Pericopa care încheie Cartea Șemot / Exodul repetă socotelile Mișkanului, Tabernacolul portabil din deșert. Este o pericopă fără multă narațiune, în care este consemnată inaugurarea acestui edificiu extraordinar, simbol al Prezenței Divine în mijlocul evreilor.

Un verset din debutul pericopei ne oferă însă și lecții deosebit de importante pentru orice vreme:

Acestea sunt socotelile Tabernacolului, Tabernacolul Mărturiei, care au fost socotite după porunca lui Moise, munca leviților fiind dată în seama lui Itamar, fiul preotului Aaron. – Exodul 38:21

Din această traducere, fidelă sensului de bază pe care comentatorii îl asociază acestui verset, nu aflăm la prima vedere foarte multe, versetul părând unul pur introductiv la socoteala propriu-zisă, pe care o avem consemnată în restul pericopei. Însă două expresii ebraice conferă acestui verset și o nuanță diferită, mult mai importantă. Sintagma ”după porunca lui Moșe” este în ebraică על פי משה (al pi Moșe) – adică, ad literram, ”după gura lui Moise”. Iar sintagma ”în seama lui Itamar” este în ebraică ביד איתמר (beiad Itamar) – adică, ad literram, ”în mâna lui Itamar”.

Gura și mâna – două părți ale corpului uman, prezente în acest verset de debut al pericopei Pekudei, ne introduc în atmosfera socotelilor Tabernacolului.

Daat Zekeinim, un comentariu asupra Torei compilat în secolele 12-13 de un grup de rabini cunoscuți sub numele de Baalei Ha’Tosafot, oferă o explicație interesantă: Tora ne aduce aminte în acest verset de faptul că pentru a conduce eficient un popor – în acest caz, poporul evreu – sunt necesari cel puțin doi oameni. Autoritatea nu trebuie niciodată concentrată în mâna unui singur individ, oricât de înțelept, binevoitor sau priceput ar fi el. Singurul care conduce singur, cu autoritate și putere absolută, este Dumnezeu. În lumea oamenilor însă, puterea trebuie distribuită.

Această idee are o însemnătate specială în lumea iudaică. Din cele mai vechi timpuri, puterea în iudaism a fost distribuită. În regatul Israelului antic, regele nu era și Mare Preot. Existau judecători (mai mulți, nu unul singur!), exista Sanhedrin, existau profeți care să critice autocrația, care să asigure că deciziile puterii erau drepte și conforme cu voința divină. În perioada hașmoneană, legată de sărbătoarea de Hanuca, atunci când, între 103-76 î.e.a., Alexander Ianaus a ocupat atât poziția de rege, cât și de Mare Preot, lucrurile n-au mers tocmai bine în regat. La fel este, de altfel, și în lumea modernă: când liderii religioși își asumă și conducerea laică a țărilor lor, societățile alunecă adesea pe pante de fanatism religios și decad. Când guvernatorii devin dictatori și autocrați, urmează dezastrul.

În acest verset al pericopei Pekudei, Moise dă ordinele, dar Itamar este cel care supraveghează execuția lor, și leviții împlinesc efectiv sarcina. Sistemul juridic și cel religios conclucrează în această întreprindere, fiecare cu rolul său, bine determinat. În orice societate – ne spune Tora – pot exista desigur sisteme ierharhice, cu nivele inferioare de autoritate care se supun voinței unui nivel superior, dar pentru ca lucrurile să meargă bine, sarcinile trebuie distribuite, și nu concepute, comunicate și îndeplinite de către un singur om. Lucrul în echipă este soluția corectă, pentru a asigura succesul operațiunii.

Și mai există o nuanță aici, derivând chiar din cuvintele ”gură” și ”mână”. Gura este cea care vorbește, iar mâna este cea care execută. Proiectele încununate de succes sunt cele în care ambele componente funcționează corect. Desigur, planul în sine contează (chiar mult de tot!), dar la fel de mult contează și transmiterea lui corectă către executanți, și, desigur, execuția propriu-zisă. Fără oricare din componentele standard ale unei producții optime – concepție, comunicare, lucru în echipă, execuție, control de calitate etc. – rezultatele vor lăsa de dorit (în cel mai bun caz) sau proiectul va eșua în întregime (în cel mai rău caz).

Printr-un singur verset, în ultima pericopă din Cartea Exodului, Tora ne oferă un model despre cum să facem și să concretizăm planuri, cum să organizăm societatea și cum să distribuim puterea în cadrul acesteia pentru a asigura atingerea scopului pe care ni-l propunem. Să ne ajute Dumnezeu să învățăm și să punem în aplicare!

Șabat Șalom! Hazak hazak venithazek! Puternici, puternici, să fim întăriți!

Share This
Sari la conținut