Din intelepciunea Talmudului

O mare nenorocire se abatuse asupra rabinului Huna: toate cele 400 de butoaie cu vin ale sale se acrisera in acelasi timp. A pierde unul sau doua butoaie, era tolerabil, insa toate patru sute!… O nenorocire de asemenea dimensiuni necesita o discutie intre rabini.

Rabinul Iehuda, insotit de o delegatie formata din discipoli de-ai sai veni la rabinul Huna. Iar unul dintre rabini, delicat, sugera ca o asemenea nenorocire ar fi putut fi o pedeapsa pentru o fapta rea.

“Deci spui ca in opinia ta eu sunt vinovat de ceva?”, intreba rabinul Huna.

“Oare Dumnezeu pedepseste vreodata pe nedrept?”, raspunse unul din ceilalti rabini cu o intrebare.

“Daca a auzit cineva ceva negativ despre mine”, spuse Huna, “va rog sa-mi ziceti acum.”

“Pai, de fapt, am auzit ca nu iti achiti intru totul datoriile fata de cel pe care l-ai insarcinat sa-ti pazeasca via. Trebuia sa ii dai o parte din ceea ce se culege.”, spuse un alt rabin.

Huna nu nega acuzatia, ci recunoscu pe data: “Asa este. Insa oare cum as putea sa impart rodul cu el? Omul ma fura pe fata! Tot ce nu vad eu, el ia si apoi imparte cu altii…”

Auzindu-l pe Huna, invatatul rabin Iehuda spuse: “Ai demonstrat acum ceea ce am predat intotdeauna: «cel care fura de la un hot, ajunge sa prinda si el gustul». Nu are importanta ca partenerul tau de afaceri te fura fara rusine. Asta nu iti diminueaza tie obligatia sa respecti regulile contractului si sa imparti in mod cinstit rodul cu el.”

Dandu-si seama ca doua rele nu pot face un lucru bun, rabinul Huna promise ca va da partenerului sau partea care i se cuvenea din rod. Apoi, unii au spus ca otetul din butoaie s-a transformat miraculos inapoi in vin. Iar altii au spus ca pretul otetului pe piata a crescut intr-atat incat a egalat pretul vinului.

  — Talmud, Brahot 5b

Dvar Tora

“Iaacov s-a maniat si a certat pe Lavan. A luat din nou cuvantul si i-a zis: «Care este nelegiuirea mea si care este pacatul meu, de ma urmaresti cu atata inversunare? Mi-ai scormonit toate lucrurile si ce ai gasit din lucrurile din casa ta?!? Scoate-le aici, inaintea fratilor tai si a fratilor tai, ca sa judece ei intre noi amandoi. Iata, am stat la tine douazeci de ani. Oile si caprele tale nu au avortat si nu am mancat berbeci din turma ta. Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare: eu insumi te-am despagubit pentru ele. Imi cereai inapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig si imi fugea somnul de pe ochi. Iata, douazeci de ani am stat in casa ta, ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru turma ta si de o suta de ori mi-ai schimbat salariul. Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraham, pe Acela de care se teme Itzhak, mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale… Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele si ieri noapte a rostit judecata… »” — Geneza 31.36-42

Este mult naduf in randurile de mai sus… Si toate sunt cuvintele lui Iaacov, atunci cand, dupa douazeci de ani in care – aidoma rabinului Huna – partenerul sau de afaceri, Lavan, il inselase pe fata, i se spunea acum, cand in sfarsit se hotarase sa plece, ca practic ar fi trebuit sa plece cu mana goala!… Ba, mai mult, era acuzat ca a furat, ca a inselat si i se spunea, fara pic de rusine, ca toate lucrurile pentru care muncise timp de 20 de ani nu i se cuveneau. Ce reactie poti avea atunci cand iubesti o fata, lucrezi timp de sapte ani pentru a o dobandi, iar la sfarsit te trezesti in dimineata de dupa nunta cu sora ei in patul nuptial? Si ce reactie poti avea atunci cand ti se raspunde cu nonsalanta ca “asta este obiceiul locului” si ca o poti dobandi pe aleasa inimii tale doar daca mai muncesti timp de sapte ani?

Ei bine, mergand la fel ca pe linia unui film din acela in care dupa scena introductiva apare pe ecran textul “cu douazeci de ani in urma…”, iata cum a inceput totul… Venind de acasa, de unde fugise de teama fratelui sau Esav care jurase sa il omoare, Iaacov ajunge in Haran, tinutul arameenilor.

Si, asa cum relateaza Tora, primul contact cu acest tinut este vederea unei fantani, deasupra careia, se afla un bolovan enorm: “S-a uitat si iata! O fantana si langa ea erau trei turme de oi care se odihneau, caci la fantana aceasta obisnuiau ciobanii sa-si adape turmele. Si piatra de la gura fantanii era mare. Toate turmele se strangeau acolo. Ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii, adapau turmele si apoi puneau piatra la loc pe gura fantanii” [Geneza 29.2-3]. De ce ne povesteste Tora episodul cu atatea amanunte?!? Pentru ca, asa dupa cum indica si Rambam in comentariile sale, locuitorii Aram-ului nu aveau incredere unii in altii nici cat intr-o musca! Ca nu cumva sa foloseasca unul dintre pastori mai multa apa decat ceilalti, pusesera pe gura fantanii o piatra pe care numai impreuna puteau sa o dea jos, pentru a fi cu totii prezenti si a supraveghea “procesul”…

Ei bine, “Iaacov s-a apropiat, a dat [singur] piatra jos de pe gura fantanii si a adapat turma lui Lavan, fratele mamei sale” [29.10]), desi nu avea nici o obligatie in acest sens…

Iar Tora ne spune in continuare ce “primire calduroasa” i-a facut Lavan: “i-a alergat inainte, l-a imbratisat, l-a sarutat si l-a adus in casa” [29.13] Comenteaza din nou Rashi: “i-a alergat inainte” pentru ca il credea incarcat cu pietre pretioase si tot felul de bogatii (caci daca un sclav de-al lui Avraham, pe nume Eliezer, venise in urma cu ani cu o avere fabuloasa, pentru a o peti pe Rivka, cu siguranta nepotul lui Avraham va veni cu si mai multa avere…). “L-a imbratisat”, crezand ca poate toata averea este ascunsa printre faldurile vestmintelor (Rashi). Iar cand devine clar faptul ca Iaacov nu aduce cu sine bogatii, Lavan ii spune: “Totusi, esti carne din carnea mea si sange din sangele meu!” [29.14], adica un fel de “chiar daca nu ai bogatii, nu prea am ce sa fac, pentru ca esti totusi parte din familie…”

Si o luna o petrecu Iaacov in casa lui Lavan. Apoi, dupa toata munca facuta in aceasta luna ca un “cadou din partea firmei”, Lavan se simte obligat sa negocieze un contract… “Voi lucra pentru tine timp de sapte ani, pentru Rahel, fiica ta cea mica.”, spune Iaacov [29.18]. Atentie, Lavan, nu pentru orice Rahel, nu pentru orice fata si nu pentru orice fiica a ta! Termenii contractului sunt foarte clari!… Si cei sapte ani trecura ca vantul…

…Iar Lavan nu dadu nici un semn ca ar dori sa-si onoreze partea de intelegere. “Da-mi sotia, pentru ca termenul s-a implinit…” [29.21] , i-a spus Iaacov intr-un tarziu lui Lavan. “Asa ca Lavan a adunat pe toti oamenii locului si a facut un ospat. Seara, a luat-o pe fiica sa Leea si a adus-o la Iaacov, care s-a culcat cu ea. Si Lavan a dat ca roaba fetei sale Leea pe roaba sa Zilpa.” Doua inselaciuni intr-una singura: mireasa nu este cine trebuie si darul de nunta nu este cel care s-ar fi cuvenit… Talmudul (tratatul Meghila 13b) si Rashi spun ca Zilpa era roaba mai tanara din casa, care in mod normal ar fi trebuit sa devina roaba lui Rahel. Cu toata inselaciunea premeditata, Lavan a intarit astfel convingerea (falsa) a lui Iaacov ca fata pe care o ia de sotie este Rahel…

Dimineata, constatand inselaciunea, Iaacov il intreaba pe Lavan: “Ce mi-ai facut? Nu ti-am slujit eu oare pentru Rahel? Pentru ce m-ai inselat?” [29.25] “Eu as fi fost foarte cinstit cu tine”, raspunde Lavan (cu alte cuvinte, ce-i drept), “insa societatea si obiceiurile locului nu mi-au permis sa-mi marit fiica mai mica inaintea celei mai mari…” Ce frumos se paseaza vina!

Si Iaacov mai munceste sapte ani, apoi o capata pe Rahel. I se nasc o fiica si 12 fii, precursorii celor douasprezece triburi ale lui Israel, apoi – cu familie si responsabilitati – Iaacov doreste sa se intoarca acasa… “Daca am capatat trecere in ochii tai”, ii raspunde Lavan, “mai zaboveste. Vad bine ca Domnul m-a binecuvantat din pricina ta… Hotaraste-ti salariul si ti-l voi da” [30.27-28] Prima recunoastere – in sfarsit! – a meritelor lui Iaacov, veti spune… Ei bine, nici macar acum: Sforno si Rashi sunt de parere ca versetul Torei poate fi interpretat si altfel: “tu ai fost sursa mea de binecuvantare de la Dumnezeu, iar acum vrei sa pleci de aici?!? Gandeste-te, Iaacov, ma lasi fara sprijin…” Din nou un santaj, de data asta sentimental…

Din nou cedand, Iaacov mai lucreaza timp de sase ani, pentru turma de oi a lui Lavan. Toate incercarile acestuia de a-l insela nu mai sunt mentionate in Tora, care se multumeste cu a-l cita pe Iaacov spunand: “mi-ai schimbat salariul de o suta de ori” [31.41] si a remarca tacerea (aprobatoare, in sfarsit) a lui Lavan. Iar dupa un total de douazeci de ani de munca, avand sotii, copii si avere, Iaacov pleaca intr-un final de la Lavan…

…Doar pentru a fi urmarit, asemenea hotilor, de catre acesta… Si iata-ne ajunsi din nou in prezentul povestirii, la inceputul “filmului” nostru imaginar… Ce reactie trebuie sa aiba un om dupa douazeci de ani de corectitudine rasplatita cu incorectitudine? Ce reactie trebuie sa aiba un om atunci cand i se spune ca este hot, dupa ce timp de douazeci de ani a incercat (de multe ori fara succes) sa se apere de hotia celui care acum il acuza?

Saptamana trecuta am incercat sa demonstrez ca toate aparentele minciuni prin care Iaacov a luat binecuvantarea parinteasca de la Itzhak au fost nu au fost de fapt minciuni. Spuneam atunci ca punctul forte si caracteristica definitorie a lui Iaacov este ADEVARUL. Iar saptamana aceasta, Tora intareste ideea adevarului si onestitatii lui Iaacov. Caci oare ce fel de om, altul decat un adevarat patriarh si continuator de traditie, ar fi putut sa treaca cu fruntea sus prin douazeci de ani de fraude si prigoniri, pentru ca in final sa incheie un pact cu cel care il asuprise?

“Movila aceasta sa fie martora si stalpul acesta sa fie martor ca eu nu voi trece la tine peste movila aceasta si nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta si peste stalpul acesta, ca sa ne facem rau. Dumnezeul lui Avraham si dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatalui lor sa judece intre noi. Si Iaacov a jurat pe Acela de care se temea Itzhak.” [31.52]

Astazi oamenii raspund de obicei la rau cu rau si la necinste cu necinste… Ba chiar, in unele cercuri, a fi corect este o dovada de slabiciune, pentru ca valorile societatii sunt zguduite de lupte pentru bani, pentru putere, pentru influenta… Exista insa o Tora, aceeasi pentru toti, exista un Dumnezeu care vede si plateste si exista constiinta pe care fiecare dintre noi trebuie sa o avem…

Uneori este greu sa intelegem ca doua rele nu pot face un lucru bun sau ca datoria noastra de a face lucrurile bine nu are voie sa depinda de modul in care suntem tratati de catre altii. Si asta pentru ca nu se stie niciodata cand vinul din butoaie se poate transforma in otet sau cand poate – prin meritele noastre – redeveni vin…

Sa ne cunoastem ritualurile

BEDEKIN

Pentru ca in doar cateva randuri este greu de scris despre un subiect vast si nedorind sa las totusi spatiul neutilizat, am ales pentru saptamana aceasta un obicei poate mai putin cunoscut, insa care se leaga foarta bine cu pericopa Vaietze. Este vorba despre ceremonia de bedekin, intalnita la nuntile evreiesti, ceremonie care isi are originea in pericopa de saptamana aceasta, mai exact in episodul casatoriei lui Iaacov cu Leea.

Pe scurt, dupa semnarea ketubei, mirele este insotit de catre cei doi socri si de martori la mireasa lui pentru ceremonia coborarii voalului (bedekin). Mirele are astfel ocazia de a-si vedea mireasa inaintea ceremoniei nuptiale, dupa ce, respectand traditia, cuplul nu s-a vazut timp de o saptamana inaintea nuntii (pentru a mari emotia celor doi atunci cand se revad sub hupa). Mirele coboara voalul peste fata miresei, diferentiand-o in mod simbolic de ceilalti. De asemenea, obiceiul are ca scop “asigurarea” mirelui ca fata cu care urmeaza sa se casatoreasca este intr-adevar aceea pe care si-a ales-o si pe care o iubeste. Desi voalul mireselor din ziua de astazi este semi-transparent, obiceiul de bedekin a fost pastrat in memoria patriarhului Iaacov si a inselaciunii a carei victima a fost.

Despre ritualurile de nunta in general, vom vorbi mai pe larg intr-o editie viitoare de Dvar Tora, incluzand atunci si explicatii pentru hupa, ketuba si alte simboluri legate de acest moment al ciclului de viata iudaic.

Shabat Shalom!

Share This