Una dintre cele mai stranii imagini din pericopa acestei săptămâni este cea menționată de Tora în descrierea Chivotului Legământului:
Să faci doi heruvimi din aur – bătuți cu ciocanul să îi faci – la cele două capete ale capacului. Să faci un heruvim la un capăt și un heruvim la [celălalt] capăt, ca parte din capac să faci heruvimii, la cele două capete ale sale. Heruvimii să fie cu aripile întinse în sus, acoperind capacul cu aripile lor și [cu] fețele întoarse unul către celălalt; către capac să fie fețele heruvimilor. – Exodul 25:18-20
În mod normal, atunci când introduc în textul românesc cuvinte ebraice în transliterare, le marchez prin aldine (italics). În acest caz însă, am ales să redau respectivele cuvinte fără aldine, pentru că Dicționarul Limbii Române include cuvântul ”heruvim”, deși precizează că el este de fapt un cuvânt ebraic. Definițiile pe care le oferă însă pe marginea lui sunt relativ problematice:
heruvim m. 1. îngerul care vine după Arhanghelul, în ierarhia cerească: heruvimii și serafimii; 2. figuri simbolice de animale înaripate, în templul din Ierusalim; 3. copilaș fraged și grăsuliu; 4. în pictură, cap de copil înaripat. [Gr. mod.]. – DEX Online
Desigur, definiția pe care o asociem cel mai bine cu versetul din Exodul ar fi probabil definiția 2, aceea de ”figuri simbolice de animale înaripate”, însă heruvimii din Tabernacol este posibil să fi avut un alt aspect. Tot ce știm despre ei din textul biblic este că aveau fețe și aripi. Dacă ar fi însă să ne punem problema cum arătau exact acele creaturi și ce erau ele, începem să întâmpinăm dificultăți:
- Opinia majoritară a rabinilor, menționată atât în Talmud (Haghiga 13b, Suca 5b) cât și în Midraș, sugerează că era vorba de creaturi cu cap de copil și aripi.
- Există și comentatori (ex: Radak și Ralbag) care citează surse din Midraș Hagadol conform cărora creaturile ar fi avut fețe de adult și aripi.
- Rașbam și Hizkuni propun ideea că respectivele creaturi erau de fapt păsări.
- Rabinul Avraham ben Maimonide sugerează că ar fi păsări cu cap uman, un hibrid așadar între Rașbam și Radak.
- Întâlnim de asemenea și sugestia că ar fi boi înaripați, grifoni sau creaturi asemănătoare Sfinxului egiptean.
- Rabinul Iosef Behor Șor sugerează că aceste creaturi sunt aceleași cu cele din viziunea caleștii cerești văzută de profetul Ezekiel.
- Rabinul Haim Paltiel sugerează că respectivele statuete erau o reprezentare simbolică a două dintre atributele divine: atributul milei și atributul justiției.
- Baal HaTurim își imaginează creaturile aidoma a doi parteneri de studiu (havruta) într-un Beit Midraș.
- Dr. Raanan Eichler de la Universitatea Bar Ilan notează că făpturi înaripate de acest tip erau și în alte culturi asociate adesea cu regalitatea și divinitatea, susținând pe aripile lor tronul regilor sau conferind ocupantului acestuia capacitatea de a zbura.
- Iar Ibn Ezra – probabil pornind de la faptul că în Geneza 3:24 există o relativ obscură menționare a heruvimilor ca păzitori ai drumului spre Grădina Edenului – propune ideea că aceste creaturi ar fi fost ”ceva cu formă înfricoșătoare”, fără a oferi însă alte detalii.
Putem vedea așadar că din multitudinea de opinii și interpretări, tradiția iudaică nu ne oferă o imagine clară a acestor creaturi care, sculptate în aur, împodobeau capacul Chivotului în care erau păstrate Cele Zece Porunci.
Care ar fi însă rolul acestor imagini în Tabernacol? (Desigur, întrebarea este și mai importantă ținând seama de faptul că în iudaism orice imagine cioplită este interzisă, în special când ea are potențialul de a fi venerată.)
Deși nu am în niciun caz cum să fiu sigur de asta și probabil ceea ce urmează este o speculație, personal cred că heruvimii din Tabernacol aveau rolul de a marca respectivul spațiu ca fiind unul celest și nu terestru.
Deși fusese construit de către oameni, pe pământ, Tabernacolul simboliza Prezența Divină în mijlocul lui Israel. În aceste condiții și pentru o societate extrem de familiară cu zeitățile cioplite ale Egiptului, clarificarea granițelor dintre divin și terestru era un obiectiv deosebit de important. Tabernacolul nu era un simplu loc zidit de oameni în care sălășluia Dumnezeu, așa cum erau considerate adesea templele idolatre. El era mai degrabă un loc a cărui construcție fusese poruncită de Dumnezeu pentru ca, inspirați de ea, oamenii să construiască în inima lor un ”loc” metaforic pentru Dumnezeu. Tabernacolul era o imagine a ceea ce oamenii puteau avea dacă ascultau de poruncile lui Dumnezeu: o apropiere a Divinului care nu fusese oferită sau accesibilă oamenilor niciodată și nicicând.
Și probabil tocmai de aceea locul cel mai sfânt din Tabernacol, în care numai Marele Preot avea voie să intre o singură zi pe an, trebuia să mențină o imagine incontestabilă de celest. Imaginea heruvimilor ca păzitori ai drumului către Grădina Edenului și viziunea lui Ezekiel în care era descrisă caleașca sfântă făcea ca respectivele creaturi înaripate să inspire teamă și măreție. În plus, termenul ebraic utilizat (”heruv”), având aceeași sonoritate cu acadianul karibu, însemnând ”făptură binecuvântată”, întărea imaginea angelică, celestă. Aripile – unul din cele două singure detalii menționate explicit în Tora – sugerau și ele o altă sferă decât cea terestră: o sferă a zborului, total și absolut imposibil pentru oamenii acelor vremuri. Iar aluzia la regalitate (explicația dr. Eichler) contribuia și ea la definirea respectivei zone ca una din ”tărâmul lui Dumnezeu”.
Desigur, întrebările pe marginea acestui detaliu de construcție a Tabernacolului rămân. Este și normal, în contextul lipsei detaliilor în textul biblic și al multitudinii sugestiilor oferite de comentatori și surse rabinice. Ceea ce sper doar este ca acest articol să vă suscite interesul și să vă inspire să căutați și voi posibile explicații pe marginea prezenței heruvimilor. Iar dacă găsiți sau cunoașteți alte explicații, aș fi încântat dacă le-ați putea indica printr-un scurt comentariu în subsolul acestui articol, pe site.
Șabat Șalom!
Poate greșesc. Heruvimii au un rol important. Apără drumul.
Si exista o legătura între Geneza si trimiterea din cartea Exodului la heruvimi. In cartea Genezei heruvimii împreuna cu sabia focului rotitoare au fost stabiliți de Dumnezeu ca păzitori ai drumului către Eden si implicit către pomul vieții.
In cartea Exodului, la fel heruvimii tb sa păzească accesul spre viață. Spre cele 10 porunci. Spre legământul dintre poporul evreu si Dumnezeu. Sa ii spună omului care din greșeală ajunge lângă Chivotul Legământului sa nu se atingă de el pt ca ar putea muri. Heruvimii de pe Chivot tb sa îl apere pe om de a se apropia de ceva ce nu merita.
Se cunosc cazurile din timpul profetului Samuel in care oamenii care au privit in Chivotul Legământului au fost loviți pt ca au privit sau doar dacă au atins Chivotul Legamamtului. Pt ca Dumnezeu este sfant. Si dacă nu este suficient de stânt nu poți stinge heruvimii si Chivotul. Iar Legea ne spune ca o singura persoana din Israel era vrednic ca doar odată pe an putea sa se apropie de Chivot si implicit de heruvimi. Iar Marele Preot era vrednic pt ca se sfințea.
Am greșit
Poporul evreu vedea heruvimii
Este adevarat Chivotul Legamantului si heruvimii de pe acesta puteau fi vazuti doar de marele preot odată pe an
Dar heruvimi erau brodați si pe perdeaua care despartea locul sfant de locul prea sfant exod 26:31
Si dacă am înțeles si in primul templu al lui Dumnezeu (numit eronat templul lui Solomon) erau heruvimi
In timp lumea s-a stricat de la respectarea legilor, poruncilor si oranduirilor lui Dumnezeu
Așa ca am pierdut dreptul de a vedea cum arătau cei care păzeau drumul către grădina Edenului
Si cei care păzesc legile lui Dumnezeu
Odată cu distrugerea primului templu
Sunt mai multe excepții, de la Poruncile date de HaShem, către poporul evreu ?!
Am oferit deja câteva exemple în răspunsul anterior.
În cap.20 din Exodul, Dumnezeu dă poporului evreu Cele zece porunci, printre care și porunca a doua, care spune să nu-ți faci chip cioplit și nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în Ceruri și…
Heruvimi de pe capul Ispășirii nu sunt „Chip cioplit ” fiind reprezentări din Cer?!(Exodul cap.25:18-20)
Am mai răspuns la această întrebare: unele dintre detaliile de construcție sau ritual al Tabernacolului sunt excepții de la regulile generale. Spre exemplu, de Șabat, evreilor le este interzis să aprindă foc, însă în ritualul Tabernacolului focul de pe altar era ținut aprins și de Șabat. Idem, de Șabat există o interdicție legată de sacrificarea animalelor, în timp ce în Tabernacol și Templu se făceau jertfe animale și de Șabat. Heruvimii sunt o altă excepție, construcția lor fiind permisă și dictată explicit de către Dumnezeu.
Cât de compatibilă ar putea fi indicaţia:
„Sa faci doi heruvimi de aur, sa-i faci de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii;” (Exod.25:18)
cu porunca anterioară:
„Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.” (Exod.20:4) ?
Mulţumesc.
Tabernacolul reprezintă o excepție de la multe reguli, inclusiv aceasta, deoarece Dumnezeu Însuși a poruncit detaliile legate de construcția sa. Spre exemplu, nici foc nu se putea aprinde în zi de Șabat (Ex. 35:3), și totuși în Tabernacol (și, mai apoi, Templu), se aprindea, pentru că Dumnezeu poruncise acest lucru (Lev. 6:1-6).
Mulţumesc mult!
„Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintai era o faţă de heruvim; faţa celui de-al doilea, o faţă de om; a celui de-al treilea, o faţă de leu; şi a celui de-al patrulea, o faţă de vultur.” (Ezec.10:14)
Oare percepţia (heruvim – corp de pasăre şi chip /faţă de om /copil – înger) nu cumva este inversul „modelului” de zeu cu corp de om şi chip de pasăre /şoim (Ra = „zeul” cerului la egipteni)?
Şi aceasta în condiţii în care şoimul (ca pasăre) nu este comestibil:
„Iată dintre păsari, cele pe care le veţi privi ca o urâciune şi din care să nu mâncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
„şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;” (Lev.11:13-14 – DC)
„… şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;” (Deut.14:13 – BOR)
să fie oare simple coincidenţe?
„Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului; (2Sam.22:11, Ps.18.10).
Poate…
Este vorba de făpturi cerești care nu se supun legilor pământești ci altor reguli
In vremurile din urma toate animalele necurate de pe pământ vor reveni din nou vegetariene
Făpturile cerești, chiar dacă in reprezentarea noastră pot semăna cu cele pământești, au alte roluri si sunt sfinte
Pt ca Dumnezeu este sfant si tot ce îl înconjoară este sfant
Poporul evreu nu vedea heruvimii
Ci doar marele preot avea voie odată pe an
Șansele erau mici ca poporul sa cada in idolatrie fata de heruvimi
Nerespectarea legământului a dus pana la urma la pierderea chivotului legamantului
Nu poate omul sa schimbe legea lui Dumnezeu
Aşa este, mulţumesc!
Nu poate omul să schimbe legea lui Dumnezeu.
Nici legile fizicii. Poate însă să le studieze, să le cunoască (o parte) şi să înveţe să le aplice corect.
Măcar pe unele dintre aceste legi.
Deosebit d-le Rabin Sorin ! Mereu citesc invataturi noi si adevarate.Spor la scris si spiritualitate !