Lăsând în urmă robia Egiptului și urgiile pe care Dumnezeu le-a abătut asupra locuitorilor țării pentru a-i determina să elibereze poporul evreu, pericopa Beșalah debutează lungul drum al Exodului. De fapt, odată cu ea începe peregrinarea evreilor prin deșert, o călătorie care, în ciuda faptului că trebuia să dureze doar câteva săptămâni, a durat în total patruzeci de ani. O generație întreagă, cea proaspăt eliberată din robie, urmează așadar să piară în deșert, fără a intra în Țara Promisă. Abia urmașii evreilor eliberați, oameni născuți în libertate și având capacitatea de a înțelege și simți corect libertatea și a se autoguverna, vor primi permisiunea divină de a intra în Israel.

Însă chiar din debutul călătoriei, Tora ne vorbește despre poporul proaspăt eliberat în termeni relativ ambigui. În versetul 13:18, un cuvânt aparent nevinovat provoacă o întreagă controversă în lumea comentariilor biblice. Finalul versetului ne spune că ”fiii lui Israel au ieșit חמשים (hamușim) din țara Egiptului”.

Ce înseamnă de fapt חמשים (”hamușim”)?

Traducerile clasice oferă mai multe variante de traducere:

  • [DC]: ”Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului.”
  • [BOR]: ”Și fiii lui Israel au ieșit în bună rânduială din pământul Egiptului.”
  • [GG]: ”Iar fiii lui Israil au ieșit oameni liberi din țara Egiptului.”
  • [NTR]: ”Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți de război.”

Patru traduceri creștine, patru interpretări distincte…

În comentariul său asupra acestui verset, Rași oferă două explicații iudaice pentru acest termen:

  • ”înarmați”, așa cum traduce DC și așa cum traduce și Onkelos în arameică
  • ”[doar] o cincime”, după cum interpretează Midrașul (Mehilta deRabi Ișmael 13:19), care explică faptul că doar o cincime din evreii aflați în Egipt au ieșit efectiv ca oameni liberi la Exod, ceilalți murind în timpul urgiei întunericului deoarece nu meritau să fie eliberați din robie.

Termenul ebraic suportă ambele sensuri. Dintre ele, care vi se pare mai interesant?

* * *

O formă verbală specială aruncă o lumină aparte asupra versetului 13:22, acolo unde vom face următoarea oprire. Versetul se referă la cei doi stâlpi, unul de nor și unul de foc, care însoțeau poporul în timpul zilei și respectiv nopții, pe parcursul călătoriei sale prin deșert. În toate traducerile clasice, versetul începe cu subiectul: ”stâlpul de nor nu se depărta […]”

Problema este că stâlpul de nor nu este subiectul propoziției, ci un complement direct. Diateza verbală este specială în ebraică, iar Rași în comentariul său remarcă acest lucru, punctând intervenția divină directă în această minune. Iată traducerea mai aproape de original:

[Dumnezeu] nu depărta stâlpul de nor ziua și nici stâlpul de foc noaptea de dinaintea poporului. — Exodul 13:22

* * *

Versetul 14:8 provoacă o altă controversă, prin expresia יצאים ביד רמה (”ioțim beiad rama”). Ad litteram, expresia înseamnă ”au ieșit cu mâna ridicată”, însă sensul este acela de atitudine demnă, similar cu sensul expresiei românești ”cu capul sus”.

Traducerile clasice ratează această nuanță și oferă în schimb variantele:

  • [DC]: ”ieșiseră gata de luptă”
  • [BOR]: ”ieșiseră sub mână înaltă”
  • [GG]: ”ieșiseră ocrotiți de mână înaltă”
  • [NTR]: ”ieșeau cu îndrăzneală”

Probabil varianta cea mai apropiată este cea oferită de NTR, îndrăzneala fiind într-adevăr o consecință a demnității și absenței temei. În esență, evreii începuseră în acele momente să conștientizeze că Dumnezeu este alături de ei și îi ajută să se elibereze din robie, și totodată faptul că nu le datorează egiptenilor nimic, ci dimpotrivă, merită chiar o compensație pentru lungii și greii ani de robie.

* * *

Primul verset din capitolul al cincisprezecelea ne aduce în fața mai multor probleme de traducere: două verbe, o expresie ebraică dificil de interpretat și un pronume absent. Iată însă traducerile clasice:

  • [DC]: ”Atunci Moise și copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: «Voi cânta Domnului, căci Și-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.»”
  • [BOR]: ”Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea  aceasta și au zis: «Să cântăm Domnului, căci cu slava S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!»”
  • [GG]: ”Atunci Moise și fiii lui Israil au cântat Domnului cântarea aceasta și au grăit cântând: «Să cântăm Domnului că întru slavă s-a proslăvit! Pe cal și pe călăreț i-a aruncat în mare!»”
  • [NTR]: ”Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis: «Voi cânta Domnului, căci S-a înălțat cu multă slavă. I-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.»”

Ebraica este însă diferită: אז ישיר־משה ובני ישראל את־השירה הזאת לה’ ויאמרו לאמר אשירה לה’ כי־גאה גאה סוס ורכבו רמה בים (”Az iașir Moșe uvnei Israel et hașira hazot laHașem vaiomru lemor: Așira laHașem ki gao gaa, sus verohvo rama vaiam.”).

În primul rând avem de-a face cu două forme verbale ale verbului ”a cânta”: ישיר (”iașir”) și אשירה (”așira”). Deși traducerile clasice redau primul verb la trecut (”au cântat”), iar al doilea la viitor sau imperativ (”voi cânta” sau ”să cântăm”), în ebraică ambele verbe sunt la viitor și ambele sunt la singular. Viitorul primului verb este, în acest context, cel mai dificil de explicat. Ideea este că în momentul efectiv al minunii despărțirii Mării, evreii au decis ca imediat după ce aceasta va fi fost împlinită să Îi cânte lui Dumnezeu o cântare de laudă. Astfel, textul vorbește în acel moment despre o hotărâre de a face ceva în viitor, și nu despre rememorarea unui act deja îndeplinit.

În al doilea rând, expresia גאה גאה (”gao gaa”) poate însemna în ebraică fie ”[Dumnezeu] a triumfat glorios”, fie ”[Dumnezeu] este sublim în gloria Sa”. Desigur, ideea românească de ”preaslăvire” este similară, însă personal consider că textul ebraic merită o interpretare mai precisă.

Și în al treilea rând, toate traducerile clasice ratează faptul că ebraica folosește termenul רכבו (”rohvo”), care înseamnă ”călărețul său, și nu doar simplu”călăreț”.

Ținând seama de toate aceste diferențe de traducere și interpretare, iată o variantă mai apropiată de originalul ebraic:

Atunci Moșe și copiii lui Israel au hotărât să cânte această cântare Domnului și au spus următoarele : ”Voi cânta Domnului căci a triumfat glorios , pe cal și pe călărețul său i-a aruncat în mare.” — Exodul 15:1

Șabat Șalom și Tu Bișvat Sameah!

Share This