Insa ce inseamna oare sa fii sfant? In multe religii, sfintenia este in general asociata cu retragerea din societate, cu abandonarea lumii firesti a oamenilor si refugiul intr-o lume presupus mai buna, mai inalta, mai putin fizica… Chiar si in iudaism, adjectivul „kadosh” („sfant”) implica intr-o oarecare masura o detasare de lume, o izolare, intr-un fel, de ceilalti. (Ceea ce este interesant este ca aceeasi radacina, kuf-dalet-shin, este utilizata in Tora si pentru substantivul „kadesha” – „prostituata”, probabil datorita faptului ca aceasta, prin comportamentul ei, se izoleaza de comunitate. A se vedea Geneza 38:21-22.)

In dictionar, sfintenia este asociata cu „suprema perfectiune si puritatea”. Lucruri minunate, insa practic intangibile pentru un om, pentru un muritor. Cum poate atunci Tora sa ne spuna sa fim sfinti, pentru ca Dumnezeu este sfant?

Pericopa Kedoshim ofera raspunsuri multiple la aceasta intrebare… Ne spune ca onorarea parintilor si respectarea Shabatului sunt parte din sfintenie (Lev. 19:3). Abtinerea de la idolatrie sunt alte parti (Lev. 19:4). Insa chiar si porunci „mici”, cum ar fi, spre exemplu, interdictia de a aduna fructele sau spicele cazute si ramase pe camp in urma recoltarii (si care vor fi adunate de catre saraci), sunt parte din sfintenie (Lev 19:10)! La toate acestea si inca multe altele, Tora ne spune simplu: Aceasta este porunca. Ani Hashem („Eu sunt Dumnezeu.”)

Ni se spune ca reteta pentru sfintenie trece prin a nu fura, a nu insela, a nu perverti justitia, a mentine un grad de decenta in relatiile sexuale sau in cele interpersonale in general… Desi par deosebit de „profane”, toate acestea sunt, in iudaism, parti din sfintenie. Oricine face macar o parte din aceste lucruri este in parte sfant. Cine le face pe toate, este complet sfant.

Insa ceea ce este cu adevarat interesant este ca desi una dintre ideile principale ale sfinteniei este separarea, in iudaism sfintenia este atinsa in mijlocul lumii, in stransa relatie cu aceasta. Iudaismul pledeaza pentru a trai in randul oamenilor si a respecta poruncile divine, atat cele care se refera la relatia om-Dumnezeu, cat si cele care se refera la relatiile dintre oameni.

In iudaism, un om nu poate deveni sfant daca se exileaza de lume… Un om nu poate indeplini poruncile Torei daca se exileaza de lume… Spre exemplu, o porunca a Torei despre care Rabi Akiva, unul din inteleptii Talmudului, spunea ca este un „principiu important in Tora”, afirma simplu: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! (Lev. 19:18) Cum ar putea cineva respecta aceasta porunca, daca ar trai complet separat de altii, daca nu ar avea un „aproape”?

Sfintenia presupune comunitate. Sfintenia presupune societate. Asa dupa cum spune si Mishna in Pirkei Avot 2:4: „Hilel spunea: ‘Nu te separa de comunitate. Nu te increde [doar] in tine pana in ziua mortii.’ „ (Evident, deoarece ziua mortii este necunoscuta, indemnul este valabil pentru intreaga viata.)

Insa cum sa ii iubim pe altii si cum sa avem incredere in altii, atunci cand traim in lumea de astazi? Cum sa nu furam, cand a fura este „la moda”? Cum sa pastram decenta in relatiile interpersonale sau in cele sexuale, cand in multe cercuri astazi nu prea mai exista decenta? Cum sa respectam Shabatul cand atat de multi nu il respecta?

Ei bine, raspunsul la aceasta intrebare completeaza de fapt „cercul” pe care l-am debutat atunci cand am vorbit despre separare: daca in jurul nostru valorile devin non-valori, atunci trebuie sa ne separam! Nu sa fugim de lume, insa sa fim altfel, chiar daca acest lucru va periclita relatii sau ii va face pe altii sa ne priveasca stramb. Trebuie fara indoiala sa incercam in continuare sa ii influentam pe altii in a face bine, in a merge si ei pe drumul sfinteniei, insa nu trebuie ca in acest proces sa ne compromitem propriul drum catre sfintenie. Tot Mishna in Pirkei Avot (1:7) ne spune in acest caz, in numele rabinului Natai Ha’arbeli: „Tine-te la distanta de un vecin rau si nu te asocia cu cei rai.”

Este greu de obtinut echilibrul intre aceste doua tendinte: a fi parte din societate si totusi a ramane fidel idealurilor sfinteniei atunci cand societatea aluneca in alta directie. Insa tocmai acest lucru, intr-un fel, face viata interesanta…

Atat pentru acum. Va las sa reflectati la sfintenia pe care o urmati fiecare dintre voi si ne doresc tuturor sa gasim drumul corect… Kedoshim tihiu, ki kadosh ani Hashem Elokeihem! („Fiti sfinti, caci Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfant.”)

Shabat Shalom!