Sunt crestin si chiar nu inteleg de ce nici acum evreii nu il recunosc pe Isus ca fiind Mesia si de ce inca au cartile vechi de la Moise si nu pe toate din Noul Testament. Va rog sa imi explicati ca sa am o parere de la sursa cea mai corecta de informatie…

Intrebarea pe care o adresați este una deosebit de interesanta si importanta, si – desi nu ma consider in nici un caz “sursa cea mai corecta de informatie” – voi incerca sa ii dedic intreaga atentie si sa va ofer un raspuns cat mai complet. Spun ca nu sunt “sursa cea mai corecta de informatie”, deoarece raspunsurile de pe site-ul DvarTora oferite nu reprezinta neaparat punctul de vedere oficial al iudaismului. Acestea fiind spuse…

Motivele pentru care evreii si-au pastrat religia — in ciuda multiplelor persecutii si incercari de a fi convertiti la alte religii — sunt multe si complexe. Iata cateva dintre ele, in ordine aleatoare:

1. Aparitia religiei crestine a gasit poporul evreu dupa aproximativ 1800 de ani de cultura si traditie iudaica. Conform cronologiei iudaice, nasterea lui Avraham (primul evreu al lumii) in anul 1948 de la Crearea Lumii (aprox. 1812 inaintea erei actuale – i.e.a.) a marcat momentul de debut al religiei iudaice, bazate pe credinta intr-un singur Dumnezeu. Exodul din Egipt si Primirea Torei pe Muntele Sinai au marcat irevocabil formarea evreilor ca popor, formarea iudaismului si a religiei mozaice. Momentul aparitiei lui Isus, figura centrala a crestinismului, i-a gasit astfel pe evrei cu o traditie foarte bine stabilita si inradacinata.Conform surselor crestine (ex: Evangheliile), Isus insusi s-a nascut, a crescut si a propovaduit in aceasta traditie iudaica. De altfel, religia crestina a inceput sa ia amploare doar in secolele urmatoare, in special prin contributia apostolilor si bisericii timpurii. Desi apostolii au fost evrei, cei mai multi dintre primii crestini (din primele secole ale erei actuale) si cu siguranta cei care i-au urmat nu au fost recrutati din randul evreilor. Ei s-au alaturat religiei noi formate din randul altor popoare ale regiunii, iar acest lucru se datoreaza in special faptului ca evreii nu au dorit sa isi schimbe religia stramoseasca. Ceea ce pentru crestini devenise “Vechiul Legamant”, pentru evrei era si a ramas “Singurul Legamant”, cel dintre Dumnezeu si poporul lui Avraham.

(Imi permit o paranteza la cele de mai sus pentru a afirma ca inteleg, chiar si din punct de vedere strict emotional, aceasta reactie… Dumneavoastra cum v-ati simti daca astazi, dupa o traditie crestina de 2000 de ani, cineva ar veni sa fondeze o noua religie si sa considere normal ca toti crestinii sa se converteasca la aceasta noua religie?!)

2. Iudaismul considera ca Dumnezeu este unic, iar Tora, legea Sa, este de asemenea unica si imuabila. Traditia iudaica a avut intotdeauna ca una dintre valorile de baza un principiu care ulterior a fost inclus de catre Rambam (Maimonide) in Cele 13 Principii ale Credintei Iudaice: “Dumnezeu nu isi va schimba legea in veci.”Una din ideile care stau la baza religiei crestine este aceea ca Dumnezeu a dat initial o lege evreilor (Legea lui Moise / “Vechiul Testament”), pe care mai apoi a schimbat cu “Noul Testament”, oferit prin intermediul lui Isus si al discipolilor sai. Aceasta ideologie este straina iudaismului, care afirma si crede cu ardoare in faptul ca Legea Divina nu se schimba. De altfel, conform legii iudaice, un profet care afirma ca ar fi avut o “viziune” in care Dumnezeu i-a dezvaluit o schimbare a legii divine, este pasibil de pedeapsa capitala. Desigur – deoarece este deosebit de usor de creat o legatura intre aceasta ultima idee si evenimentele prezentate de Evanghelii ca fiind asociate cu momentul Isus – trebuie sa mai adaug un “ingredient”, si anume ca Isus nu este considerat de catre iudaism ca profet, pentru simplul motiv ca la momentul aparitiei sale in istorie perioada profetilor se incheiase de aproximativ 400 de ani cu ultimul dintre profetii mici, Maleahi.

3. Diferenta profunda dintre doctrinele iudaica si crestina este un alt motiv major. In timp ce religia iudaica pune accentul pe mitzvot (indeplinirea poruncilor divine) si pe tikun olam (incercarea de a face lumea mai buna), fiind o religie deosebit de pragmatica in esenta ei, religia crestina pune accentul pe credinta si pe ideea ca acceptarea lui Isus ca Mantuitor este necesara si suficienta pentru a garanta intrarea in Paradis. Prin contrast, iudaismul este o religie “a rolurilor”, in care evreii au 613 porunci de indeplinit, iar ne-evreii au 7 Legi Noahice prin indeplinirea carora isi asigura locul de drept in Gradina Edenului, laolalta cu cei mai piosi dintre evrei. Crestinismul ii considera pe toti oamenii nascuti in pacatul originar (de aceea se face botezul). Iudaismul recunoaste puritatea sufletului, care poate fi “intinat” doar de un comportament inadecvat pe parcusul vietii… Datorita acestei diferente, iudaismul nu cautat niciodata nici sa isi atraga prozeliti si nici nu a simtit nevoia sa graviteze catre alte religii si doctrine pentru “a fi salvati”.

4. Profetiile legate de venirea lui Mesia sunt un alt motiv. Conform traditiei iudaice (mentionate in profetii), aparitia lui Mesia trebuie sa fie precedata si insotita de o serie de evenimente precum instaurarea pacii globale, recunoasterea universala a lui Dumnezeu, reintoarcerea tuturor evreilor in Israel. Momentul aparitiei lui Isus pe scena istoriei nu numai ca nu a vazut realizate aceste profetii, ba chiar evreii au fost supusi exilului si prigoanelor menite a-i converti la noua religie. Nici atunci si nici acum pacea globala nu a fost realizata si nici nu s-a ajuns la recunoasterea universala a lui Dumnezeu. Este important de notat ca notiunea de “A Doua Venire” (invocată adesea in crestinism pentru a ”justifica” neconcretizarea acestor profetii mesianice) este una eminamente crestina. Ea este propovaduita de biserica crestina si nu are absolut niciun suport in traditia, credinta sau textele sfinte iudaice. Pentru evrei, instaurarea Erei Mesianice este un moment unic (pe care evreii il asteapta in viitor), si nu o “piesa in doua acte”.

5. Isus nu a fost singura persoana pe care istoria a marcat-o in acceptiunea vremii ca “Mesia”, urmand apoi sa fie demonstrat ca respectivul nu era de fapt Mesia. Alte doua exemple celebre din randurile poporului evreu au fost Shimon bar Kokhba si Sabetai Tzvi (fondatorul miscarii sabatiene). Desi nici unul dintre acestia nu a dat nastere unei noi religii propriu-zis, in orice caz nu unei religii de amploarea crestinismului, ei au fost vazuti la vremea respectiva ca Salvatori, ulterior fiind respinsi ca atare de catre iudaism, tocmai datorita neindeplinirii profetiilor aferente. Este de altfel simplu de imaginat — in conditiile suferintelor si vietii grele pe care evreii au dus-o in multe perioade istorice — cum credinta in venirea Salvatorului a parut uneori sa-si gaseasca raspuns. Din pacate, istoria a dovedit-o, momentul instaurarii realei Ere Mesianice se lasa inca asteptat…

Iata asadar cateva idei iudaice asupra subiectului, pornind de la conceptii filosofice, teologice si de doctrina diferite de alte religii si luptand cu istoria pentru mentinerea unei identitati. In nici un caz nu am intentionat, in randurile anterioare, sa aduc vreo insulta credintei crestine sau persoanelor care o practica si cred — ca valoare general umana — in libertatea de expresie religioasa a oricarei persoane.

Desigur, subiectul este departe de a fi epuizat…

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This