INTREBARE:
Minunat comentariu! Am insa si eu o intrebare: mai era posibil ca un om imperfect ca Itzhak sa intre in gradina Eden dupa izgonirea lui Adam si a Evei? In Geneza 3:23,24 arata ce ei au fost izgonitzi, dar niciunde in Biblie nu arata posibilitatea intoacerii cuiva in Eden. Vedem ca Biblia nu mentioneaza intoteauna fiecare perioada de timp a personajelor sale, atunci ceea ce cautam sa aflam sunt doar supozitii. Sa-mi fie ierat daca supar pe cineva. Era doar o curiozitate… [intrebare adresata in urma comentariului la pericopa Haiei Sara – 5767]

RASPUNS:
Intrebarea este excelenta… De fapt, exista mai multe intrebari continute in ea si voi incerca sa raspund la fiecare dintre ele… Imi cer scuze anticipat pentru lungimea acestui mesaj si sper din toata inima ca raspunsul meu lung nu va bloca si nu va opri conversatia. Sper sa aud parerile voastre referitoare la acest raspuns si sunt deschis, evident, oricarei critici si oricarui comentariu…


[MAI ERA POSIBL CA UN OM IMPERFECT CA ITZHAK SA INTRE IN GRADINA EDENULUI DUPA IZGONIREA LUI ADAM SI A EVEI?]

Cred ca pot exista mai multe raspunsuri…

1. Primul este acela ca in traditia iudaica Gradina Edenului nu este doar un loc unde oamenii au fost, ci si un loc unde ei vor fi. Traditia iudaica afirma ca sufletul oamenilor se intoarce la Dumnezeu, in Gradina Edenului, dupa moarte. Aceasta reintoarcere are loc fie imediat (in cazul tzadikim-ilor, a celor drepti si care si-au ispasit pacatele in aceasta lume), fie dupa o perioada de purificare in gehinom (Gehena), perioada care nu poate depasi 12 luni calendaristice (de obicei insa doar 11 luni). Conform acestei explicatii, Itzhak a murit la Akeida, chiar daca tatal sau nu l-a ucis folosind cutitul. Un soc puternic poate ucide cateodata. (Exista spre exemplu un midrash celebru in care la Muntele Sinai, intr-o experienta de asemenea extrem de puternica, sufletele tuturor evreilor isi parasesc corpurile din cauza tariei vocii divine si apoi sunt readuse de catre Dumnezeu la locul lor printr-o minune.)

2. Un al doilea raspuns este legat de rolul pe care il are Gan Eden. De obicei, Gan Eden este privit ca un loc inaccesibil, un loc in care oamenii nu pot reveni niciodata (poate eventual in Era Mesianica). Insa este posibil (si recunosc ca aici speculez un pic) ca Gan Eden sa fie si un loc de refugiu. In spiritul celor mentionate in comentariu, Itzhak avea nevoie de acest refugiu, de o “pauza” de la aceasta lume datorita careia pentru care era mult prea indurerat.

Este adevarat ca in Geneza 3:24, dupa ce ii izgoneste pe Adam si pe Eva din Eden, Dumnezeu pune la intrarea in gradina doi heruvim cu o sabie de foc, pentru a pazi drumul care duce la Pomul Vietii. Insa aceeasi heruvim apar si in descrierea Arcai Legamantului in Exodul 25:18. Heruvim pot fi si un indicator al relatiei dintre oameni si Dumnezeu: in Geneza, atunci cand oamenii nu Il asculta pe Dumnezeu, heruvim au o sabie in maini, pe cand in Exodul, atunci cand oamenii Ii construiesc lui Dumnezeu o casa pe pamant, heruvim privesc unul catre celalalt in semn de dragoste. Cu mentiunea ca ideea urmatoare este pura speculatie, poate ca Dumnezeu a oprit temporar sabia de foc a heruvim-ilor atunci cand a vazut dragostea si dedicatia lui Avraham si a lui Itzhak pentru El si i-a permis astfel lui Itzhak sa intre in Gan Eden…

3. Al treilea raspuns, legat insa de primul fara indoiala, este acela ca Itzhak nu a fost “imperfect”. In urma legarii pe altar, Itzhak a devenit o ola, o jertfa, care, prin definitie este perfecta (de altfel, din punct de vedere halahic, conform legii mozaice, orice jertfa care are o imperfectiune este automat respinsa). In marea lor majoritate, comentatorii Torei accepta ideea ca jertfirea lui Itzhak a fost intr-adevar dusa pana la capat, nu in sensul ca a fost omorat de catre tatal sau, ci in sensul ca tatal sau nu trebuie de fapt sa il omoare pentru a indeplini porunca divina. In versetul 22:2 din Geneza, Dumnezeu ii da lui Avraham porunca urmatoare: “Kah et binha, et iehidha, asher ahavta, et Itzhak, ve leh leha el Eretz HaMoria ve’haalehu sham le’ola al ehad heharim asher omar eleha.” (“Ia pe fiul tau, pe unicul tau, pe care il iubesti, pe Itzhak, si du-te in tara Moria si adu-l acolo drept ola pe un munte pe care ti-l voi spune.“) De obicei, traducerea cuvantului “ola” se face prin termenul “ardere-de-tot”, deoarece in cadrul ritualului jertfelor iudaice (korbanot), jertfa de ola era intr-adevar arsa in intregime. Insa ola provine in ebraica de la verbul “la’alot” care inseamna “a urca, a se inalta” (apropo, cuvantul Alyia, care inseamna in ebraica moderna emigrare in Israel, provine de la aceeasi radacina). Daca intelegem porunca divina din aceasta perspectiva, singurul lucru pe care l-a avut Avraham de facut a fost sa aduca fiul pe altar, ceea ce explica si motivul pentru care, inainte de a-l omori, a fost oprit de catre un inger al lui Dumnezeu.

Pe altar, Itzhak a devenit ola, o jertfa perfecta. Exista chiar un midrash in care Itzhak (conform traditiei iudaice in varsta de 37 de ani la momentul sacrificarii), ii spune tatalui sau: “Eu sunt un om tanar si in putere, iar tu esti in varsta. Leaga-ma asadar de maini atunci cand ma vei aduce pe altar, pentru ca nu cumva sa ma zbat si sa te lovesc sau sa ma lovesc si sa devin astfel imperfect si incapabil de a fi adus ca jertfa.

O alta idee legata de statutul sfant, de jertfa, al lui Itzak este aceea ca dintre toti patriarhii, el este singurul care nu paraseste niciodata Eretz Israel, Tara Sfanta. Una din legile referitoare la korbanot (jertfe) este si aceea ca un animal desemnat ca jertfa de ola nu are voie sa paraseasca Eretz Israel, deoarece sfintenia pe care o primeste acest animal in momentul desemnarii este incompatibila cu orice loc, mai putin sfant, din afara Israelului. In Geneza 26:1-6, Itzhak doreste sa plece din Israel din pricina foametei (acelasi motiv pentru care Avraham a parasit Israelul in versetele ). Dumnezeu ii spune atunci: “Nu cobori in Egipt! Ramai in tara in care iti voi spune!”. O explicatie posibila este aceea ca Itzhak era atat de sfant incat Dumnezeu nu a voit sa il lase sa paraseasca sfintenia Israelului.

[BIBLIA NU MENTIONEAZA INTOTDEAUNA FIECARE PERIOADA DE TIMP A PERSONAJELOR]
Fara indoiala, adevarat! Sunt intr-adevar multe personaje care au perioade “albe” in viata lor, perioade de timp despre care nu cunoastem (aproape) nimic. Insa aceste perioade sunt cele pe care Midrash-ul si uneori chiar Talmudul incearca de obicei sa le explice. Midrash-ul este o culegere de texte rabinice, parte integranta a traditiei iudaice, reprezentand comentarii si interpretari care ajuta la “umplerea” acestor perioade de timp. Asa cum am afirmat si intr-un comentariu mai vechi, citand o sursa rabinica: “Cine nu crede in Midrash este un naiv, iar cine crede in toate Midrash-urile este de asemenea naiv.”

[CEEA CE CAUTAM SA AFLAM SUNT DOAR SUPOZITII]
Da si nu. Unele sunt traditii iudaice care, chiar daca nu sunt mentionate in Tora, au fost predate la Muntele Sinai sub forma Legii Orale (Tora she’baal pe). Conform iudaismului, acestea nu sunt supozitii ci reprezinta parte integranta a legii si traditiei pe care Dumnezeu a furnizat-o poporului evreu.

Va voi da un singur exemplu, din sfera halahica (a legii mozaice)… In versetul 5:16 din Deuteronom, in repetarea Celor Zece Porunci, Dumnezeu le spune evreilor: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnzeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.” Daca nu am avea traditii orale, daca nu ar exista Tora she’baal pe, cum am putea intelege aceasta porunca ?!? Ce inseamna practic “cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” ?!? Care sunt lucrurile practice pe care un evreu este dator sa le faca pentru a-si “cinsti parintii”? Legea Orala vine si completeaza textul biblic, facandu-l inteligibil. Pentru evrei, textul biblic nu poate practic fi studiat ignorand traditia orala care, repet, a venit odata cu acesta, din aceeasi “mana” divina, la Muntele Sinai.

Exista evident si idei care sunt intr-adevar supozitii, bazate pe interpretarea versetelor si supuse proceselor inteligentei umane, logicii si imaginatiei.

[SA-MI FIE IERTAT DACA SUPAR PE CINEVA. ERA DOAR O CURIOZITATE.]
Nu aveti pentru ce sa va cereti scuze. Nu m-ati suparat in nici un caz, caci acesta este scopul principal pentru care redactez comentariile pe site-ul DvarTora: sa ii indemn pe cei care le citesc sa intrebe, sa aiba curiozitati… Sunt sincer incantat cand primesc mesaje cu intrebari, pentru ca asta denota ca oamenii vor sa stie. Si cred ca nimic nu este mai bun si mai pozitiv decat sa pui intrebari… Va multumesc asadar pentru ocazia oferita si astept cu nerabdare parerile dvs. despre comentarii, despre aceasta explicatie si despre alte idei exprimate pe site-ul DvarTora.

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This