Intr-un email din urma cu doar cateva saptamani, Dana Filipeanu din Bucuresti, una dintre vizitatoarele site-ului DvarTora, imi adresa o intrebare deosebit de interesanta: “Ce i-a aratat Dumnezeu lui Moshe pe munte? Ce model al Cortului Intalnirii? Universul? Este cumva forma universului ca un cort?” Raspunsul pe care l-am oferit la acea data poate fi consultat aici.

Insa intrebarea a continuat sa ma framante… Nu atat referitor la forma propriu-zisa a Cortului Intalnirii , partea centrala a Tabernacolului (Mishkan), ci mai ales referitor la relatia dintre Tabernacol si Univers. Exista oare o asemenea relatie? Reprezinta oare Mishkan-ul mai mult decat o simpla constructie menita ritualului si venerarii lui Dumnezeu? Iar despre aceasta si despre relatia pe care o avem noi, astazi, cu aceasta structura care nu mai exista in realitatea fizica de aproape 2000 de ani, as dori sa vorbesc in cele ce urmeaza…

In pericopele Vaiakhel si Pekudei, Tora ne povesteste despre constructia Tabernacolului si ne ofera numeroase detalii despre modul in care a inceput, s-a desfasurat si s-a incheiat aceasta constructie. Si ceea ce doresc sa fac in continuare este sa punctez, aducand in prim-plan versetele in cauza, o legatura poate mai putin cunoscuta intre versetele care vorbesc despre lucrarea de construire a Mishkan-ului supravegheata de Betzalel si lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu la Crearea Lumii. Iata cateva versete:

[1] Si Moshe a spus fiilor lui Israel: Vedeti, Dumnezeu l-a numit pe nume pe Betzalel fiul lui Uri fiul lui Hur din tribul Iehuda. Si l-a umplut cu duhul lui Dumnezeu cu intelepciune si pricepere si cu cunoastere in tot felul lucrari.”

(pericopa Vaiakhel – Exodul 25:30-31)

[3] Si astfel s-a terminat toata lucrarea lacasului Cortului Intalnirii si fiii lui Israel au facut tot ceea ce a poruncit Moshe, asa au facut. […] Si Moshe a vazut toata lucrarea si iata – au facut precum poruncise Dumnezeu, asa au facut-o si Moshe i-a binecuvantat.

(pericopa Pekudei – Exodul 39:32 si 39:43)


[2] La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul. Si pamantul era fara forma si gol si intuneric era deasupra adancului si duhul lui Dumnezeu plutea pe deasupra apelor. Dumnezeu a spus: “Sa fie lumina!” Si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Dumnezeu a numit lumina “zi” si intunericul l-a numit “noapte”. Si a fost seara si a fost dimineata – o zi.

(pericopa Bereshit – Geneza 1:1-5)

[4] Si au fost terminate cerurile si pamantul si toata ostirea lor. Si in ziua a saptea Dumnezeu Si-a terminat lucrarea pe care o facuse. In ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit Dumnezeu de toata lucrarea Sa, pe care a zidit-o pentru a fi facuta.

(pericopa Bereshit – Geneza 2:1-3)

Daca privim cu atentie versetele din pericopele pe care le citim in aceasta saptamana si cele din Geneza, paralela este uimitoare. Practic, aceiasi termeni, aceleasi verbe si aceleasi substantive sunt utilizate in ambele fragmente. “Duhul lui Dumnezeu”, verbele “a vedea”, “a binecuvanta”, “a numi”, “a face” si “a termina”, precum si substantivul “lucrare” apar in ambele fragmente. Chiar si cuvintele (din cele subliniate) care par diferite la prima vedere, “Betzalel” si “lumina” sunt de fapt parte din aceasta legatura: in ebraica, numele Betzalel provine de la cuvintele be tzal E-l, insemnand “in umbra lui Dumnezeu”, evident o aluzie la Dumnezeu care apare ca forta creatoare in Geneza. Betzalel este intruchiparea versetului din Geneza: “naase adam be’tzalmeinu” (“Sa facem om dupa chipul nostru”) – Geneza 1:26. Iar substantivul “lumina” se regaseste in numele tatalui lui Betzalel, Uri, care poate insemna “lumina mea” sau “focul meu”.

Practic, asa cum Dumnezeu este Creatorul Lumii in Geneza, Betzalel, cel din umbra lui Dumnezeu, cel inzestrat cu “duhul lui Dumnezeu”, este creatorul si artizanul Tabernacolului. El este cel care practic “recreeaza” Universul in Mishkan.

In discutiile lor despre tipurile de activitati interzise de Shabat, rabinii Talmudului puncteaza faptul ca cele 39 de categorii de melahot ([tipuri de] lucrari) interzise isi au originea in constructia Tabernacolului. Practic, aceste categorii de activitati si derivatele lor reprezinta intreaga forta creatoare a Universului. Si ele sunt exact acele activitati care au fost implicate in construirea si functionarea Tabernacolului: aprinderea focului, coloratul (pieilor), cusutul, gatitul (pentru painile care erau expuse in Mishkan), sacrificarea animalelor, activitatile legate de constructie si asamblare, muncile agricole (pentru producerea fainii necesare ofrandelor), caratul pe domeniul public (pentru asamblarea Tabernacolului), etc. De Shabat ne “odihnim” nu in sensul de a dormi, ci in sensul de a nu crea, de a nu ne utiliza forta creatoare, deoarece, ne spune Tora in Geneza, in ziua aceasta S-a odihnit Dumnezeu de toata lucrarea Sa, pe care a zidit-o pentru a fi facuta.

Insa conexiunea dintre forta creatoare (manifestata in Geneza) si Tabernacol nu se opreste aici… Midrash Raba aduce in prim-plan o paralela si mai profunda intre Crearea Lumii si Tabernacol, spunand:

Mishkan-ul (Tabernacolul) este echivalent cu Universul.

[1] Despre prima zi a Creatiei, se spune in Psalmi: “[Dumnezeu] intinde cerurile precum o cortina (Ps. 104:2). Despre Mishkan se spune: “Sa faci cortine din par de capra pentru un cort deasupra Tabernacolului.” (Ex. 26:7)

[2] In a doua zi a Creatiei se spune: “Sa fie o despartitura care sa separe intre ape si ape” (Gen. 1:6) Iar despre Mishkan se spune: “Si despartitura sa fie intre Sfanta si Sfanta Sfintelor.” (Ex. 26:33)

[3] In a treia zi a Creatiei se spune: Sa se adune laolalta apele de sub ceruri” (Gen. 1:9). Iar despre Mishkan se spune: “Sa faci un bazin de arama, cu baza de arama, pentru spalare” (Ex.30:18)

[4] Ziua a patra vorbeste despre luminatori pe intinderea cerurilor” (Gen. 1:14). Iar despre Mishkan ni se spune: “Sa faceti Menora (candelabrul) din aur pur”

[5] In ziua a cincea a Creatiei, “pasarile zboara deasupra pamantului” (Gen. 1:20). Iar la construirea Mishkan-ului, Dumnezeu spune: “Heruvim-ii sa isi intinda aripile in sus.” (Ex. 25:20)

[6] In ziua a sasea, omul a fost creat pentru a locui si ingriji pamantul. Iar despre Mishkan, Dumnezeu ii spune lui Moshe: “Apropie-l pe fratele tau Aaron, [pentru a indeplini ritualul din Tabernacol]” (Ex. 28:1)

[7] In final, despre ziua a saptea, Midrash-ul prezinta chiar paralela expusa mai sus, intre terminarea Creatiei si incheierea lucrarilor Mishkan-ului.

Iata asadar o legatura foarte stransa intre Crearea Lumii si Mishkan. Insa care ar fi semnificatia astazi, cand aceasta legatura pare ca este “intrerupta” de faptul ca Tabernacolul si Templul din Ierusalim nu mai exista? Unde putem oare regasi in zilele noastre aceasta conexiune? Unde sa cautam semnificatia Universului nostru, a vietii noastre, a scopului pentru care existam?

Sugestia mea este sa cautam aceasta conexiune in interiorul nostru, in ceea ce facem si in relatia lumii noastre cu Dumnezeu. In fapt, nu este sugestia mea, este ceea Tora insasi ne spune in Exodul 25:8: “Ve’asu li mikdash ve’shahanti betoham.” (“Sa imi construiasca un loc sfant si Eu voi salaslui in mijlocul lor.”)

Este, pentru multi, ceea ce confera un sens existentei: ideea de a fi in slujba unui ideal semnificativ, a unui sentiment nobil, ideea de a aduce dragoste, lumina, caldura, protectie sau dreptate in lume… Acesta este in fapt Mishkan-ul. Avem nevoie in aceasta lume “cortine” care sa ii protejeze si sa ii adaposteasca pe cei in suferinta, “apa” care sa spele relele si sa curete ranile, “aripi” cu care sa zburam catre visele si idealurile pe care le avem, ne trebuie un scop si responsabilitate (cum ar fi cea a ingrijirii pamantului sau a ritualului divin) si ne trebuie “odihna”, Shabat, pentru a ne bucura de ceea ce realizam.

Acesta este Universul, lumea in care traim, si asa a aratat si Casa lui Dumnezeu in vremurile lui Moshe si ale lui David. Poate reusim sa o recream in sufletele noastre, in vietile noastre, poate reusim sa aducem lumea inapoi la frumusetea ei intrinseca, poate descoperim aceasta frumusete in ceea ce ne inconjoara si o folosim pentru a reconstrui un Mishkan, un loc sfant, pentru Dumnezeu… Asa dupa cum spune si Midrash Raba: “Lumea nu a fost considerata demna de a folosi aurul. Si atunci de ce oare a fost creat aurul? Raspuns: pentru Mishkan.”

Shabat Shalom!

Share This