În această săptămână, câteva idei și detalii interesante despre un episod tragic din istoria poporului evreu: revolta lui Korah și a cetei sale împotriva lui Moșe, Aaron și, în ultimă instanță, împotriva ordinii instituite de Dumnezeu.

Încă din debutul pericopei Korah, traducerile clasice întâmpină probleme, poate nu majore, însă semnificative. Motivul? Pentru că primul verset al capitolului 16, primul al pericopei, prezintă o dificultate: propoziția pe care o conține este eliptică. Direct din ebraică, ea s-ar traduce ad litteram astfel: ”Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Kohat, fiul lui Levi, a luat, împreună cu Datan și Aviram, fiii lui Eliav și On, fiul lui Pelet, urmașii lui Reuven.” 

Ce a luat Korah textul nu menționează explicit, așa încât comentatorii sunt liberi să ofere interpretări care de care mai variate. Pentru DC, GG și NTR, verbul este interpretat sub forma ”s-au răsculat”, ”s-au răzvrătit” sau ”s-au sculat împotriva lui Moise”, unind astfel într-o singură frază primele două versete ale pericopei. NTR sugerează varianta ”au luat (sau îndrăznit să ia) [două sute cincizeci dintre israeliți] etc.”

În comentariul său asupra versetului, Rași propune varianta: ”Korah s-a dat deoparte” sau ”Korah s-a exclus din comunitate”, înțelegând verbul ca făcând aluzie la ideea de ”a se lua pe sine”. Ideea este foarte interesantă, în special prin prisma faptului că în acest episod Korah se luptă de fapt… cu nimeni. Reacția lui Moșe (cel împotriva căruia aparent Korah se răscoală) este menționată în versetul 4: ”Moșe a auzit și s-a prosternat”, în semn de umilință și supunere, nicidecum răspunzând agresiv sau arogant, ci încercând să aplaneze disputa înainte ca ea să degenereze. Din păcate, dorința lui Korah de a genera ceartă a fost mai mare și mai puternică decât capacitatea lui Moșe de a o aplana, iar consecințele au fost dramatice pentru toți cei prezenți.

* * *

În versetul 7, întâlnim o problemă gramaticală. Explicându-i lui Korah procedura prin care urma să fie determinat cine este cel ales de către Dumnezeu ca Mare Preot, Moșe spune următoarele: ”Acela pe care-l va alege Domnul, הוא הקדוש (hu hakadoș)!”. Traducerile clasice aleg să redea acest fragment ca ”acela va fi sfânt”, însă în ebraică fragmentul indică prezentul și nu viitorul, iar substantivul ”sfânt” este articulat.

Traducerea corectă este: ”Acela pe care-l va alege Domnul, el este cel sfânt”.

Nuanța poate părea minoră, însă în fapt nu este. Și asta deoarece traducerea utilizând viitorul implică faptul că abia în acel moment Dumnezeu ar urma să decidă cine este ”cel sfânt”, ceea ce desigur nu este adevărat. Dumnezeu decretase deja că Aaron este Mare Preot (a se vedea Cartea Leviticului), iar acum Korah punea sub semnul întrebării acest decret. Moșe este însă foarte atent să nu valideze în vreun fel cererea lui Korah, să nu îi confere mai multă greutate decât are în realitate. Ea nu este o dispută împotriva lui Aaron, ci chiar împotriva autorității lui Dumnezeu, care clarificase deja problema cu mult înainte. ”Cel sfânt” fusese deja învestit în funcție, la porunca lui Dumnezeu, și această învestire fusese publică, astfel încât nimeni nu ar fi trebuit să o conteste.

Ebraica surprinde această nuanță și, din păcate, traducerile clasice o ratează…

* * *

Iar versetul 7:14 ne oferă un alt prilej de oprire. Dintre traducerile clasice, numai NTR și GG surprind sensul și, mai ales, intenția exactă a versetului: ”Mai mult, nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat ca moştenire ogoare şi vii! […]” Celelalte variante clasice oferă variante de redare fie sarcastice (DC), fie retorice (BOR).

Din nou, nuanța pare minoră, însă interpretarea sa corectă este esențială. În tot acest capitol, în toată povestea rebeliunii lui Korah și a cetei sale, Tora îl înfățișează pe Korah ca fiind agresorul, în timp ce Moșe încearcă să găsească o cale amiabilă de rezolvare a revendicărilor. Acest verset este o acuză directă pe care Korah o formulează la adresa lui Moșe. Atmosfera este foarte serioasă, tensionată și încărcată. Este o atmosferă conflictuală și nicidecum una jovială, nostalgică sau meditativă. Și în timp ce ebraica o surprinde perfect, unele dintre traducerile clasice deviază de la original.

Șabat Șalom!

Share This
Sari la conținut