„Dintre cetatile pe care le veti da levitilor, sase cetati sa fie de scapare, in care veti ingadui sa fuga ucigasii. […] Cand veti trece peste Iordan, in Tara Canaanului, sa va alegeti cetatile care au sa va fie cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care a ucis un om fara sa vrea. Si vor fi cetatile acestea loc de scapare de cel care razbuna sangele varsat, ca sa nu fie omorat cel care a ucis, inainte de a se infatisa el in fata obstii la judecata.” – Numeri 35:6-12

[Urmatoarele idei sunt preluate din comentariul rabinului Boruch Leff]

In ultima pericopa a Cartii Bamidbar (Numeri), Tora adreseaza o problema pe care din nefericire o intalnim in ziua de astazi foarte des. Aflam despre ea in ziare, la televiziune, o intalnim pe strazi, in cartiere marginase sau chiar, mai nou, in zonele cele mai „linistite” ale oraselor, distrugand familii, spulberand destine, lasand copii fara parinti sau parinti fara copii…

Din putinele versete ale pericopei Masei, intelegem ca Tora ia crima (caci despre acest lucru este vorba) foarte in serios. Nu mai putin de 29 de versete (Numeri 35:6-34) discuta despre variatele consecinte ale tuturor tipurilor de crima, cu premeditare sau neintentionata. In pericopa Softim, pe care o vom citi peste cateva saptamani, exista alte 13 versete care discuta acelasi subiect, Tora continand de asemenea si multe alte scurte referiri la crima in alte contexte. Crima este o incalcare grava a ideii de umanitate si trebuie pedepsita sever.

Cu toate acestea, in Talmud, tratatul Makot 7a, o serie de afirmatii vine aparent sa contrazica ideile exprimate in Tora cu privire la gravitatea crimei:

„Un Sanhedrin (autoritate legislativa suprema) care executa un om o data la sapte ani este numit un Sanhedrin insetat de sange. Rabinul Elazar ben Azaria spune: Chiar si o data in 70 de ani. Rabi Tarfon si Rabi Akiva spun: Daca am fi fost noi in Sanhedrin, nimeni nu ar fi fost vreodata executat. Rabi Shimon ben Gamliel spune: [Daca s-ar fi procedat asa,] s-ar fi inmultit criminalii in poporul evreu.” – Talmud, Makot 7a

Ciudat! Nu exista un alt cuvant pentru a descrie sentimentul pe care citirea acestui fragment din Talmud il provoaca, in coroborare cu textul pericopei din aceasta saptamana. Un Sanhedrin nu ar trebui in mod normal sa execute pe nimeni, chiar si pentru crima sau alte incalcari grave, mai des de o data in 7 ani, sau chiar 70 de ani, conform unei opinii. Orice executie suplimentara in aceasta perioada clasifica Sanhedrinul ca unul „insetat de sange”…

Comentariul lui Bartenura explica aceasta sectiune a Talmudului ca fiind un indemn adresat judecatorilor, de a examina fiecare caz cu mare atentie, de a nu lua decizii pripite si de a cauta metode de a demonstra prezumtia de nevinovatie a unui acuzat si de a-l exonera de acuzatia de crima. Nici chiar un criminal nu trebuie executat fara motiv si fara ca toate posibilitatile de a-l scapa de moarte sa fi fost epuizate.

Insa ce trebuie sa facem cu toate versetele din Tora in care ni se explica gravitatea unei crime? Cu siguranta ca Tora nu consuma degeaba spatiu in care sa ne prezinte o idee inutila! Cu siguranta ca pedepsele pentru crima au un scop!

Raspunsul la aceasta aparenta contradictie este unul simplu. Stabilitatea unei societati nu este evaluata prin prisma numarului de criminali condamnati. Ceea ce conteaza nu este numarul de arestari, de procese si de sentinte, ci faptul ca legea dupa care ne ghidam este una prin care valorile in care credem devin obligatorii. Este de importanta capitala ca o societate sa isi defineasca un context corect in care sa existe. Legi precum acelea impotriva crimei, a hotiei sau a incestului, desi nefiind intotdeauna eficiente 100%, desi nereusind intru totul prevenirea sau eradicarea acestor abateri, sunt deosebit de important pentru rolul educational pe care il joaca. Oamenii sunt mai atenti la ideile formulate ca reguli, ca legi, decat la cele care pur si simplu exista si sunt vehiculate neoficial. Trebuie sa enuntam faptul ca suntem impotriva crimei, a talhariei, a relatiilor incestuoase sau de adulter si sa le catalogam fara echivoc drept rele si indezirabile. Trebuie sa ne aparam valorile, pentru ca ele sustin umanitatea!

Crima este inacceptabila si merita pedeapsa cu moartea, chiar daca suntem capabili sa ii pedepsim pe toti ucigasii, chiar daca nu. Valorile corecte, cum ar fi binele, corectitudinea, intrajutorarea, libertatea de gandire si expresie si altele sunt cele pe care trebuie sa le promovam.

Copiii cresc astazi cu violenta manifestata in actiuni, limbaj, comportament… Teribilismul, dorinta de a impresiona si a iesi in evidenta prin absolut orice mijloace sunt tendinte pe care suntem obligati sa le contracaram, daca dorim o educatie buna pentru copiii nostri.

Nu exista, din pacate, o cale prin care o societate sa elimine infractionalitatea doar prin metode punitive. Trebuie ca educatia din scoli, din familie, de la televizor, sa dezvolte un spirit de moralitate, promovand valori adevarate…

In pericopa din aceasta saptamana, Tora ne da o lectie despre cum ar trebui sa ne organizam din punct de vedere social si ca sistem educational. In Masei, se face distinctie intre crima cu premeditare (care va primi pedeapsa capitala), un om care a luat toate masurile de precautie, insa acestea nu au fost totusi de ajuns (caz in care se decide in favoarea achitarii) si un om care, din neglijenta, a cauzat moartea cuiva. In acest ultim caz, Tora ofera solutia reeducarii.

Iar reeducarea incepe cu legile in care suntem datori sa ne exprimam valorile! Legea este oglinda a ceea ce gandim, ca oameni si ca societate. Este modul corect de a recunoaste public, in vazul tuturor, pentru noi si pentru toti cei din jurul nostru, ca a preveni este mai usor decat a trata!

TISHA BE AV

Desi de postul de Tisha BeAv ne despart inca aproximativ 10 zile, includem in continuare o scurta explicatie asupra acestei zile comemorative, cu speranta ca o veti privi cu alti ochi atunci cand ea va veni…

Tisha BeAv (ziua de 9 a lunii Av) este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu 17 Tamuz, ziua in care a fost facuta prima bresa in zidul de aparare care inconjura Ierusalimul. La trei saptamani dupa aceea, in ziua de 9 Av, Templului din Ierusalim i s-a dat foc.

Distrugerea Primului Templu de catre Nabucodonosor, imparatul Babilonului, in 586 i.e.a. a inaugurat o perioada de 70 de ani de exil in Babilon. Distrugerea de catre romani a Celui de-al Doilea Templu in 70 e.a. a dus la exilul in care evreii se mai afla si astazi.

In ziua de astazi, ceea ce a mai ramas din Templu este zidul exterior de vest, cunoscut mai bine drept Kotel Hamaaravi sau Zidul Plangerii.

Asa dupa cum am mai spus, ziua de Tisha BeAv a consemnat o serie de evenimente istorice negative pentru evrei. Radacina suferintei si este „Het hameraglim” (pacatul cercetasilor), mentionat in pericopa Devarim si discutat pe larg in pericopa Shelah. Conform traditiei, evreii au plans in noaptea in care cercetasii s-au intors din Israel cu ideea ca tara nu va putea fi cucerita. Si, din nou, conform traditiei, acea noapte a fost Tisha BeAv. Iar Dumnezeu a spus: „pentru ca in noaptea asta ati plans fara motiv, in viitor veti avea motive sa plangeti in aceasta noapte”.

Alte evenimente tragice au fost alungarea evreilor din Anglia in anul 1290, in ziua de Tisha BeAv si expulzarea evreilor din Spania, care a avut loc tot in aceasta zi. Multe atrocitati ale nazistilor au fost infaptuite tot de Tisha BeAv, iar Franz Ferdinand, arhiducele de Austria, a fost asasinat in 1914 de Tisha BeAv, aceasta fiind scanteia care a pornit primul Razboi Mondial si a condus indirect la al Doilea Razboi Mondial si la ridicarea nazismului.

Din punct de vedere al modului de comemorare a acestor evenimente, ziua de Tisha BeAv se distinge prin post, care dureaza o zi intreaga, de seara pana seara, incepand de la apusul soarelui in ziua precedenta. Pe langa post, este interzis sa se faca baie, sa se poarte pantofi de piele, sa se poarte machiaj sau sa se intretina relatii sexuale. Evreii nu obisnuiesc ca in aceasta zi sa se salute sau sa ia parte la evenimente care implica bucuria. Exista un obicei ca pana la pranz sa nu se stea pe scaune de marime normala, ci pe podea, si sa se doarma intr-o pozitie mai putin confortabila, de exemplu, fara perna.

Deoarece sunt considerate motive de bucurie si ornamente, tefilin, care se poarta in mod traditional in timpul rugaciunii de dimineata, se poarta in aceasta zi la Minha (rugaciunea de dupa-amiaza). Nu se poarta de asemenea talit la rugaciunea de dimineata, acesta fiind imbracat abia la rugaciunea de Minha.

Studiul Torei este de asemenea interzis, cu exceptia anumitor pasaje care sunt considerate deosebit de dureroase precum Cartea lui Iov si Eiha (Plangerile lui Ierimiahu).

In noaptea de Tisha BeAv, evreii se aduna la sinagoga pentru a citi Eiha, scrisa de catre profetul Ierimiahu imediat dupa distrugerea Templului. Cartea este o elegie plina de durere care deplange distrugerea Templului si a Ierusalimului. Plangerile sunt citite in timp ce obstea sta pe podea iar persoana care citeste se afla in mijlocul lor. In ziua urmatoare, la sinagoga, evreii recita Kinot, niste elegii despre distrugerea Templului si despre multe alte calamitati care s-au abatut asupra poporului evreu pe parcursul lungii noastre istorii.

De asemenea conform traditiei, Tisha BeAv va fi transformata in viitor intr-o zi „Mi Yagon LeSimha”, din tristete in bucurie. In Talmud, aceasta zi se numeste Moed (indicand o sarbatoare cu bucurie). Traditia spune ca Mashiah (Mesia) se va naste in aceasta zi.

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut