Înțeleg că dvs. credeți faptul că Legea Orală, Mishna, este parte a legii venite de la Moșe. Totuși, nu v-ați gândit niciodată că pretinderea acestui lucru este un fals? Nu se pomenește nimic în Legea lăsată de Moșe despre existența unei legi orale! Pentru că o lege asupra căreia unii au îndoieli să devină mai credibilă este de ajuns să susții despre ea că vine direct de la Moșe, de pe muntele Sinai, ce credeți? Vă mulțumesc pentru răspuns!

Nu, nu este o credință a mea personală, ci una din bazele iudaismului. Au existat în decursul istoriei mișcări interne iudaismului (de exemplu, mișcarea karaite), care au negat existența unei Legi Orale și au pledat pentru interpretarea „ad literam” a textului biblic, ceea ce, de altfel, nici nu este posibil. Aceste mișcări au dispărut în timp, iar iudaismul a rămas unul rabinic, bazat pe Tanah, Talmud, responsa rabinice etc. De fapt, însă, lucrurile sunt chiar mai simple.

În primul rând, existența Legii Orale este menționată în Tora, în mai multe locuri. Voi cita doar trei exemple, primul fiind și cel mai important pentru stabilirea (de către Tora însăși!) a autorității rabinilor și judecătorilor evrei abilitați de a interpreta și decide parametrii legii mozaice aplicabile în situații anume:

  • În Deuteronom 17:8-12, Tora spune: ”Dacă o pricină de judecată te depășește, între sânge și sânge, între verdict și verdict, între rană și rană, pricini de dispută în orașele tale – atunci să te ridici și să te urci la locul pe care îl va alege Domnul, Dumnezeul tău. Să vii la preoții leviți și la judecătorul care vafi în zilele acelea, să întrebi și ei îți vor rosti cuvântul judecății. Să faci după cuvântul pe care ți-l vor spune din locul acela pe care Domnul îl va alege și să ai grijă să faci după tot ceea ce te vor învăța. După învățătura pe care ți-o vor preda și după judecata pe care ți-o vor spune, să faci; să nu te depărtezi de la cuvântul pe care ți-l vor spune, nici la dreapta, nici la stânga. Iar cineva care va acționa cu îngâmfare, neascultând de preotul care stă acolo pentru a-L sluji pe Domnul, Dumnezeul tău, sau de judecător – acela să moară și să distrugi răul din Israel. Și tot poporul să asculte și să se teamă și nu vor mai acționa cu îngâmfare.”
  • În Exodul 24:12, Tora spune: „Domnul i-a spus lui Moise: Urcă la Mine pe munte și stai acolo; și îți voi da tablele de piatră și Învățătura și porunca pe care le-am scris ca să le predai.” Conform interpretării iudaice, există trei componente menționate în acest verset: Tablele de Piatră (adică Cele Zece Porunci), Legea și Poruncile (adică Legea Orală).
  • În Deuteronom 12:21, Tora spune: „De va fi departe de tine locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău spre a-Și pune Numele asupra lui, atunci să tai din vitele tale mari și mici pe care ți le-a dat Domnul Dumnezeul tău, precum ți-am poruncit Eu și să mănânci în locuințele tale, după dorința sufletului tău.” Niciunde în Tora Scrisă nu este indicat vreun mod de a sacrifica animalele, la care Dumnezeu să Se poată referi atunci când spune „precum ți-am poruncit”. Regulile de sacrificare sunt indicate doar de către Legea Orală primit
  • In Deuteronom 12:21, Tora spune: „De va fi departe de tine locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tau spre a-Si pune Numele asupra lui, atunci sa tai din vitele tale mari si mici pe care ti le-a dat Domnul Dumnezeul tau, precum ti-am poruncit Eu si sa mananci in locuintele tale, dupa dorinta sufletului tau.” Nicaieri in Tora Scrisa nu este indicat vreun mod de a sacrifica animalele, la care Dumnezeu sa Se poata referi atunci cand spune „precum ti-am poruncit”. Regulile de sacrificare sunt indicate doar de catre Legea Orala primita la Muntele Sinai.

În plus, multe dintre legile scrise în Tora nu ar avea nici un sens dacă ar fi interpretate ad literam sau sensul lor ar fi incomplet și profund diferit de modul in care au fost ele puse în practica de catre evrei timp de milenii. Doar câteva exemple:

  • În Deuteronom 12:21, Tora spune: „Dacă locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege ca să-Și pună numele acolo va fi departe de tine, vei putea înjunghia din cirezile tale și din turmele tale pe care ți le-a dat Domnul, precum ți-am poruncit, și vei putea mânca în orașele tale, după pofta sufletului tău.” Niciunde în Tora Scrisă nu este indicat vreun mod de a sacrifica animalele, la care Dumnezeu să Se poată referi atunci când spune „precum ți-am poruncit”. Regulile de sacrificare sunt indicate și detaliate doar de către Legea Orală primită împreună cu cea scrisă la Muntele Sinai.
  • Tefilin (filacteriile), despre care Tora ne spune doar că trebuie să fie „totafot bein eineha”, adică niște „totafot între ochi”, fără a ni se specifica undeva ce înseamnă acest termen. Nu ni se spune nici ce înseamnă ”între ochi”, înțeles de Legea Orală ca fiind pe frunte, între ochi.
  • Principiul „ochi pentru ochi” (și cele similare gen ”dinte pentru dinte” etc.), interpretat întotdeauna ca desemnând compensații financiare și nicidecum răzbunare fizică, prin scoaterea ochiului agresorului, așa cum pare la prima vedere.
  • Dumnezeu ne spune să nu facem melaha de Șabat (adică să nu facem ”muncă”), însă nicăieri în textul scris nu ni se precizează ce presupune exact acest termen, ce tip de ”muncă” este interzis de Șabat.
  • Pedeapsa capitala (astăzi inaplicabilă în legea mozaică) nu are nici un detaliu de aplicare specificat în Legea Scrisă.
  • În Tora Scrisă nu ni se spune nimic despre ce ar trebui să facem sau ce este interzis de Iom Kipur (Ziua Iertării Păcatelor).
  • In Tora Scrisă nu se specifica nimic despre modul iudaic de a contracta o căsatorie, spunandu-ni-se doar „când un bărbat va lua o femeie”. Cum o va lua exact? Care este procedura?

… și exemplele pot continua la nesfârșit.

Din aceste motive (și multe altele), Tora Orala (Tora șebeal pe) – primită în cadrul Revelației de la Sinai, transmisă oral din generație în generație și apoi consemnată în formă scrisă în Mișna în timpul rabinului Iehuda HaNasi – reprezintă de fapt CHEIA înțelegerii cuvintelor și poruncilor lui Dumnezeu. Conform legii mozaice, un evreu care contestă existența și respinge autoritatea Legii Orale este considerat un apikoros, adică un eretic.

Și o ultimă idee… Existenta Legii Orale ține și de credință, similară cu credința în originea divină a Torei Scrise sau cu credința în Dumnezeu. De ce vi se pare că una ar fi posibil de pus la îndoială sau considerată ”minciună” și cealaltă nu? Altfel spus: de ce credința că iudaismul ar trebui să se bazeze doar pe Legea Scrisă ar fi mai corectă sau mai demnă de urmat decât credința în existența și autoritatea Legii Orale ca modalitate de înțelegere a Legii Scrise?

Share This
Sari la conținut