Unul din personajele cele mai controversate din întreaga Tora este fratele lui Iaakov – Esav. Zugrăvit de către Midraș și comentatori în culori nu tocmai favorabile, imaginea lui Esav provoacă însă numeroase dileme unui cititor atent al versetelor biblice.
Ne întâlnim cu Esav pentru prima dată în pericopa acestei săptămâni. Rebeca, soția lui Ițhak, are o sarcină dificilă și – consultându-L pe Dumnezeu – primește următoarea profeție:
Două popoare sunt în pântecul tău și două națiuni din tine se vor despărți; puterea va trece de la o națiune la alta ורב יעבוד צעיר (”verav iaavod țair”). – Geneza 25:23
În mod voit ambiguu, cuvintele ebraice din finalul versetului pot fi traduse atât prin ”și cel mai în vârstă va sluji celui tânăr” (adică Esav îi va sluji lui Iaakov), cât și prin ”și mult va sluji cel tânăr” (adică Iaakov va avea o viață grea și plină de suferință). Conform opiniei comentatorilor, aceste cuvinte sunt de fapt un exemplu de profeție a cărei semnificație exactă poate fi deslușită abia după ce evenimentele la care face ea referire vor fi fost împlinite, contribuind și ele la complexitatea imaginii lui Esav.
Aflăm apoi despre Esav că nu pune prea mult preț pe spiritualitate, fiind un om mai mult pragmatic, terestru, ancorat în material. El este un ”om care cunoștea vânătoarea, un om al câmpului” (Geneza 25:27) care își vinde fără ezitare, în Geneza 25:29-34 dreptul de întâi-născut, asociat cu spiritualitatea. Însă – ne spune tot Tora – tatăl său Ițhak îl iubea mai mult decât pe fratele său. (Geneza 25:28)
În continuare, aflăm că tatăl său Ițhak îl binecuvântează. Mai mult, binecuvântarea lui Esav se îndeplinește chiar înainte de cea a lui Iaakov. În pericopa Vaișlah, atunci când Tora enumeră toți descendenții lui Esav, versetele ne fac o precizare interesantă:
Aceștia sunt regii din țara Edomului înainte ca un rege să domnească peste copiii lui Israel. – Geneza 36:31
Apoi, există numeroase versete care vorbesc despre relațiile dintre evrei și urmașii lui Esav. Moșe interzice ura față de edomiți, ”căci ei sunt frații voștri” (Deuteronom 23:8). Iar Dumnezeu Însuși pecetluiește această poruncă spunând:
Sunteți pe cale să treceți prin țara fraților voștri, descendenții lui Esav, care trăiesc în Seir. Se vor teme de voi, însă să aveți grijă. Să nu-i provocați la război, că Eu nu vă voi da din țara lor nici măcar o bucată pe care să puneți piciorul. I-am dat lui Esav țara dealurilor Seirului, spre a fi a lui. – Deuteronom 2:4-5
Și desigur, există celebra tradiție iudaică – menționată atât de Talmud, cât și de alte lucrări, cum ar fi spre exemplu Zoharul – care vorbește despre profunda dragoste pe care Esav i-a purtat-o tatălui său, Ițhak. ”Nici un om nu și-a onorat tatăl mai mult decât a făcut-o Esav”, scriu rabinii noștri.
Cine este așadar Esav din perspectivă iudaică? Este un om bun sau rău? Ne este prieten sau dușman? Ce relație ar trebui să aibă urmașii lui Iaakov (evreii) cu urmașii lui Esav?
Întrebările sunt complexe și cu vaste implicații.
În istorie, Esav simbolizează Roma. ”Esav este Edom”, ne spune Tora în Geneza 36:8. Iar Edom (Roma) reprezintă o amintire dureroasă. În primul rând, Imperiul Roman este cel care a distrus Al Doilea Templu din Ierusalim și a declanșat cel mai lung exil din istoria unui popor. Și în al doilea rând – și poate la fel de semnificativ – Imperiul Roman este și cel prin intermediul căruia au fost promovate și făcute cunoscute omenirii teologia și religia creștină, religie cu ai cărei discipoli evreii nu a avut întotdeauna cele mai calde relații. Este suficient să ne amintim aici de perioadele negre ale Evului Mediu, de relațiile cu Biserica acelor vremuri, de Inchiziție și auto-da-fé, de disputele forțate între teologii creștini și evrei (adesea încheiate cu persecuții la adresa comunităților evreiești), de cruciade, pogromuri, edicte de purificare religioasă sau convertiri forțate – pentru a ne face o idee despre conotația negativă pe care o are relația cu Esav în iudaism.
Și cu toate acestea, iudaismul nu pictează o poză simplistă a lui Esav, ci dimpotrivă, una extrem de complexă, cu rele dar și cu bune. El nu este nicidecum dușmanul prin excelență al evreilor (acest titlu îi revine probabil lui Amalek), ci fratele care – este drept – a apucat-o pe alt drum, dar care continuă să ne rămână frate, care are același părinte (Ițhak) și care beneficiază și el de binecuvântarea părintească.
Pentru evrei, Esav este părintele unor neamuri cu care strămoșii dar și contemporanii noștri au avut relații complexe, uneori benefice și alteori problematice, însă aproape întotdeauna marcate și de potențialul reconcilierii. De altfel, în capitolul 32 din Geneza, chiar și cei doi frați, Iaakov și Esav, se împacă. În versetele 33:16-17, drumurile lor se despart apoi, însă ei rămân într-o relație frățească unul cu celălalt. Iar atunci când părintele lor Ițhak moare, Tora ne spune în versetul 35:29 că ”fiii săi, Esav și Iaakov, l-au îngropat”. Sub acest semn plasează iudaismul și relațiile dintre evrei (urmașii lui Iaakov) și creștini (urmașii lui Esav). Uneori dificile, cum am punctat mai sus, adesea pe drumuri diferite și chiar diametral opuse teologic, însă cu potențialul respectului și înțelegerii reciproce.
Și aceasta este ideea pe care trebuie să o reținem de fapt: că suntem datori, ca oameni, să ne respectăm unul pe celălalt, să respectăm acel צלם אלקים (”țelem Elokim”), acea ”imagine a lui Dumnezeu” în care ne-a creat pe toți. Fiecare avem o relație cu El, fiecare în felul nostru, și acea relație nu este binară, exclusivistă. Faptul că Dumnezeu i-a ales pe evrei dintre toate popoarele nu înseamnă că Dumnezeu este doar Dumnezeul evreilor. În Tora, Dumnezeu nu apare exclusiv doar evreilor, ci și neevreilor deopotrivă. El îi apare – în vremurile lui Avraham – lui Melhițedek, regele Salemului, pe care Tora îl caracterizează drept ”un preot al Celui Preaînalt” (Geneza 14:18-20). Dumnezeu le ”face case” moașelor egiptene Șifra și Pua (Exodul 1:21). Dumnezeu este slăvit de către Itro, socrul lui Moșe (Exodul 18:10-12) și tot El îi oferă profeții lui Bilaam (Numeri cap. 22-24). În Tora, Dumnezeu are într-adevăr o relație specială cu evreii, însă El continuă să aibă o relație și cu neevreii deopotrivă. Relație pe care tradiția iudaică o surprinde succint în celebra maximă talmudică:”toți cei drepți din toate popoarele au parte de Lumea Viitoare.” (Talmud, Tratatul Sanhedrin 13:2)
Sau, după cum comenta și rabinul Jonathan Sacks în scrierile sale:
Când Iaakov a fost ales, Esav nu a fost respins. Dumnezeu nu respinge. ”Chiar dacă mama mea și tatăl meu mă abandonează, Dumnezeu mă va primi.” (Psalmi 27:10) A fi ales înseamnă două lucruri: apropiere și responsabilitate. Dumnezeu ne ține aproape pentru a ne cere să facem lucruri speciale. Dincolo de asta, Dumnezeu este Dumnezeul întregii omeniri, Autorul tuturor lucrurilor, Căruia Îi pasă de toți și care este accesibil tuturor. Într-o epocă în care conflictul religios își face din nou apariția, acestea sunt adevăruri pe care nu avem voie să le uităm. – rabin Jonathan Sacks
Șabat Șalom!
Hm…,ce sa mai adaug,decit ca,ar fi bine ca inainte sa isi expuna „completarile” sau comentariile lor la comentariile oferite de un Rabin bine documentat ar fi bine sa citeasca atent si nu o data,ce e scris. Sa contrazici un Rabin sau sa adauge cineva care pretinde ca are mari cunostinte de Biblie la ceea ce a avut el de spus mi separe ceva foarte copilaros. Intelept comentariu d-le Rabin ! Mult spor la scris si spiritualitate va dorec !
sa spun sincer, Pericopa Toldot mi-a mers la suflet. plina de intelepciune si condescendenta, fara ambiguitate si fara ura, fara partinire. cum am zice noi romanii, „jos palaria !”.
As mai avea o nelamurire. Am inteles din textul biblic faptul ca Esau a fost conditionat de Iacob ca sa cedeze dreptul de prim nascut pentru o farfurie de ciorba. Cum Esau venise infometat de la munca, a raspuns provocarii fratelui lui. Probabil, in mintea lui naiva si cinstita a crezut ca fratele lui, Iaakov a actionat in gluma. Sau poate Esau a gandit ca legile scrise si nescrise nu pot fi incalcate la o simpla afirmatie. Deci cedarea acelui drept de prim nascut eu o inteleg ca o forma de santaj. PS. Nu fac partizanat, spun ceea ce inteleg. Nu sunt un combatant. Nu sunt dusmanos si nu tin ura. Cred in principiul etern : „Ceea ce tie nu-ti place, altuia nu-i face !”. Sper ca nu-i bai.
Presupunerile pe care le faceți sunt plauzibile. Problema este însă că este sunt doar atât: presupuneri. Nu avem nicio garanție că Esav a crezut că Iaakov acționează în glumă și textul biblic nu oferă niciun sprijin pentru o astfel de presupunere. Dimpotrivă.
Putem la fel de bine raționa și invers: pentru Esav, dreptul de întâi-născut (care de obicei presupunea nu doar moștenire, ci și răspundere și spiritualitate) nu avea valoare – el singur spune acest lucru în Geneza 25:32. Prin contrast, Iaakov își dorea acest drept. Și așa funcționează tranzacțiile: eu dau ceva de care nu am nevoie în schimbul a ceva de care ai tu nevoie.
În plus, comentatorii remarcă faptul că Esav a primit ”pâine și fiertură de linte” (Geneza 25:34). Cu pâinea – explică ei – și-a potolit foamea, apoi și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru fiertură, în deplină cunoștință de cauză și fără contrângeri.
Un alt argument este limbajul Torei, mai exact cuvântul ויבז (”vaivez”), care înseamnă ”și-a desconsiderat [dreptul de întâi-născut]”. Termenul este foarte clar și implicația lui nu-i face cinste lui Esav: a ales prezentul în detrimentul viitorului, latura pur materială în detrimentul spiritualității și responsabilității.
Desigur, discuția este lungă… V-am oferit însă aici doar câteva idei despre cum privesc comentatorii și tradiția iudaică acest episod.
Delay gratification, lipseste la Esav!
Probabil ca Rebaca a vorbit cu Itzak despre faptul ca Iakov trebuie sa primeasca binecuvantarea. Cred ca Itzak a crezut ca il cunoaste destul de bine pe Esav si ca este „baiat bun”. Acum, oare ce o fi fost in mintea lui Itzak dupa ce a venit Esav sa ceara binecuvantarea? Daca Itzak, baiatul de care era convins ca este „baiat bun”,dar nu intaiul nascut, l-a inselat atat de simplu, ce-o fi crezut despre Esav acum? Oare Esav cat de tare il inseala?
Faptul ca Itzak a fost mai slab de vedere, cred ca a fost pretul platit de el ca nu a vrut sa asculte ce spune sotia lui, despre „intaiul nascut”, incapatanarea lui de a nu crede, si de a vedea doar ce crede el. cu vederea buna, probabil evenumentel ar fi luat alta intorsatura!?
isac a orbit la propriu pentru ca a refuzat sa vada ceea ce rebeca a vazut . prin urmare iacov nu si-a inselat tatal si nici rebeca nu si-a inselat sotul. atat rebeca cat si iacov l-au salvat spiritual pe isac, daca se poate spune asa. si esau putea fi bun urmand linia lui avraam si a sarei, insa deciziile pe care le-a luat in viata au fost catastrofale si revoltatoare.
am citit si eu undeva ipoteza conform careia esav isi insela tatal pentru ca intra mereu imbracat la tatal sau. eu nu cred in acesta ipoteza. cum trebuia sa se infatiseze tatalui? gol? dezgustator! pur si simplu, nu a fost nici isac perfectiunea intruchipata si a iubit ceea ce dumnezeu detesta. l-a iubit mai mult pe esau si basta. faptul ca esau nu intra gol la tatal sau decat imbracat cu acea haina este o bulina rosie pentru el.
iacov, in urma luptei cu ingerul a ramas schiop. nici in acest caz una dintre sotii nu dorea sa plece din casa lui laban. ma refer la rahela care luand idolii lui laban cu ea, ne arata ca nu si-a dorit sa paraseasca casa acestuia. este a doua oara cand poligamia face victime. prima data a facut in cazul lui avraam si a sarei. tora este scrisa ca sa invatam nu ca sa spunem wauuu ce sfinti au fost patriarhii si/sau personajele biblice. nu au fost deloc asa. in tora este mentionat ca doar sara si rebeca erau atat de frumoase la chip incat avraam s-a temut pentru viata lui in egipt iar isac s-a temut pentru viata lui in philistenia. frumusetea rebecai l-a salvat spiritual pe isac, acea frumusete data de nobletea sufletului ei, cu care a spus „da” atunci cand laban si mama ei au intrebat-o daca vrea sa plece cu eliezer, acea frumusete cu care a adapat camilele si pe eliezer si datorita careia isac l-a binecuvantat pe iacov. rebeca a fost o femeie remarcabila, asemeni sarei si a altor femei minunate care cu nobletea sufletului lor nu si-au salvat doar sotul ci odata cu el au salvat omenirea intreaga. in ceea ce-l priveste pe iacov, acesta nu are alt merit decat ascultarea fata de mama lui. cel putin pana in acest punct. vom vedea mai departe in pericopele urmatoare daca s-a prins educatia de el ori ba. 🙂
Porunca a 5-a mentioneaza ca : „”Cinsteste-l pe tatal tau si pe mama ta…””. NU se mentioneaza nicio restrictie la aceasta porunca. Chiar daca tatal este un betivan sau un nauc in ceea ce face, trebuie sa-l respecti si nu sa-l inseli sau sa-l pacalesti si sa profiti de faptul ca este orb. Frumos este sa-l pacalesti imbracand o blana ca sa para ca esti altcineva si sa-ti schimbi vocea pentru a-ti insela tatal ? Si sa mai si uneltesti cu mama contra fratelui ca sa obtii de la un tata orb dreptul primului nascut ! Biblia este plina de ucideri din razbunare. Cat a fost Esav de nedreptatit, nu si-a ucis fratele, pentru ca a fost un om de caracter. Chiar daca a fost un caracter mai razvratit, mai nesupus, mai revolutionar. Esav a inteles mesajul lui Dumnezeu care l-a pedepsit pe Cain pentru uciderea lui Abel, frate de sange, frate adevarat, nu frate de credinta. Esav s-a abtinut de la a ucide pe aproapele lui, pe fratele lui. Scuze daca nu ma asociez sa arunc si eu cu pietre in Esav asa cum mai fac si crestinii mei ortodocsi ca si alti crestini si de alta credinta.
Sper ca nu v-am suparat cu al meu comentariu care este o simpla opinie si ca orice opinie se poate schimba daca argumentele contrare ei sunt logice. Si s-auzim numai de bine.
Vă mulțumesc pentru comentariu. Nu m-a ”supărat” deloc, ci dimpotrivă, mă bucură faptul că acest episod biblic suscită atâtea păreri și luări de poziție. Așa se învață! 🙂
Doar două precizări aș dori să fac:
1. Cronologic vorbind, porunca a 5-a (ca, de altfel, toate Cele Zece Porunci) nu erau încă date omenirii atunci când a trăit Esav. Așadar, ele nu erau obligatorii la acel moment de timp. Deși există o tradiție iudaică conform căreia patriarhii au respectat întreaga Tora pe care o cunoșteau profetic, chiar înainte ca ea să fie revelată la Sinai, această tradiție poate fi înțeleasă în mai multe feluri. Vă recomand acest comentariu ca punct de start.
2. Putem invoca aici și argumentul că binecuvântarea de întâi-născut era îi revenea de drept lui Iaakov, în urma episodului în care Esav își nesocotește și vinde dreptul de întâi născut (Geneza 25:29-34). Dacă acea vânzare era într-adevăr validă (există și aici argumente pro și contra), atunci – logic vorbind – faptul că Iaakov a luat de la Ițhak respectiva binecuvântare nu constituia nicio înșelăciune, ci doar o simplă luare în posesie a unui drept pe care îl achiziționase anterior.
intaiul nascut nu inseamna intaiul nascut la propriu ci inseamna intaiul nascut dintr-o mama si un tata in duhul lui dumnezeu. nici isac nu a fost intaiul nascut la propriu, nici iuda nu a fost, nici solomon nu a fost si exemplele pot continua. iacov, prin caracter, personalitate, inteligenta a fost intaiul nascut al lui isac si al rebecai.
esav si-a pus in gand la fel ca si cain sa-si ucida fratele si ar fi facut-o fara nici o ezitare chiar si dupa 14 ani daca iacov nu ar fi avut intelepciunea si inteligenta sa i se adreseze lui esav cu cuvintele pe care acesta a dorit sa le auda, cu darul „cuvenit” mai bine zis necuvenit, tulind-o spre nord. „capul plecat sabia nu-l taie” . iacov s-a comportat cu esav cum trebuie sa se comporte orice om cu un bolnav psihic. cu inteligenta si intelepciunea lui, iacov, la intoarcerea din casa lui laban si-a salvat viata dar si fratele de a cadea in pacatul lui cain.
facand abstractie de vanzarea dreptului de intai nascut, stergand cu buretele tot ceea ce a urmat, cum va si ganditi ca in ochii lui Dumnezeu primeaza sau ar fi primat forta vanatorului in detrimentul inteligentei de care a dat dovada iacov prin activitatea cu care se indeletnicea, aceea de crestere a caprelor? cunoasterea indeletnicirilor celor doi frati este suficienta pentru a intelege ca esav si-a pierdut dreptul de intai nascut cu mult inainte de vanzarea lui. despre care porunca de a-ti cinsti si respecta parintii mai discutam in aceste conditii in care esav prin indeletnicirea aleasa, cu mult inainte de vanzarea dreptului de intai nascut, a ales sa faca ceea ce este mai putin placut inaintea lui Dumnezeu si implicit a parintilor lui? a-ti respecta parintele nu inseamna a face placere parintelui atunci cand placerea parintelui nu este placuta lui dumnezeu ci inseamna a face rau propriului parinte.
În tradiția iudaică, ”întâi-născut” exact asta înseamnă, la propriu: primul copil născut. Este vorba de o etichetă legală, bine determinată pe baza cronologiei nașterilor și fără vreo legătură cu ”duhul lui Dumnezeu” (nici nu știu exact la ce vă referiți aici) sau preferințele părinților. În plus, Tora precizează foarte clar în Deuteronom 21:17 că un părinte nu poate favoriza un alt copil în detrimentul întâiului-născut, indiferent de circumstanțe sau relațiile familiale. Însă repet ce am scris și în răspunsurile anterioare: (1) Tora nu fusese dată la acel moment, deci un argument posibil este că nici legea întâiului-născut nu se aplica; și (2) Esav își vânduse deja dreptul lui Iaakov.
ma gandeam la cei care respecta involuntar poruncile. chiar daca Tora nu fusese data la acel moment, legile lui dumnezeu si implicit poruncile au existat, exista si vor exista independent de cunoasterea noastra. este singura ipoteza valabila pentru mine.
esau si-a vandut dreptul de intai nascut insa din punctul meu de vedere inainte de episodul cu farfuria de linte.
facand o paralela intre cain si abel cu iacov si esau, l-am identificat pe abel cu iacov, despre care am inteles (pentru ca adusese din turma doi iezi) ca si el era crescator de animale (desi este scris doar ca era linistit si traitor in corturi). ma gandeam ca daca lui dumnezeu i-a placut mai mult jertfele lui abel atunci i-a placut mai mult si activitatea lui abel implicit a lui iacov mai mult decat a lui esau.
cain nu a fost vanator prin urmare nu as putea trage concluzia ca spre activitatea lui esau Dumnezeu nu a cautat insa am tras acesta concluzie datorita faptului ca mai departe am comparat produsul rezultat din cultivarea pamantului cu cel rezultat din vanatoare si cu poruncile legate de jertfe.
daca pentru jertfele de faina era obligatorie cultivarea pamantului, pentru jertfele de animale nu era obligatoriu vanatul ci chiar cresterea animalelor.
produsele din vanat probabil erau turturele pe care dumnezeu le-a poruncit spre a fi aduse jertfa doar in conditii speciale cand omul nu putea aduce animal din turma si pe desupra trebuia aduse vii (nu sunt foarte sigura daca ele erau crescute de om sau vanate ). cu atat mai mult dumnezeu nu agreaza vanatul cu cat spre jertfele lui cain nici macar nu a cautat desi faina era obligatorie langa animalul jertfit, uleiul de masline la fel pe cand turturele nu.
sigur ca Dumnezeu nu a interzis nici vanatul insa daca vanatorii s-ar fi ocupat cu cresterea animalelor oferta de animale crestea, pretul scadea si cei saraci isi puteau permite sa cumpere animale pentru jertfa nu turturele. acest lucru era mai placut lui Dumnezeu decat sa-i duci turturele ca jertfa.
asa cum ni se dezvaluie caracterul lui cain, cultivatorul de pamant, asa se dezvaluie si caracterul lui esav, vanatorul iscusit si bunicul lui amalec.
chiar pana in zilele noastre indeletnicirea este legata de aceleasi metehne caracteriale ca pe vremea lui isac, a lui cain si a lui abel pentru ca nu intamplator hitler a fost vegetarian cum probabil era si cain. ce putea manca cain altceva decat ceea ce muncea? dumnezeu nu a cautat spre jertfele lui cum probabil nu a cautat nici spre jertfele lui esav pentru ca dumnezeu vrea animale curate din TURMA pe altarul de jertfa nu turturele decat in conditii cu totul speciale cand vanatorii in loc sa creasca animale gonesc dupa vanat si dupa placeri si senzatii tari si efemere.
asa ca pentru mine esav si-a pierdut dreptul de intai nascut inca inainte de a-l vinde insa poate fi considerat ca esav l-a vandut inainte de episodul cu farfuria de linte. atunci cand a ales sa bata campiile in loc sa-si asculte mama si-a vandut dreptul de intai nascut pe placerea vanatului, a goanei dupa vanat, o oboselii si transpiratiei, a senzatiilor tari, nu intamplator, mai tarziu pe un blid de linte. linte, pe care probabil si cain o manca pentru ca asta muncea.
cand maleahi proroceste el repeta cuvantul lui Dumnezeu din acesta pericopa (cu referirea la esav) reformulat mai simplu si mai pe intelesul nostru al tuturor.
imi pare bine ca nu doar eu gandesc asa. 🙂 :)) :P. cand am citit prima data comentariul am zis ca ori rabinul vrea sa indulcesca imaginea lui esav intentionand sa fie political corect dar nu stiu de ce, ori eu sunt tampita. :)) insa imi pare bine pentru ca si daca sunt tampita nu sunt singura tampita ci suntem mai multi tampiti. :))
esav este de-a dreptul malefic in deciziile pe care de-a lungul vremii le face.
care individ cu deplinatatea facultatilor mintale nu ar fi reactionat la neobrazarea si impertinenta pana la urma a lui iacov cand ii cere dreptul de intai nascut? apoi se casatoreste cu doua idolatre care o necajesc pe soacra lor si pe cumnat ceea ce spune multe despre esav. din perspectiva mea esav repeta aceeasi greseala ca si avraam cand intra la agar. mai departe cand intelege ca iacov va merge in casa lui laban pentru a-si lua sotii de acolo dobitocul se gandeste ca ar fi bine sa-si ia de nevasta pe fata lui ismael desi dumnezeu a fost cel care a poruncit alungarea lui ismael din casa lui avraam si implicit al lui isak si implicit a copiilor lui isac deci si a lui esav. ceva oribil! te oripileaza chiar daca esti un simplu cititor.
isak l-a iubit pe iacov pentru ca ii placea vanatul lui dar acesta reprezinta un pacat al lui isak in nici un caz nu reprezinta doamne fereste iubirea lui dumnezeu pentru el. cand isak a vrut sa-l binecuvanteze era aproape orb ceea arata clar ca omul nu mai vedea bine ca daca ar fi vazut nu ar fi dorit sa-l binecuvanteze cu dreptul de intai nascut. cea care a stiut de la inceput ce hram poarta esav a fost rebeca apoi iacov dar in final cred ca si isak a inteles.
esav parca ar fi fost ca un magnet pentru toate pacatele adunate de la adam si eva si pana la isak. este oribil si halucinant sa cred ca dumnezeu ar putea iubi catusi de putin asa ceva.
Vă mulțumesc. Ideea dvs. că Esav a fost într-adevăr un personaj profund negativ este susținută și de multe surse iudaice (ex: Midraș, comentatori etc). Însă există și comentatori + interpretări ale textului biblic în favoarea sa, sau cel puțin cu o imagine mai ”îndulcită” a acestui personaj. Comentariul de față aduce în discuție și aceste idei. De altfel, în aceasta constă adesea și frumusețea textelor biblice – anume că ele nu sunt aproape niciodată simpliste, ci dimpotrivă, comportă multiple interpretări și explicații, uneori chiar în dispută fundamentală unele cu altele. 🙂
Shabat shalom, rabbi! Supercalifragilisticexpialidulci – e primul cuvint ivit pe buze dupa ce am citit comentariul acesta. Si nu gresesc de loc, caci citi cititori ai Bibliei patrund sensul corect al cuvintelor-daca nu stiu limba ebraica? Acum citava vreme, sa fie trei ani in urma, am citit pe internet un comentariu care spunea despre re-intilnirea lui Yaacov cu Esav, ca Esav l-a imbratisat, dar a avut o ultima tentativa sa-l pedepseasca, si ar fi incercat sa-l muste de git. Insa yaacov asa tare si-a incordat muschii gitului, ca au fost tari ca marmura, iar Esav si-a spart dintii, de aceea a plins!! Dumneavoastra ati intilnit undeva acest Midrash? Am intrebat si pe prof. Osi Horowitz si domnia sa mi-a scris ca in Tora, cuvintul „vaishakeihu”( l-a sarutat) in textul masoretic este scris cu cite un punct deasupra fiecarei litere, asa incit sa se inteleaga ca acel sarut nu a fost unul sincer, ca de fapt Esav inca il ura pe Yaacov. Am undeva salvata in memoria computerului varianta in franceza a Torei,cu comentariile lui Rashi- o sa ma uit sa vad acesta ce scrie, legat de aceasta scena.
Hopa,era sa uit… Vroiam sa va intreb daca pierderea vederii de catre Ytzhak nu se poate pune si pe seama consumului exagerat de carne de vinat, cu care il aproviziona Esav. De altfel acest personaj – Esav – se specifica ca atunci cind ii aducea mincare tatalui sau, isi punea hainele de sarbatoare – haine de care „facuse rost”(sic !) de la vestitul vinator Nimrod, care si el le detinea de la patriarhul Noe. Fabuloasa lucrare Tora.
Multumim pentru toate lamuririle si iluminarile- pe care ni le impartasiti cu atita darnicie. La toata frumoasa dvs. familie- Shalom ubracha!! Eugenia si Avram Faibis
Interpretarea pe care v-a oferit-o prof. Horowitz este într-adevăr oferită și de Midraș, iar Rași o citează în comentariul său. Dacă a fost sau nu exact așa este dificil de spus. După cum am explicat și anterior, sursele iudaice oferă multiple interpretări care se completează și uneori chiar contrazic reciproc. Iar subiectul Esav nu face excepție de la această regulă. Desigur, majoritatea comentatorilor îl prezintă într-o postură negativă și acest fapt ”colorează” modul de interpretare a multor versete care fac referire la el. În comentariul meu, preluat din scrierile rabinului Sacks, am încercat să ofer și o variantă alternativă.
Legat de pierderea vederii lui Ițhak – ea se poate datora desigur și bătrâneții. Midrașul sugerează și varianta că ea s-ar datora fumului de la ofrandele idolatre aduse de soțiile lui Esav – așadar din nou în defavoarea lui Esav. Nu am auzit până acum explicația că pierderea vederii s-ar datora mâncatului de vânat.
Există și Midrașul pe care l-ați amintit dvs. legat de hainele lui Esav, transmise din generație în generație de la Noah. De altfel, o posibilă aluzie la aceste haine (sau, mai precis, la mirosul lor, pe care Midrașul îl echivalează cu mirosul Grădinii Edenului) este făcută și în Geneza 27:27.
Rabinul Jonathan Sacks e în contradicție cu profetul Maleahi.Care spune taman invers!
Vă mulțumesc pentru comentariul dvs. Dacă vă referiți aici la Malahi 1:3 care spune că וְאֶת־עֵשָׂ֖ו שָׂנֵ֑אתִי („ve’et Esav soneiti”), rabinul Sacks adresează această chestiune în comentariul său original, pe care vi-l recomand călduros.
În primul rând, rădăcina ebraică שנא poate avea mai multe conotații. Una din ele este și cea de „mai puțin iubit”, însă nu neapărat urât sau respins. A se vedea în acest sens dragostea lui Iaakov pentru Leea (Gen. 29:31) și cazul celor două soții (Deut. 21:15).
În al doilea rând, Gaonul din Vilna oferă o interpretare inedită, sugerând că versetul lui Malahi se referă în mod specific exact la circumstanțele istorice ale acelor vremuri. Altfel spus, doar ”acea parte din Esav” (cea care i-a persecutat pe evrei în perioada Imperiului Roman) este respinsă, însă nu Esav în totalitate și cu siguranță nu etern.