar pentru lumea creată, ci și pentru Creator.

Dar în cele ce urmează vreau să vorbesc despre un alt verset, din același episod, care oferă o lecție probabil la fel de importantă. În versetul 27, Tora prefațează următoarea intervenție a lui Avraham astfel:

Iar Avraham a răspuns și a spus: ”Iată dar, cutez să vorbesc Stăpânului meu, deși eu sunt doar praf și cenușă.” – Geneza 18:27

citește mai mult…