De ce cand erau distruse cetatile erau omorati si pruncii? Era voia lui Dumnezeu? (Numeri 31:17-18) Cum au putut sa fie atat de cruzi?
Paragraful pe care il citati indica intr-adevar o porunca divina de a ucide pe toti adultii si pruncii de sex masculin din Midian. Ca inceput al raspunsului meu la intrebarea dvs., va invit sa studiati din nou contextul in care aceasta porunca divina este emisa: capitolele 22-25 din Numeri infatiseaza faptele cel putin reprobabile ale midianitilor care au incercat in repetate randuri sa distruga poporul evreu. Mai intai prin chemarea lui Bilaam care urma sa blesteme intreg poporul evreu (Numeri 22:6) si mai apoi prin incercarea de corupere religioasa si indepartare de moralitate realizata prin printesa midianita Cozbi si prin „fetele moabului” (Numeri cap. 25) – midianitii au fost atacatorii in cazul episodului biblic.
A doua parte a raspunsului meu este insa poate si mai surprinzatoare: chiar cu toate cele mentionate anterior, Tora nu indica in nici unul din versetele sale ca aceasta porunca divina a fost intr-adevar dusa la indeplinire! Exista de altfel multe voci printre comentatorii biblici si printre inteleptii Talmudului conform carora aceasta porunca divina, precum si altele in care Tora prezinta episoade „nedrepte”, sunt in fapt cazuri teoretice sau episoade menite sa imprime o oarecare teama de consecinte in randul oamenilor. Cu toate ca aceasta explicatie poate parea apologetica, traditia iudaica mentine faptul ca din punct de vedere iudaic Tora nu poate fi citita ad literam, fara ajutorul Legii Orale, primita – asemenea celei scrise – la Muntele Sinai din mana lui Dumnezeu. Iar legea orala indica ca multe episoade biblice (inclusiv cel in discutie acum) nu sunt de fapt o descriere istorica a unor evenimente, ci mai degraba un mod de a imprima o conduita dreapta si morala poporului evreu si omenirii in general.
Am adus cele două versete din 1 Shmuel 15:22-23,
pentru a scoate în evidentă cât de gravă este neascultarea față de Cuvântul Divinului și care sunt consecințele neascultătării ca atare.
În Numeri 25:16-18, de exemplu, este atât de clar cum trebuie priviți Midianiți prin prisma poruncii Divine, ca vrăjmași.
Întrebarea la acest topic sună în felul următor : ,, De ce cand erau distruse cetatile erau omorati si pruncii? Era voia lui Dumnezeu? (Numeri 31:17-18) Cum au putut sa fie atat de cruzi?”
Răspunsul este simplu, Creatorul a vorbit lui Moshe să răzbune pe copiii lui Israel împotriva Midianiților, au fost omorâți atunci toți bărbații dar și cei cinci împărați ai Midianului împreună cu Bilam.
A se citii în versetul 14 și 15 al aceluiași capitol, că Moshe
s-a mâniat pe căpeteniile oștirii pentru că au lăsat cu viață toate femeile, poruncindu-le să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească și pe orice femeie care a întreținut relații sexuale cu un bărbat, dar să lase pentru ei pe pruncii de sex feminin și pe cele care nu au avut relații sexuale.
De ce această diferență?
Cred că este vorba de o confuzie… Versetele din 1 Șmuel se referă la uciderea lui Amalek, nu a lui Midian.
Bineînțeles că este vorba despre Amalek, în 1 Shmuiel cap15, nici nu am susținut altceva.
Am scos doar în evidentă gravitatea neascultării față de Cuvântul Său.
Shalom!
Porunca Divină cu privire la uciderea copiilor de sex masculin și a femeilor care au întreținut raporturi sexuale cu bărbați, nu a fost dusă la îndeplinire?
Dacă așa au stat lucrurile, atunci, pe bună dreptate, de ce Divinul Lui Israel poruncește în versetul următor?
:
Iar voi, tăbărâţi şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva, şi toţi cei ce s-au atins de vreun mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
Numeri cap. 31: 19.
Sintagma ”toți cei care au ucis pe cineva sau s-au atins de un mort” din versetul 19 se referă la două categorii de persoane: (1) israeliți care au omorât midianiți sau s-au atins de un mort și (2) midianiți care au omorât evrei sau s-au atins de un mort și care ulterior, la finalul luptei, au ajuns să fie luați prizonieri de război. Ca în orice război, victime au existat de ambele părți, iar porunca din 31:19 este menită să înlăture contaminarea spirituală pentru toți, așadar versetul 19 nu este o dovadă incontestabilă că porunca menționată în versetul 17 ar fi fost efectiv dusă la îndeplinire.
Shalom!
Mulțumesc frumos pentru răspuns.
O altă întrebare cu privire la subiectul aceste teme este următoarea :
Dacă Tora nu indica in nici unul din versetele sale ca aceasta porunca divina a fost intr-adevar dusa la îndeplinire, aceasta este de fapt nerespectarea poruncii Divine?
Depinde de interpretarea pe care o adoptăm… Dacă versetul 17 era menit ca o poruncă propriu-zisă, atunci dacă evreii nu au ucis copiii midianiți ei au încălcat într-adevăr porunca divină. Dar dacă episodul este doar menit să imprime oamenilor o anumită teamă de consecințe (așa cum am explicat în răspuns), atunci faptul că uciderea nu s-a produs nu este o încălcare, deoarece în acest caz intenția lui Dumnezeu era cu totul alta decât uciderea.
Mulțumesc frumos.
Înainte să scriu aici, am deschis cartea 1 Shmuiel și am recitit tot capitolul 15, iar în versetele 22-23 scrie așa :
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului?
Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat”.
Și așa a fost….
În cazul poruncii din Numeri, poate fi altfel?
לילה טוב!
Nu sunt convins că înțeleg exact întrebarea dvs. și legătura dintre versetele din Samuel și Numeri. Dacă îmi oferiți o explicație asupra întrebării, voi încerca să vă ofer și eu un răspuns.