Cu toate știrile venite din Israel zilele acestea, sincer nu am găsit puterea săptămâna trecută să scriu ceva pozitiv, cât de mărunt și neînsemnat, pe marginea pericopei pe care am citit-o în Șabatul care tocmai s-a încheiat.
Însă am participat astăzi la sinagogă la Bar Mițva fiului unui prieten și mi-am dat seama că – oricât de mare este suferința poporului evreu și a Statului Israel în aceste zile – viața merge înainte. Am luat parte la această Bar Mițva și mi-am adus aminte și de videoclipurile cu acei soldați care s-au căsătorit sub hupa chiar pe front, în bazele militare de la granița cu Gaza, pentru ca poporul evreu să poată continua. Și mi-am adus aminte de declarația unui participant la o astfel de căsătorie, un soldat care a rezumat simplu întreaga ceremonie: ”Pe 7 octombrie, ei ne-au distrus familiile. Acum noi le reîntemeiem.”
Și mi-am dat seama că Am Israel Hai (”poporul lui Israel trăiește”) nu este doar o idee pe care o adresăm altora, clar și răspicat, spunându-le că oricât ar încerca să ne nimicească, noi vom triumfa și vom continua să existăm. Am Israel Hai este și o idee pe care ne-o spunem nouă înșine, pentru a ne ține puternici, pentru a nu uita niciodată că avem o viață de trăit, un legământ etern cu Creatorul nostru și o misiune pe acest pământ.
Iată de ce, chiar după Șabat, cu întârziere așadar, m-am decis să aștern pe hârtia virtuală câteva gânduri despre un detaliu din pericopa trecută, pericopa Noah. Pentru ca învățătura Torei să continue. Pentru a avea o rază de lumină și spiritualitate într-o lume aflată în întuneric. Pentru ca această foarte măruntă contribuție la elucidarea Torei să se alăture la meritul colectiv al poporului evreu, cu care însoțim rugăciunile noastre înaintea Celui Atotputernic, de a ne reîntoarce prizonierii în sânul familiilor lor, de a ne da mângâiere pentru toată suferința și pierderea pe care am îndurat-o, de a ne proteja soldații care ne apără țara și de a ne da puterea să eradicăm răul de pe fața pământului și de a aduce pacea în Israel și în lumea întreagă.
* * *
Există două versete în pericopa Noah care descriu o acțiune a lui Noe după potop, o acțiune care aparent nu îi face deloc cinste:
Noe, omul pământului, s-a înjosit și a plantat o viță-de-vie. Și a băut din vin și s-a îmbătat și s-a dezgolit înăuntrul cortului său. – Geneza 9:20
Traducerea de mai sus (preluată ca traducere principală și în humașul ”Tora și haftarot”) urmează interpretarea lui Rași, și se bazează pe Midraș (Bereșit Raba 36:3). Conform ei, actul de a planta o viță-de-vie a fost o greșeală clară din partea lui Noe, o ”înjosire”. Traducerea redă cuvântul ויחל (vaiahel) – ”s-a înjosit” ca fiind derivat de la חולין (hulin) – ”profan”. Însărcinat de Dumnezeu cu repopularea lumii după potop, în loc să se ocupe de lucruri mai utile, să planteze pomi fructiferi sau să cultive cereale spre exemplu, Noe alege să planteze tocmai o viță-de-vie, să facă vin din rodul ei și apoi să se îmbete și să se degradeze prin acest act.
Ideea este preluată și de alți comentatori, nu numai de către Rași. Sforno, spre exemplu, sugerează că actul de a planta o viță-de-vie (spre deosebire de alte specii de plante) a fost o nefericită greșeală. Deși aparent minoră, acea greșeală a generat însă consecințe catastrofale: beție, goliciune, posibile acte sexuale imorale (sugestia Midrașului este că Ham l-ar fi castrat pe Noe în timp ce acesta din urmă zăcea beat) și blestem asupra lui Ham.
O legendă citată în Midraș îl implică chiar pe Satan (îngerul acuzator) în toată această poveste… Conform acestei surse, Satan i-a propus lui Noe un parteneriat în plantarea acelei vii. Conform înțelegerii dintre ei, Satan a purces apoi să jertfească un miel, un leu, un porc și o maimuță la rădăcina viei plantate de Noe, ”adăpând” cu sângele acestor animale seva noii plante. Simbolistica citată de Midraș este interesantă: înainte de a bea vin, omul este inocent ca un miel. Dacă bea cu moderație, el se simte puternic ca un leu. Dacă bea mai mult decât poate duce, el ajunge să se simtă ca un porc. Iar dacă bea până la beția totală, el se comportă ca o maimuță, făcându-se de râs, dansând fără noimă, făcând gesturi obscene, fără a avea măcar habar de ceea ce face.
Există însă și comentatori care privesc cu ceva mai multă indulgență gestul lui Noe. Ibn Ezra, spre exemplu, consideră că ויחל (vaiahel) derivă de la תחלה (tehila) – ”început”, sugerând că Tora ni-l descrie pe Noe aici nu ca un om care se înjosește, ci pur și simplu ca pe primul viticultor din istorie (”Noe a început să planteze viță-de-vie”). Beția care urmează – pare să sugereze această interpretare – este doar o consecință nedorită a unui act firesc, acela de a cultiva pământul.
Și mai există o interpretare pe care am auzit-o astăzi la sinagogă de la un cunoscut și care – deși nu am citit-o în nicio sursă rabinică sau scripturală – mi se pare deopotrivă foarte interesantă. Descriind acțiunea lui Noe, Tora ne spune că el ”a plantat o viță-de-vie”. În Geneza 2:8 întâlnim același verb pe care Tora îl folosește și aici: ”a planta”, acolo el fiind folosit în următoarea formulare: ”Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, la răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise.”
Mai mult, în Talmud (Berahot 40a), există o dispută legată de soiul exact al Pomului Cunoașterii Binelui și Răului, pe care textul biblic îl amintește în Geneza 2:17. (În Tora nu se precizează explicit despre ce pom era vorba.) Opiniile rabinice variază între smochin (cf. Geneza 3:7, unde oamenii cos o frunză de smochin pentru a-și acoperi goliciunea după păcat), viță-de-vie (pentru că ”nimic nu aduce mai mult necaz asupra omului decât vinul”) sau chiar grâu (pentru că ”un copil nu știe să-și cheme tatăl și mama până nu încearcă gustul grâului” – ideea fiind aici că procesul de maturizare a unui copil este similar cu procesul de maturizare și trezire la realitate al lui Adam și al Evei.)
Ideea care merită de extras din această dispută talmudică – fără a intra prea mult în ea, căci altfel riscăm să deviem de la subiect – este că una din variantele propuse pentru Pomul Cunoașterii este într-adevăr vița-de-vie.
Alăturând cele două idei, cea a verbului ”a planta” asociată cu Grădina Edenului și cea a viței-de-vie asociată cu Pomul Cunoașterii, se naște o întrebare: Oare nu cumva Noe încerca să replanteze Grădina Edenului după potop? Oare nu cumva actul său, care a generat în final atâta înjosire și suferință, a fost la origini un act bine intenționat, menit a reface acel paradis al începuturilor, pierdut de primii oameni prin nesocotirea voinței divine?
Din păcate, un răspuns clar la aceste întrebări nu avem (la fel cum nu avem nici la altele din pericopa noastră). Dar întrebările rămân, ca temă pentru acasă, ca un prilej de meditație pentru fiecare dintre noi. Voi care credeți așadar că este explicația cea mai convingătoare?
Șavua Tov, o săptămână bună, cu pace, liniște și mângâiere pentru poporul lui Israel!
Bunul Dumnezeu, ne-a dat a doua sansa prin Noe. Sansa consta in intelegerea ca esti un om cu sentimente de bunatate si rautate care nu putem sa le tinem sub control fara ajutorul lui Dumnezeu. Prin intelegerea sfaturilor, poruncilor..si ascultarea lor impreuna cu ajutorul care ne vine prin rugaciune.
Daca deviezi de la aceasta constietizare este dezastru!
Nu trebuie sa facem noi dupa vointa noastra sau dupa ideile noastre lucruri care ne depasesc puterile. Acest lucru te face sa crezi ca tu poti face lucruri ca Dumnezeu.
Noi nu avem aceasta putere de a ne controla bunatatea si rautatea. De aceea ne rugam mereu , prin rugaciune vine ajutorul. Noi avem nevoie sa fim mereu conectati, sa ascultam si sa respectam sfaturile lui Dumnezeu si sa nu mai cautam altele. Mereu vrem mai bine , dar sa fim multumiti asa.
Trebuie sa vedem adevarul care este sa nu mai aceptam minciuna.! Numai atunci va fi pace peste tot si vor sti toti ce vrea Dumnezeu de la noi ! Totul este scris in Tora. Toti trebuie sa il citeasca , scrie clar cei care trebuie sa tina poruncile date special prin legamant , trebuie sa le tina ceilalti sa stie acest lucru si sa asculte de toate celelalte invataturi care sant date pentru tot pamantul.
Atunci avem pace si linistea de la Dumnezeu !
Pace si liniste sufleteasca la toti !
Va multumesc pentru Meilurile trimise ! Santeti o bucurie pentru mine !
Sincere salutari
Sorina