[Haftara Nițavim: Isaia 61:10 – 63:9]

La finalul ciclului de șapte Haftare de consolare (șiva denehemta), debutat imediat după Tișa BeAv, Haftara Nițavim aduce cu sine o concluzie interesantă:

ויאמר אך־עמי המה בנים לא ישקרו ויהי להם למושיע: בכל־צרתם לא [לו] צר ומלאך פניו הושיעם באהבתו ובחמלתו הוא גאלם וינטלם וינשאם כל־ימי עולם — Căci El a spus: ”Voi sunteți totuși poporul Meu, copii care nu vor fi falși” și a fost pentru ei un Salvator. În toate necazurile lor El a fost necăjit și un înger dinaintea Lui i-a salvat; cu dragostea Lui și cu mila Lui i-a mântuit; El i-a ridicat și i-a purtat, în toate zilele lumii. — Isaia 63:8-9

Însă consolarea este mult mai complicată. Israel a suferit în istorie, Israel s-a rugat de multe ori și Dumnezeu a părut să nu răspundă. A existat un Holocaust, au existat pogromuri și prigoane, a existat un exil început acum aproape două mii de ani și o mântuire finală care încă se lasă așteptată…

Însă complicația nu stă doar în modul în care mesajul Haftarei pare să fie dificil de înțeles atunci când privim în față istoria poporului evreu. Complicația este și una de ordin pur exegetic, de interpretare a textului sau — mai corect spus — de înțelegere a acestuia. Versetul 63:9 pe care l-am tradus mai sus prezintă o astfel de dificultate prin însuși modul în care tradiția iudaică l-a consacrat în canonul biblic. Cuvintele îngroșate în textul ebraic de mai sus sunt de fapt unul și același: cuvântul ebraic ”lo”. Însă în ebraică există două cuvinte care se pronunță ”lo”: unul este לא (ortografiat lamed-alef), însemnând ”nu”, iar celălalt este לו (ortografiat lamed-vav), însemnând ”al lui”.

Textul scris indică prima variantă (lamed-alef), în timp ce tradiția orală susține că ar trebui citit ca a doua variantă (lamed-vav).

Însă în ce constă de fapt diferența și cum poate fi ea explicată?

În varianta scrisă, fragmentul în cauză s-ar traduce astfel:

בכל־צרתם לא צר ומלאך פניו הושיעם — În toate necazurile lor, El nu a fost necăjit și un înger dinaintea Lui i-a salvat.

În varianta orală, fragmentul s-ar traduce în schimb astfel:

בכל־צרתם לו צר ומלאך פניו הושיעם — În toate necazurile lor, al Lui a fost necazul și un înger dinaintea Lui i-a salvat.

Diferența este majoră! În varianta scrisă, pare că lui Dumnezeu nu Îi pasă prea mult de suferința poporului evreu. Însă în varianta orală (acceptată și consacrată de tradiție), Dumnezeu suferă alături de evrei în necazul lor. Este modul prin care iudaismul marchează de fapt noțiunea absolută de consolare: nu doar că Dumnezeu dorește să aline suferința oamenilor, ci și suferă împreună cu ei până când aceasta este alinată!

Iar ca idee finală, vă mai ofer o interpretare a aceluiași verset, de această dată provenind nu din tradiția iudaică propriu-zisă, ci din scrierile unuia dintre marii autori evrei ai zilelor noastre, profesorul Louis Ginzberg, autorul compilației de Midrașim ”Legendele evreilor”. În explicația sa, prof. Ginzberg alege să combine versetele 8 și 9 într-unul singur (bazându-se desigur și pe faptul că textul biblic nu are semne de punctuație în original). Rezultatul? Următoarea traducere:

ויהי להם למושיע בכל־צרתם: לא צר ומלאך, פניו הושיעם — El le-a fost Salvator în toate necazurile lor. Nu o creatură (țair) și nu un înger, ci [însăși] Fața Lui i-a salvat.

Este un mesaj poate chiar și mai puternic! Nu doar că Dumnezeu dorește alinarea suferinței creațiilor Sale, nu doar că suferă alături de ele, ci și vine El Însuși pentru a-i mântui din suferință. Este un mesaj pe care îl întâlnim și în episodul eliberării din Egipt, despre care citim în seara de Seder:

לא על ידי מלאך, ולא על ידי שרף, ולא על ידי שליח, אלא הקדוש ברוך הוא בכבודו ובעצמו — Şi ne-a condus Domnul din Egipt nu prin mijlocirea unui înger, nu printr-un seraf şi nu printr-un sol, ci Atotsfântul, binecuvântat fie El prin măreţia Sa şi prin El Însuşi. — Hagada de Pesah

Acum, înainte de Roș Hașana, când întreaga omenire este judecată înaintea lui Dumnezeu, cred că avem cu toții nevoie să auzim acest mesaj extraordinar de consolare. Să auzim că Dumnezeu ne este aproape, că este implicat direct și nemijlocit în viața noastră, că Îi pasă ne noi și că ne ascultă rugăciunile… Avem nevoie să știm că suntem creațiile Lui, alături de care râde sau suferă, cărora le vrea binele și pe care le iubește.

Fie voia Lui să fim cu toții înscriși și pecetluiți în Cartea Vieții și fie ca anul nou evreiesc care începe peste doar câteva zile să ne aducă pace, fericire și bunăstare, alături de toți cei care ne sunt dragi.

Șabat Șalom și Șana Tova Umetuka, Un An Bun și Dulce, tuturor!

Share This