Niciodata nu am inteles pe deplin binecuvantarile parintilor… M-a fascinat intotdeauna modul in care sunt alcatuite, cu un amestec de duiosie, seriozitate si speranta, combinand urari de succes pentru copii cu dorinta personala de a putea ramane alaturi de acestia pentru a ii vedea in momentele in care binecuvantarile se indeplinesc. Insa nu am inteles niciodata pe deplin ce sunt de fapt binecuvantarile parintesti. Sunt ele oare doar dorinte intime ale parintilor? Sunt oare profetii? Au ele ca scop indepartarea raului sau vor sa realizeze mai mult decat atat, sa aduca prosperitatea si bunastarea? Si oare de unde isi trag aceste binecuvantari puterea? Sa fie relatia atat de speciala dintre parinti si copii aceea care le hraneste? Sau poate, in numele acestei relatii, Dumnezeu, care este Parintele tuturor, actioneaza cu si mai multa bunavointa si aduce binele in calea copiilor?

Multe, multe intrebari… Insa intrebarea pe care o gasesc cea mai fascinanta dintre toate este urmatoarea: Oare binecuvantarile parintesti sunt destinate numai copiilor, sau ele pot avea efect si asupra altora? Desigur, la prima vedere intrebarea pare fara sens: daca binecuvantarile sunt parintesti, atunci ele sunt, in mod natural, oferite de parinti copiilor. Insa se pare ca nu intotdeauna este asa…

In pericopa acestei saptamani, Vaiehi, Iaacov isi binecuvanteaza fiii pe patul de moarte. Insa inainte de acest moment al binecuvantarii parintesti, un alt episod surprinde binecuvantarea parinteasca sub o forma mai putin obisnuita:

Si s-a intamplat, dupa aceste lucruri, ca i s-a spus lui Iosef: “Iata, tatal tau este bolnav.” Si el si-a luat cei doi fii cu sine, pe Menashe si pe Efraim. Si i s-a spus lui Iaacov, zicand: “Iata, fiul tau Iosef a venit la tine.” Asa ca Israel si-a adunat puterile si s-a asezat pe pat. Iaacov i-a spus lui Iosef: “Dumnezeul Cel Atotputernic mi s-a aratat in Luz in Tara Canaanului si m-a binecuvantat. Si mi-a spus: ‘Iata, Eu te voi face sa cresti, te voi inmulti si voi face din tine o multime de popoare si voi da aceasta tara urmasilor tai dupa tine, pentru a o stapani vesnic.’ Si acum, cei doi fii ai tai care ti s-au nascut in Egipt inainte de venirea mea la tine, in Egipt, sunt ai mei. Efraim si Menashe vor fi ai mei, precum Reuven si Shimon.” — Geneza 48:1-5

In pericopa Vaiehi, Iaacov isi infiaza proprii nepoti si le spune ca ii va considera copii! Este, dupa stiinta mea, singurul episod din Tora in care nepotii devin copii. Si se pare ca, pe langa partea din Eretz Israel pe care Efraim si Menashe o primesc alaturi de celelalte triburi, binecuvantarea parinteasca a lui Iaacov, de succes si prosperitate, functioneaza de asemenea: “Dumnezeul, inaintea caruia au umblat parintii mei, Avraham si Itzhak, Dumnezeul care m-a calauzit de cand m-am nascut pana in ziua aceasta, Ingerul care m-a izbavit de orice rau sa binecuvanteze pe copiii acestia! Ei sa poarte numele meu si numele parintilor mei, Avraham si Itzhak, si sa se inmulteasca foarte mult in mijlocul tarii.” (Geneza 48:15-16) Efraim si Menashe sunt intr-adevar numarati intre cele Douasprezece Triburi ale lui Israel (purtand asadar numele lui Iaacov-Israel) si impreuna, conform recensamantului din Cartea Numeri, ei “se inmultesc foarte mult”, totalizand 72.700 de barbati apti de a purta arme (40.500 pentru Efraim si 32.200 pentru Menashe), ocupand locul doi dupa tribul Iehuda (74.600 de barbati in armata).

Intrebarea care ma framanta pana acum isi gaseste raspuns aici: binecuvantarea parinteasca functioneaza chiar si atunci cand este adresata altora, in acest caz nepotilor! Iaacov ii “ridica” pe Efraim si pe Menashe de la stadiul de nepoti la cel de copii si ii “inzestreaza” cu o portiune din Tara Canaanului.

Insa o noua intrebare se naste si, marturisesc, mi-a luat ceva timp si am apelat si la ajutor din partea altora pentru a ii gasi un raspuns… Oare de ce ii compara Iaacov pe Efraim si pe Menashe cu Reuven si cu Shimon?!? De ce spune ca “Efraim si Menashe vor fi ai lui precum Reuven si Shimon? De ce ii alege tocmai pe acesti doi fiii? Oare din toti fiii lui nu putea sa aleaga pe altcineva? Si, pentru a conferi si mai mare greutate acestei intrebari, sa trecem in revista binecuvantarile pe care Iaacov le ofera lui Reuven si Shimon, care, conform acestui verset, ar trebui sa corespunda cumva celei oferite lui Efraim si lui Menashe. Sunt convins ca vom avea cu totii o mare surpriza…

Reuven, tu esti intaiul meu nascut, puterea mea si inceputul vigorii mele, mai mare in inaltare si mai mare in putere. Navalnic precum apa — tu nu vei mai avea intaietatea, pentru ca te-ai urcat in patul tatalui tau si L-ai pangarit pe [Acela] care S-a ridicat in patul meu. Shimon si Levi sunt tovarasi, arma lor este una furata. In conspiratia lor, sufletul meu sa nu intre! Cu obstea lor sa nu se uneasca! Oh, onoarea mea! Pentru ca in furia lor au ucis oameni si in mania lor au pradat animale. Blestemata este furia lor pentru ca este mare si mania lor pentru ca este dura! Ii voi separa in Iaacov si ii voi imprastia in Israel. — Geneza 49:3-7

Shimon si Reuven aparent nici macar nu primesc vreo binecuvantare! Shimon este admonestat pentru episodul in care, impreuna cu fratele sau Levi, a ucis pe toti locuitorii Sh’hemului ca pedeapsa pentru violarea surorii lor Dina (Geneza cap. 34). Iar despre Reuven, Tora ne spune in Geneza 35:22 ca “a mers si s-a culcat cu Bilha, concubina tatalui lui si Israel a auzit.” Cu toate ca Talmudul (Shabbat 55b) explica faptul ca de fapt Reuven nu s-a culcat cu Bilha ci doar a mutat patul acesteia afara din cortul lui Iaacov, sperand ca astfel il va determina pe Iaacov sa o iubesca pe mama sa Leea, este evident ca ceea ce a facut este privit ca un lucru negativ. Si atunci, oare de ce Iaacov spune ca “Efraim si Menashe vor fi [ai lui] precum Reuven si Shimon”?!?

Raspunsul la aceasta intrebare incepe chiar cu intrebarea insasi. Exista o legatura intr-adevar intre cei patru: Reuven, Shimon, Efraim si Menashe, sau mai exact intre Reuven, Shimon si Iosef (tatal celor doi copii)! In Cronici I 5:1, conexiunea dintre Reuven si fiii lui Iosef este oferita in clar: “Fiii lui Reuven, intaiul nascut al lui Israel — caci el era intaiul nascut, insa, pentru ca a pangarit patul tatalui sau, dreptul lui de intai nascut a fost dat fiilor lui Iosef, fiul lui Israel.” Fiii lui Iosef sunt “inlocuitori” pentru primii doi fii ai lui Iaacov!

Insa mai exista si alte parti ale aceluiasi raspuns, oferite de catre mai multe midrash-uri citate de Tora Sheleima. Numele pericopei Vaiehi are in gematria (numerologia iudaica) valoarea 34. Iosef a fost vandut ca sclav in Egipt la varsta de 17 ani (Gen. 37:2), ceea ce inseamna ca tatal sau Iaacov a petrecut 17 ani in compania sa inainte de aceasta. Iar in ultima perioada a vietii, Iaacov este reunit cu Iosef tot timp de 17 ani. (Gen. 47:28) In total, vaiehi (de la cuvantul ebraic “hai” – viata), viata adevarata a lui Iaacov a fost 17+17=34 de ani, cei pe care i-a petrecut cu Iosef. Dupa cum noteaza si Seder Eliahu Raba, cei saptesprezece ani petrecuti cu Iosef in Egipt au compensat pentru toate necazurile lui Iaacov din intreaga lui viata.

In pericopa Vaiehi, Iaacov consfinteste acest lucru, anume ca anii alaturi de Iosef au insemnat viata lui cea adevarata… In binecuvantarea sa, Iaacov cauta sa repare greselile fiilor sai Reuven si Shimon, greselile trecutului, cele de care ii este rusine, si “retrage” dreptul de intai nascut de la cei care au comis erori, oferindu-l fiilor lui Iosef, pe care il iubeste cel mai mult.

Ma intreb cat de des trecem si noi prin situatii similare cu cea a lui Iaacov… De cate ori nu am dori sa corectam greselile trecutului si sa o luam de la capat? De cate ori nu gasim refugiul in ceva sau cineva si ni se pare ca doar acel obiect sau persoana este “viata adevarata”? Fie ca este la varsta primei iubiri cand tot restul lucrurilor din lume aproape nu conteaza si numai “Iosef” si “fiii lui” sunt importanti, fie ca este atunci cand mizam totul pe o singura carte, cand investim pentru un singur scop, cand ne face sa zambim sau ne doare un singur lucru…

Si ma intreb: Oare Iaacov a gresit transferand dreptul de intai nascut de la Reuven si Shimon la Efraim si Menashe? Oare a facut bine criticandu-si fiii in binecuvantarea pe care a rostit-o? Sincer nu stiu, insa ceea ce este cert este ca nu a dezmostenit in fapt pe nimeni! Chiar si lui Reuven, pe care il admonesteaza pentru episodul cu Bilha, chiar si lui Shimon, a carui furie o blestema, chiar si lor, Iaacov le ofera o binecuvantare. El le retrage dreptul de intai nascut, insa ii pastreaza ca fii. El le blestema furia, insa nu ii blestema pe ei.

Este dificil sa navigam situatii de acest tip. E greu sa alegem, greu sa iubim selectiv, pe unii mai mult decat pe altii, este greu sa spunem celor pe care ii iubim ca ne-au dezamagit. Si este greu sa ii pedepsim sau sa ii educam oferindu-le recompense pentru buna purtare si retragandu-le favoruri pentru greseli. Este greu sa ne revedem viata si sa spunem ce a fost bun si ce nu, sa spunem care a fost “viata adevarata”, vaiehi. Si este greu sa crestem copii si nepoti si sa ii iubim pe toti cu dragoste totala. La orice varsta, aceste lucruri sunt grele.

Eu la asta m-am gandit citind binecuvantarile lui Iaacov. Poate ca aveti si voi aceleasi ganduri, sau unele similare… Poate ca va ganditi la altceva… Extrem de important este sa ne gandim la ceva!…

In pericopa Vaiehi, care incheie povestea familiei lui Israel, Tora ne invata o lectie despre viata si familie. Vom continua, cu ajutorul lui Dumnezeu, saptamana viitoare, cu povestea transformarii acestei familii intr-un popor, in poporul ai carui fii si nepoti suntem si noi, poporul evreu. Tuturor, la final de Carte a Genezei, Hazak, hazak venithazek! (Puternici, puternici si sa fim intariti!)

Shabat Shalom!

Share This