Si pentru aceasta saptamana, doar cateva ganduri, in comentariul rabinului american Avi Weiss… Ce il face pe Iosef atat de nerabdator sa isi stabileasca familia intr-o “suburbie” a Egiptului, intr-un loc numit Goshen? Cum este posibil ca acest pamant sa fie atat de extraordinar incat sa il faca si pe Iaacov sa isi paraseasca tara, Eretz Israel, si sa se mute in Egipt? (Geneza 45:10, 27, 28)

Isaac Arama sugereaza ca tinutul Goshen nu era de fapt un loc special prin el insusi. Asa cum se intampla cu multe zone atractive, importanta sa tine mai mult de locatie, si anume departe de capitala Egiptului. In capitala, inconjurat de politica si economie, evreii ar fi putut foarte usor cadea prada inerentelor conflicte politice egiptene. Iosef si Iaacov au inteles importanta faptului de a ramane departe de un asemenea loc.

Un alt comentator, de data aceasta german, Netziv, vede lucrurile diferit… Pentru el, traiul in Goshen era modul in care familia lui Iaacov avea posibilitatea de a trai o viata in sfintenie.

Diferenta dintre aceste doua abordari este una fundamentala: Arama vede Goshenul ca pe o posibilitate de distantare de influenta negativa a vietii politice egiptene. Goshenul in sine nu avea nimic special de oferit. Singura sa “resursa”, ceea ce avea de oferit, era aceea ca nu era centrul vietii egiptene.

Netziv are o alta parere, si anume aceea ca Goshenul avea ceva de oferit: infrastructura unei vieti autonome, in care un popor sa se poata dezvolta liber.

Nehama Leibowitz, una dintre cele mai mari comentatoare ale Torei din vremurile moderne, subliniaza faptul ca ideile celor doi comentatori isi au originea si in societatea in care au trait cei doi. Arama a trait in Spania secolului 15 si a fost implicat direct in viata politica din acele vremuri. A cunoscut coruptia din institutiile politice si a inteles cum Iaacov ar fi dorit sa se tina departe de toate acestea. Netziv, pe de alta parte, a carui viata a fost impletita cu reintoarcerea in Israel si construirea unui stat evreu, a vazut povestea lui Iaacov si Iosef ca pe un pas necesar dobandirii suveranitatii si formarii ca popor.

Insa, asa dupa cum comenteaza si Nehama Leibowitz, “in ciuda incercarilor lui Iosef de a isi proteja familia si de a-i descuraja sa se stabileasca permanent in Egipt, evreii au uitat natura temporara a plecarii lor din Israel si au ramas. Ultimul verset al pericopei noastre vorbeste de altfel despre pericolele asimilarii, atunci cand spune ca ‘Israel s-a stabilit in Tara Egiptului, in Tinutul Goshen; ei au cumparat proprietati acolo si au fost prosperi si s-au inmultit mult.’ (Gen. 47:27)”

Acest mesaj este deosebit de important si pentru evreii din Diaspora zilelor noastre: oricat de dezvoltati si sofisticati am fi, pericolul asimilarii exista atunci cand traim intr-o societate alta decat una evreiasca. Multi lupta cu acest pericol al asimilarii in Diaspora. Insa pentru comunitatea evreiasca, destinul nostru nu este in Goshen-urile acestei lumi, nu in “Egipt” — ci intr-un loc in care iudaismul este compasul principal, in Tara Israelului.

Fie ca identitatea noastra de evrei sa ramana permanent treaza si sa avem intotdeauna puterea sa ne reintoarcem, in spirit si fapta, la tara noastra, la Israel!

Shabat Shalom!

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This