De ce oamenii care sunt amintiti in Biblie traiau cu sutele de ani?
Toate exemplele de personaje biblice cu longevitate considerata, dupa standardele actuale, „nenaturala” apar in Cartea Genezei, mai exact in capitolele care preced Potopul. Dintre aceste personaje, cel mai longeviv a fost Metushelah (Matusalem), care a trait pana la 969 de ani. Mai multe explicatii au fost avansate, din diverse perspective, pentru a explica aceasta longevitate:
(1) Explicatia traditionala iudaica: Inainte de Potop, oamenii erau intr-o relatie mai apropiata cu Dumnezeu, fiind mai aproape de Creatie. In versetul 6:3 din Geneza, chiar inaintea povestii lui Noah (Noe) care prefigureaza Potopul, Dumnezeu spune: „Spiritul Meu nu va mai salaslui in om atat de mult, pentru ca el nu este decat carne; zilele lui vor fi o suta douazeci de ani.” Prin acest verset, Dumnezeu practic limiteaza viata omului la 120 de ani, iar exemplele de personaje mai longevive care apar in Tora dupa aceasta sunt doar exceptii legate de merite deosebite.
(2) Explicatia traducerii eronate: „Anii” din acele vremuri nu erau neaparat ani, ci alte perioade de timp, mai scurte, care au fost numite „ani” de catre Tora, din motive necunoscute.
(3) Explicatia conditiilor meteorologice: Inainte de Potop, conditiile meteorologici si de mediu de pe Pamant erau diferite si faceau posibila o viata mai lunga. Aceasta explicatie a fost avansata de catre Institutul pentru Studiul Creatiei, infiintat in 1970 in San Diego, California. Ea a fost contestata ulterior de catre comunitatea stiintifica internationala.
(4) Explicatia genetica: O mutatie genetica a cauzat „pierderea” informatiei genetice care permitea oamenilor sa traiasca pana la varste atat de inaintate.
Doresc sa mentionez ca dintre toate cele patru explicatii prezentate, numai prima este imbratisata de catre iudaism, celelalte fiind practic ipoteze care, desi se pretind stiintifice, nu reusesc sa isi dovedeasca veridicitatea (asa cum ar fi normal in cazul unei ipoteze stiintifice). Prima ipoteza, pe care personal o accept si eu, nu se pretinde o explicatie stiintifica, ci una legata de traditie, religie si credinta, nefiind astfel necesara o demostratie stiintifica pentru a o sustine.
Multumesc!
Intradevar, la traducerea in limba engleza nu apare notiunea de „mancare” la jerfa (ofranda) lui Abel, nici a lui Cain.
Traducerea in limba romana a V.T. (Tora &) la care ma refer a fost distribuita prin reteaua Comunitatilor evreiesti din Romania ca si traducere „kosher” (tiparita in U.K. cu coperta rosie).
Aveti dreptate.
Totusi, imi este greu sa imi imaginez un crescator de oi vegetarian.
Cu plăcere!
Din câte știu, niciuna dintre traducerile actuale existente în limba română nu a fost realizată direct din ebraică și conform tradiției iudaice (nu a celei creștine). Unele sunt mai bune, altele mai puțin bune, în sensul că unele au mai puține erori și altele mai multe, însă nici una nu este practic o traducere evreiască.
De altfel, Ciclul de articole din acest pe site-ul DvarTora își propune tocmai o trecere în revistă (desigur, sumară și nu exhaustivă) a unora dintre erorile și nuanțele de traducere ratate sau artificial introduse în traducerile așa-zis ”clasice” în limba română: Cornilescu, B.O.R., Gala Galaction sau Noua Traducere Românească. Vă recomand de asemenea și articolul inițial al ciclului, ”Avanpremieră”, care explică mai multe.
Referitor la Geneza 6:3,
”Spiritul Meu nu va fi agitat în plus în ceea ce îl privește pe om, pentru că el este carne; în plus, zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani.” – traducerea din LACRIMI DIVINE (Noah 5775).
“Spiritul Meu nu va mai salaslui in om atat de mult, pentru ca el nu este decat carne; zilele lui vor fi o suta douazeci de ani.” – traducerea de mai sus.
„Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” – traducerea Cornilescu
Elementul comun: „zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani”.
–
Si a mai trait Noe dupa potop trei sute cincizeci de ani. (9:28)
Iar de toate, zilele lui Noe au fost noua sute cincizeci de ani si apoi a murit. (9:29)
Dupa nasterea lui Arfaxad, Sem a mai trait cinci sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. (11.11)
De toate, zilele vietii lui Terah in pamantul Haran au fost doua sute cinci ani. Si a murit Terah in Haran. (11.32)
Cainan a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Selah. Dupa nasterea lui Selah, Cainan a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. (11.13)
Noe – Sem – Arfaxad – Cainan (130 de ani, Selah, şi încă 330 de ani = 460 de ani).
–
Dilema mea: Noe (şi descendenţii lui) erau „oameni” sau „zei” din moment ce lor nu li s-a aplicat limitarea promisă la 120 de ani de viaţă?
Exista o alta explicaţie a incoerenţei aritmetice?
P.S. „(1) Explicatia traditionala iudaica: Inainte de Potop, oamenii erau intr-o relatie mai apropiata cu Dumnezeu…”
Oamenii …
Adică după Potop, Abraham (Avraam) ar fi fost într-o relaţie mai depărtată de Dumnezeu?!
Explicația se referea la ”oameni” (generic). De la Potop până la Avraham au trecut 10 generații, și totuși niciunul din oamenii trăitori în ele nu a făcut ceea ce a făcut Avraham, anume să-L accepte pe Dumnezeu ca Suveran absolut al Universului și să inspire și pe alții să facă același lucru. Avraham a fost catalizatorul și inițiatorul monoteismului, care în sine reprezintă o apropiere de Dumnezeu.
Erau oameni. După potop, oamenii au început să trăiască mai puțin. Tranziția către vârsta de 120 de ani impusă de către Dumnezeu nu a fost însă bruscă, ci progresivă.
Tranziţie inversă între Nahor şi nepotul lui.
Avraham a trăit 175 de ani. Nahor, bunic al lui Avraham 148. Terah 205.
Textele nu precizează ce neveste (şi ADN) şi-au ales pentru fii lor, înainte de Avraham.
Dar ştiau de … 9:4. (Numai … sangele … sa nu mancati).
Interzis consumului alimentar, cel puţin 🙂
Ca longevitate, par încă a fi nişte „uriaşi” (nefilimi?) faţă de noi.
Până la Serai.
Greşesc?
Nu îmi este foarte clar ce sugerați… Nu văd legătura cu nefilim și nici cu ADN-ul sau mâncarea de sânge.
Vă sugerez ideea ca tranziţia progresivă (regresivă de fapt) a duratei de viaţă spre (fix?) 120 de ani (pentru „oameni”) nu ar fi o regulă.
Dovadă: Nahor a trăit doar 148 de ani iar nepotul său Avraham a trăit mult mai mult, respectiv 175 de ani.
Sugerez şi ideea că durata de viaţă a depins şi de (ADN-ul din) nevestele alese, neveste al căror ADN (cu „timer” redus) s-a combinat şi transmis genetic urmaşilor taţilor specificaţi în texte
Nevestele alese de aceştia (10 generaţii) nu sunt menţionate în texte de la Noah şi până la Avraham (decât exclusiv la aceştia) şi nu este menţionată nici originea lor.
Sugerez ideea că deşi „amestecul” de sânge nu era permis sub formă de mâncare (asta ar fi traducerea corectă?), din acest „amestec” (cu nevestele) ar fi rezultat scăderea duratei de viaţă. Nevestele fiind fiicele oamenilor.
De altfel, încă din Geneza 1 par a fi două „filme” distincte: Facerea omului, dar care era vegetarian (1:29), nicidecum nu şi carnivor.
Apoi „răsadul” Adam suflet viu („fabricat” separat şi ceva mai târziu, după ziua de odihnă); şi trimis pentru neascultare (cu tot cu Eva) printre ceilaţi oameni vegetarieni, deja existenţi din „ziua” a şasea a Creaţiei.
După care în 9:3, 9:4 ar apare … dezlegarea la pofte carnale (inclusiv alimentară) dar cu restricţie la amestecul de sânge (viaţă) privind trupul.
Numele de Sarai (Serai) al primei soţii a lui Avraham este suficient de sugestiv (erau mai multe).
Nefilim au fost nişte uriaşi. Şi ca fizic, şi ca longevitate.
Fizic, ar fi dispărut prin Potop, brusc. Dar ca longevitate se pare că ceva s-a transmis, apoi s-a deteriorat, oscilant.
Pare corect?
Este o sugestie / idee interesantă și inedită. Nu am întâlnit-o până acum în scrierile comentatorilor sau în ceea ce am citit și nici nu îmi pare neapărat evidentă din versete, dar asta nu înseamnă de principiu neapărat că nu ar fi posibilă… Nu mă pot pronunța în legătură cu corectitudinea ei.
P.S. Încă o dilemă: De ce ar fi adus Abel o jertfă de mâncare din oi (4:4) dacă erau cu toţii vegetarieni spre „orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra” (1:29)?
Unde scrie că jertfa ar fi fost ”de mâncare”? Faptul că nu aveau voie să mănânce animale nu însemna că nu aveau voie să bea lapte, sau să folosească lâna oilor, sau să aducă anumite animale drept ofrandă pe un altar, lui Dumnezeu.
Geneza 4:4. „Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui;”
Aşa scrie (în traducerea pe care o am) „jertfă de mâncare”.
Traducerea este eronată. Sintagma ebraică este מבכרות צאנו ומחלבהן (”mibhorot tzono umehelbeihen”), ceea ce se poate traduce prin ”din întâii-născuți ai oilor sale și din cele mai de seamă [oi]” sau ”din întâii-născuți ai oilor sale și din grăsimea oilor” (termenul ebraic חלב – ”heilev” comportând ambele sensuri în acest context). În orice caz, nu există în verset nicio referință la mâncare.
4:3 „Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului.”
Nici această traducere cu „jertfă de mâncare” (Cornilescu) nu este corectă?
Termenul ebraic din acel verset este מנחה (”minha”), care poate fi tradus prin ”ofrandă”. Termenul în sine este generic și nu indică exact în ce consta ofranda, și tocmai de aceea versetul precizează explicit în ce a constat ea (”rodul pământului” pentru Cain, respectiv ”oi” pentru Abel). Ofranda de minha conținea într-adevăr produse comestibile, adică ”mâncare” după cum traduce Cornilescu, însă asta nu are nicio legătură cu faptul că respectivele produse erau sau nu permise la consum oamenilor care le aduceau. Am precizat deja faptul că oamenii puteau folosi animalele în alte scopuri (inclusiv cel de a le aduce ca ofrande), fără a avea însă voie să le mănânce. Traducerea Cornilescu (ca și altele de altfel) folosește practic terminologia cu care respectiva ofrandă urma să fie consacrată în ritualul Tabernacolului și a Templului din Ierusalim, importând conotațiile din acel context în cel din Geneza.
Oricum, opinia mea generală este că nu ar trebui să căutați sensuri ascunse acolo unde ele nu există, și cu siguranță nu pornind doar de la o traducere. (Nu uitați că traducerea Cornilescu este creștină și făcută după Vulgata și Septuaginta, traducerile în latină și greacă ale originalului ebraic). Dacă vreți să înțelegeți textul corect, vă sugerez să îl studiați în original – adică în ebraică – și cu sprijinul comentatorilor clasici iudaici. Vă recomand de altfel site-ul sefaria.org, unde puteți găsi comentarii pentru fiecare verset, desigur acolo unde ele există. Unele sunt doar în ebraică, însă există și numeroase comentarii pe verset în engleză (ex: Rași, Hizkuni, Sforno etc).