Săptămâna aceasta, pășim împreună în cea de-a cincea carte a Torei, Devarim. În ebraică, numele cărții este inspirat – așa cum este tradiția – de primul verset al primei pericope, ”devarim” însemnând ”cuvinte”: ”Acestea sunt cuvintele pe care le-a vorbit Moșe întregului Israel, de cealaltă parte a Iordanului […]” (Deut. 1:1)
În traducerile clasice, numele cărții este Deuternomul, care înseamnă ”a doua lege”. Ideea derivă de la concepția eronată că această carte ar fi o simplă repetare a primelor patru cărți ale Torei: Geneza, Exodul, Leviticul și Numeri. De fapt, Cartea Deuteronomului conține foarte multe porunci care se regăsesc aici pentru prima dată, ele nefiind menționate în celelalte patru cărți, spre exemplu porunci legate de sacrificii, kașrut, lege civilă și penală, judecători, preoți, sărbători și multe altele.
Pericopa Devarim, de care ne vom ocupa în acest articol, conține primul discurs al lui Moșe din această carte, în care el rememorează episoade semnificative din peregrinările evreilor prin deșert.
O primă (foarte scurtă) oprire o facem chiar în versetul 1, acolo unde Tora listează o serie de locații, cum ar fi Arava, Tofel, Paran, Di-zahav sau Lavan. Traducerile clasice le interpretează ca fiind simple opriri ale evreilor în deșert, însă tradiția iudaică (în special Rași, Onkelos și mulți comentatori evrei din Evul Mediu) le interpretează ca făcând aluzie la momente importante ale istoriei evreilor. Traducerea reflectă și ea acest lucru: în loc de ”în Arava” (cum traduc variantele clasice), unele traduceri iudaice propun varianta ”în legătură cu Arava” etc. O explicație mai pe larg a interpretării iudaice puteți găsi în acest comentariu mai vechi pe marginea pericopei.
* * *
Versetul 1:16 conține o poruncă adresată judecătorilor. Traducerile clasice ratează câteva nuanțe conținute de textul ebraic și care merită elucidate. Iată însă variantele clasice:
- [DC]: ”Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: Să ascultați pe frații voștri și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.”
- [BOR]: ”În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voștri și am zis: Să ascultați pe frații voștri și să judecați drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât și cu cel străin.”
- [GG]: ”Și în vremea aceea le-am poruncit judecătorilor voștri așa: Ascultați pe frații voștri și judecați drept atât pe frații voștri cât și pe străini”
- [NTR]: ”Le-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul.”
Variantele de interpretare par similare, însă chiar și între ele conțin diferențe de nuanță. Spre exemplu, GG vorbește despre judecata străinilor, în timp ce celelalte versiuni vorbesc despre judecata unei dispute cu străinul.
Două diferențe majore există însă între aceste traduceri și textul ebraic. Prima este legată de sintagma שמע בין אחיכם (”șema bein ahihem”), care înseamnă de fapt ”ascultați între frații voștri”, cu sensul de a asculta cu atenție detaliile disputei între oameni. Prin contrast, variantele clasice propun varianta ”ascultați pe frații voștri”, care nu se referă neapărat explicit la obiectul cazului adus în fața judecătorului. În fapt, judecătorii sunt admonestați să nu se lase influențați de statutul social al părților sau de detalii care nu au legătură directă cu cazul în sine.
Iar a doua diferență constă în modul de interpretare a termenului ebraic גרו (”ghero”). Rav Saadia Gaon îl interpretează ca făcând într-adevăr referire la străin, așa cum îl redau și variantele clasice. Însă Rași îl explică figurativ, cu sensul de ”străinul într-o dispută”, adică persoana împotriva căreia există disputa. În această a doua interpretare, traducerea ultimei părți a versetului ar fi: ”să judecați drept disputele fiecărui om împotriva fratelui său sau împotriva împricinatului său”.
* * *
Versetul 1:34 ne oferă un alt prilej să fim atenți la textul ebraic. Traducerile clasice ne spun că ”Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre” (DC) sau ”Domnul Dumnezeu a auzit cuvintele voastre” (BOR) sau ”Domnul a auzit huetul cuvintelor voastre” (GG) sau ”Domnul a auzit ceea ce ați vorbit” (NTR).
Ebraica este וישמע ה’ את קול דבריכם (”vaișma Hașem et kol dibreihem”), ceea ce se traduce de fapt prin ”Domnul a auzit sunetul cuvintelor voastre”. Ideea este că Dumnezeu a auzit într-adevăr ceea ce a spus poporul, însă și modul în care respectivele cuvinte au fost spuse: cu aroganță în voce, strident, răstit, fără respect față de Moșe și față de Dumnezeu.
* * *
Și o ultimă oprire pentru acest articol, în versetul 3:17, acolo unde traducerea NTR oferă următoarea variantă de interpretare: ”Le-am dat Araba […], iar spre răsărit – până la poalele muntelui Pisga”. Celelalte variante clasice oferă interpretări similare: ”la picioarele muntelui Pisga spre răsărit” (DC, BOR) sau ”până la povârnișurile muntelui Pisga, în răsărit.”
Ebraica este însă תחת אשדת הפסגה מזרחה (”tahat așdot hapisga mizraha”). Problema principală este cuvântul ebraic אשדת (”așdot”), pe care comentatorii iudaici îl interpretează ca făcând aluzie la o cădere de apă, o cascadă. Astfel Behor Șor, un rabin din secolul 12, student al celebrului Rabeinu Tam, interpretează versetul astfel: ”sub cascadele provenind din vârful muntelui, către est.” Desigur, diferența nu este uriașă, însă în mod cert este de menționat, mai ales că termenul ebraic פסגה (”pisga”) este unul generic, făcând referire la o înălțime, un deal sau un munte, și nefiind de fapt un nume propriu.
Șabat Șalom!
Pentru noi cei bătrîni care nu am avut posibilitatea să cunoaștem cultura si religia specifice aceste forme de acces sunt foarte importa te.