Cuvântul de debut și care dă numele pericopei Vaethanan se traduce în mod obișnuit prin verbul ”a implora”:

”L-am implorat pe Dumnezeu la vremea aceea, spunând: Domnul meu, Doamne Dumnezeule, Tu ai început să Îți arăți măreția și mâna Ta puternică slujitorului Tău, căci oare ce putere există în ceruri sau pe pământ care să facă asemenea Ție și asemenea puterii faptelor Tale uimitoare? Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara cea bună care este pe partea cealaltă a Iordanului, acest munte bun și Libanul.” (Deuteronom 3:23-25)

În comentariul său asupra primului verset al pericopei, Rași formulează implicit o întrebare ușor stranie: De ce Tora nu folosește un verb mai comun pentru această conversație dintre Moșe și Dumnezeu, spre exemplu verbul ”a se ruga”. Altfel spus, de ce nu ne spune Moșe ”L-am rugat pe Dumnezeu …”? Ce implicație aparte are verbul ואתחנן (”a implora”) pe care Tora îl aduce în prim-plan, mai ales că el reprezintă chiar și numele acestei pericope?

În răspunsul său, Rași punctează o particularitate semantică a cuvântului ואתחנן, explicând că el provine de la rădăcina חנון (”hinun”) însemnând ”rugător” dar și de la termenul חנם (”hinam”) însemnând ”gratis”. În chiar cuvintele lui Rași:

”Toate formele verbului חנון (”a implora”), în toate locurile în care ele apar în textul biblic, denotă cererea unui dar gratuit. Chiar dacă cei drepți (țadikim) ar putea să-și formuleze rugămințile în meritul faptelor lor bune, ei Îl roagă pe Dumnezeu să le dea doar daruri gratuite.

Altfel spus, chiar dacă cei drepți au suficiente merite că să poată veni înaintea lui Dumnezeu și să-I solicite să-i răsplătească pe măsura faptelor lor bune, ei preferă să ceară doar ”daruri gratuite”, favoruri provenite strict din mila și bunăvoința lui Dumnezeu și care nu au nicio legătură cu atitudinea și comportamentul persoanei respective.

Două întrebări se desprind aproape fără efort din această interpretare:

  1. De ce țadikim (cei drepți) preferă această variantă?
  2. Oare ne-am putea gândi măcar că Dumnezeu este nedrept sau uituc și că nu îi răsplătește pe țadikim pe măsura faptelor lor?

Cel puțin trei răspunsuri au fost formulate la aceste întrebări și aș dori să le explorăm pe scurt în cele ce urmează…

Primul este cel oferit de Imrei Shefer, rabinul Shemuel Pinchasi, rabin din Ierusalimul zilelor noastre: Deși societatea îi evaluează ca ”drepți” (poate prin comparație cu ceilalți oameni), respectivii nu se consideră ei înșiși drepți. Dimpotrivă, una din caracteristicile principale ale unui țadik este modestia și, în consecință, respectivii oameni nu își consideră faptele suficiente pentru a-I putea cere lui Dumnezeu vreo răsplată.

Al doilea răspuns este oferit de Mesiach Ilmim (un supra-comentariu asupra lui Rași) care punctează că țadikim doresc să-și păstreze răsplata faptelor lor bune pentru Lumea Viitoare. De aceea, în această lume, ei Îi solicită lui Dumnezeu doar daruri gratuite, fără relație cu răsplata pe care o merită de fapt pentru acțiunile lor.

Iar al treilea răspuns îi aparține unuia dintre cei mai renumiți rabini ai epocii moderne, rabinul american Moshe Feinstein (1895-1986), autoritate halahică majoră a vremurilor noastre. În comentariul său, Rav Moșe face o distincție între diversele tipuri de daruri pe care un om le poate primi de la Dumnezeu. Există o categorie de daruri care sunt destinate celor care Îl iubesc și care se apropie de Dumnezeu și există o altă categorie de daruri pe care Dumnezeu le oferă absolut fără nicio justificare și indiferent de meritele persoanei.

Ușor paradoxal, chiar și prima categorie — cea pentru persoanele care se apropie de Dumnezeu — reprezintă tot ”daruri gratuite”. Sunt gratuite pentru că, în esență, Dumnezeu nu datorează nimănui nimic. Oamenii primesc a priori un dar imens de la Dumnezeu, și anume viața, pe care tot Dumnezeu mai apoi le-o susține în fiecare clipă. Altfel spus, ”plata” pentru orice fapte bune pe care oamenii le fac în timpul vieții este oferită de Dumnezeu chiar înainte ca acestea să fie făcute. Nicio (răs)plată suplimentară nu mai e necesară și orice lucru primit de la Dumnezeu, orice rugăciune îndeplinită, orice binecuvântare divină este în fapt un ”dar gratuit”.

În rugămintea sa către Dumnezeu, Moșe a ales un cuvânt menit să înglobeze de fapt toate aceste explicații…

În primul rând, în modestia sa, Moșe nu s-a considerat demn să Îi solicite lui Dumnezeu vreo răsplată, cerându-i doar ca dar חנם (gratuit), să îi permită totuși să intre în Israel. (Să nu uităm că Moșe este caracterizat de către însăși Tora drept ”cel mai umil om de pe pământ” — Numeri 12:3)

În al doilea rând, Tora nu menționează nicio altă rugăminte a lui Moșe pentru sine însuși, ceea ce ne duce cu gândul la ideea din Mesiach Ilmim, și anume că acesta a dorit să-și păstreze răsplata în întregime pentru Lumea Viitoare. Desigur, Moșe Îi adresează lui Dumnezeu multiple și uneori repetate rugăminți, însă toate sunt formulate în beneficiul altora, spre exemplu pentru Miriam când a fost bolnavă, pentru evreii care au păcătuit etc.

Și, în al treilea rând, Moșe pare să înțeleagă perfect că Dumnezeu i-a ”plătit” deja faptul să s-a apropiat de El. ”Tu ai început să Îți arăți măreția și mâna Ta puternică slujitorului Tău”, spune el în rugămintea sa către Dumnezeu. Plata a fost deja făcută prin faptul că Dumnezeu i-a arătat măreție și putere. Ar fi timpul acum pentru un ”dar gratuit”

Desigur, Tora ne consemnează că Moșe nu a primit în final darul solicitat și nu a fost lăsat să intre în Israel. Însă discursul său dinainte de a muri vine să ne ofere nouă, celor de astăzi, un prilej de reflecție asupra relației noastre cu Dumnezeu…

În ce categorie suntem? Avem merite cu care putem veni înaintea lui Dumnezeu sau ne-am epuizat deja creditul? Câte daruri gratuite ne-a oferit El deja, fără să le merităm poate, fără să fi făcut măcar minimul de pași corecți și necesari pentru a le obține? Am spus măcar ”mulțumesc” pentru tot ce am primit? Și — poate chiar mai important — cum am putea reechilibra balanța, oferind și noi, la rândul nostru, lui Dumnezeu ”darul gratuit” al dragostei, pasiunii și atașamentului față de El și de valorile pe care ni le-a pus înainte?

Șabat Șalom!

Share This