Incep mai tarziu cu scrisul acestor divrei tora, din motive realmente obiective. Pericopa Bereishit a fost citita saptamana trecuta. Si odata cu ea, a reinceput Tora. In ziua de Simhat Tora, in toate sinagogile din lume, din sulurile de Tora a fost citita pericopa Zot Habracha (in traducere, „aceasta este binecuvantarea”) in care Moshe, cu doar cateva ceasuri inainte de a muri binecuvanteaza fiecare fiecare trib in parte. Apoi s-a reinceput Tora cu prima pericopa a acesteia Bereishit.
Un lucru pe care nu multi il stiu este ca finalul si reinceperea Torei prilejuiesc o prima surpriza, anume un joc de litere care spune multe: Tora se termina cu cuvantul ISRAEL (ultima litera este lamed) si incepe cu cuvantul BEREISHIT (prima litera este beit). De la sfarsit spre inceput, lamed + beit formeaza cuvantul lev (inima). Cred ca nu trebuie sa fac nici un comentariu…
Revenind la pericopa noastra…
Semne de intrebare…
De ce nu cade ploaie pe pamant pana la aparitia primului om? [2.5-6]
De ce nu i s-a dat lui Cain pedeapsa capitala pentru crima pe care a comis-o? [4.10-16]
De ce a creat Dumnezeu Pomul cunoasterii binelui si raului?
<div”>Am avut discutia asta la Oneg Shabatul trecut in cantina din Popa Soare, si schimbul de idei a fost absolut fantastic. Pentru cei care nu au participat la discutie (si poate si pentru ei), „rezolvarea” la rubrica Ce putem invata pentru azi?
Ce putem invata pentru azi?
[ADAM SE ROAGA PENTRU PLOAIE]
Relatia cu Dumnezeu este importanta.
[CAIN PRIMESTE CA PEDEAPSA PENTRU O CRIMA – IZGONIREA]
Aveti de ales dintre doi copii: unul singur la parinti, dintr-o familie cu posibilitati financiare peste medie, cu parinti cu o educatie demna de a fi luata in seama. Celalalt, un copil bolnavicios si slab, mezin al unei familii sarace, al 10-lea sau al 11-lea copil (daca retin bine), mama fara servici, tatal cu o slujba mizera, din care nu se intrezaresc posibilitati de scapare. Educatia, pentru unul din parinti – deloc, pentru celalalt, cateva clase primare.
Intrebarea care se punea era urmatoarea: daca ar trebui sa alegeti ce copil sa traiasca si ce copil sa moara (evident, decizia este practic imposibil de dat din considerente etice), pe care l-ati alege?
In email-ul respectiv urma un ecran gol, prin care trebuia sa „scrolezi”, apoi se dadea verdictul. Se spunea: „Decizia dvs. este ca baiatul cel slab si bolnavicios sa moara? Ei bine, tocmai l-ati omorat pe Ludwig van Beethoven.” Si iar urma un ecran gol, care iti dadea de gandit… Iar finalul era absolut cutremurator: „Acum sunteti curiosi sa stiti despre ce copil de familie buna era vorba?!? Ei bine, baietelul singur la parinti si care putea sa beneficieze de educatie si de o situatie materiala prospera se numea… Adolf Hitler !”
[DE CE A FOST CREAT POMUL CUNOASTERII BINELUI SI RAULUI?]
Intrebarea este pe cat de grea, pe atat de plina de semnificatii pentru actualitate.
Primul raspuns pe care l-am primit a fost unul simplu: pentru ca sa-l testeze pe Adam. Corect si simplu, nu? Aparent, problema rezolvata… Dar vine o alta intrebare: sa-l testeze cu ce? Sa vada ceva ce Dumnezeu (in ideea ca este atotstiutor) cunostea deja? Oare nu stia El ca Adam va manca din fructul oprit?
PARANTEZA: Este greu de precizat cum se impaca ideea de Dumnezeu atotstiutor cu ideea de liber arbitru. Prima spune ca Dumnezeu stie tot. Cea de-a doua, ca omul este liber sa aleaga. Nu exista o contradictie aici? Cea mai buna explicatie pe care am auzit-o pana acum este aceea ca Dumnezeu este atotstiutor in sensul ca El cunoaste toate posibilitatile (multimea acestora, ca sa ma exprim matematic) dar nu stie pe care dintre acestea o va alege omul… Va astept si aici cu opinii! INCHID PARANTEZA
Asadar, inapoi la intrebarea noastra… Midrasul spune ca inainte de a fi creat omul, ingerii au venit la Dumnezeu si I-au spus: „De ce vrei sa creezi omul, cand stii doar ca el va deveni rau si corupt si nu va asculta de Tine?” Asadar, Dumnezeu stia ca Adam si Eva vor manca din pom. Si totusi de ce l-a creat. Si, pentru a intari ideea, se spune ca pomul a fost crea exact in mijlocul Gradinii Raiului, pentru a se putea ajunge din orice colt al acesteia la el. Sa fi avut Dumnezeu nevoie de vreo confirmare? Sau poate sa ii fi placut ideea de a-l ispiti pe om? Sa se fi temut de acesta si sa fi cautat un pretext de a-l izgoni din Paradis?
Al doilea raspuns pe care l-am primit, a fost unul mult mai elaborat, dat de cineva pe care eu il admir (cateodata, sic) si care a spus „altii mai destepti decat mine au gandit raspunsul asta”. Nimic de pe lumea asta nu ne-ar produse atata bucurie, daca nu am obtine cu truda. Mama nu si-ar mai iubi copilul daca nu l-ar naste in durere, painea nu ar fi la fel de buna daca nu ar fi castigata cu sudoare, si nici concediul atat de placut daca nu ar veni dupa un an de munca… In ideea asta, izgonirea din Rai nu este o pedeapsa, ci o binecuvantare! In fond, fara acel „pacat originar”, noi (omenirea) nu am fi existat. Ar trebui sa le fim recunoscatori Evei si lui Adam pentru ca au pacatuit.
Insa ca nici aceasta explicatie nu ne rezolva problema. Personal, nu accept ideea ca Dumnezeu a vrut binele omenirii, in sensul ca aceasta sa ajunga pe pamant si sa se inmulteasca, si ca nu a gasit nici o alta formula pentru a realiza aceasta decat prin a „inscena” un pacat, o judecata si o condamnare. Pare prea meschin si prea omenesc, daca vreti, pentru Dumnezeu!
O alta tentativa de explicatie ar putea fi si aceea ca Dumnezeu a vrut sa vada cat de bine se inteleg si comunica femeia cu barbatul. Si nu spun nimic mai mult la acest capitol, pentru a nu va strica placerea de a va gandi la tema pentru acasa…
Problema cu „de ce a fost creat pomul” era veche pentru mine, in sensul ca intrebarea imi fusese pusa cu mult timp in urma. Bineinteles, am oferit si eu aceleasi raspunsuri ca mai sus. Dar motivatia se poate gasi mult mai subtil… Sa presupunem (reducere la absurd) ca pomul nu ar fi fost creat. Scenariul cel mai probabil ar fi ca oamenii (doi sau mai multi) sa fie in Rai, fara griji si probleme. Nenorocirea vine chiar din fraza anterioara, si anume din faptul ca acest scenariu, aparent frumos si benefic, este cel mai probabil SI SINGURUL POSIBIL!!!
Ganditi-va la perspectiva (care pe mine ma face sa ma gandesc de doua ori) ca oamenii sa fie niste masini programate SA FACA BINE! Ganditi-va la un scenariu in care, deodata, toate meritele noastre dispar complet, pentru simplul fapt ca posibilitatea de a face rau sau de a iesi rau NU EXISTA! Ganditi-va la noi, oamenii, ca la niste robotzei PROGRAMATI sa dea 5 lei amaratului care intinde mana la colt de strada, sa zica „da, mama, asa este, ai dreptate” de 1000 de ori pe zi, sa se implice in servicii comunitate pentru ca asa este in „softul” lor, sa dea un sfat bun unui prieten aflat intr-un moment dificil pentru ca posibilitatea de a da un sfat prost sau de a nu da nici un sfat nu ar exista… Imaginati-va cum ar fi daca BINELE din lume nu ar mai exista pentru simplul fapt ca nu am mai avea nici un „mai putin bine” sau nici un „rau” cu care sa il comparam. Si – poate cel mai cumplit – ganditi-va ca toate astea s-ar intampla tuturor, tot timpul, pe vecie. Si ca nici amaratul de la colt de strada nu ar intinde mana dupa 5 lei pentru ca intr-o astfel de societate, totul ar fi „bine”.
Stiu ca lucrurile astea pot parea filosofice si poate lipsite de sens, legatura cu lumea reala si cu viata noastra de azi. Dar ceea ce Tora ne invata printr-o intamplare de acum 5762 de ani este faptul ca Dumnezeu a pus un pret imens pe initiativa noastra, pe libertatea noastra de a alege binele sau raul, pe gandirea si modul nostru de a intelege realitatea inconjuratoarea si de a lua decizii. Abia aici se poate spune ca lucrurile incep „sa faca sens” (daca ar fi sa traduc din engleza „to make sense”).
Ceea ce Dumnezeu a apreciat si motivul pentru care a creat si plantat acel copac (aparent, ispita) a fost libertatea noastra, a oamenilor, de a lua hotarari. Si, cu toate ca speranta este ca aceste hotarari si decizii vor fi spre bine, spre o lume mai buna si mai dreapta, meritul de a lua in acest sens sau regretul ca am ales in sens contrar ne apartine. Aceasta libertate a noastra de a decide este ceea ce nu trebuie sa irosim. Pentru ea acumulam merite si greseli, pentru ea suntem judecati de catre altii, noi insine si Dumnezeu. Si imi doresc doar sa o folosim cu cap!
„Pentru acasa”
Care credeti ca a fost pacatul lui Adam si cum se leaga asta de noi azi? [2:15-16 si 3:1-13]
Shabat Shalom!
cred ca „pacatul” lui Adam a fost ca a ascultat de Eva si mai bine ar fi fost sa asculte de D-zeu si constiinta lui. Legatura cu noi de cei astazi este asemanatoare prin faptul ca barbatul ar trebui sa asculte in primul rand de D-zeu…nu de femeie, poate de ea chiar deloc, indiferent daca uneori este de acord cu ea. // Va multumesc foarte mult
va multumesc foarte mult pentru parsha
Shabbat Shalom*