Semne de intrebare

[CARE SUNT INCERCARILE LA CARE A FOST SUPUS AVRAHAM?]

Conform Torei, Avraham a avut de trecut prin 10 incercari la care l-a supus Dumnezeu inainte de a fi confirmat ca monoteist, ca primul evreu si ca stramos al poporului lui Israel. I s-a spus sa plece din tara lui (1), sa plece din locul unde se nascuse (2), sa plece din casa parinteasca (3) si sa mearga spre o tara necunoscuta. O singura garantie: cuvantul lui Dumnezeu. A fost nevoit sa il infrunte pe Faraon pentru sotia sa Sara (4), sa se lupte cu imparatii pentru nepotul sau Lot (5), sa nu aiba urmasi o mare parte din viata (6), sa afle ca urmasii lui care totusi se vor naste vor fi robi timp de 400 de ani (7), sa isi izgoneasca cea de-a doua sotie si fiul in pustiu (8), sa se circumcida la varsta de 99 de ani (9) si sa fie gata sa isi sacrifice propriul si unicul fiu pe Muntele Moria (10).

In primul rand, de ce sa plece? Si de ce in ordinea asta? Fizic, o persoana paraseste mai intai casa, apoi orasul natal, apoi tara natala. Avraham le-a avut de parasit in ordine inversa. El a trebuit sa se rupaspiritual de ceea ce era in jurul lui, de tara lui si de comportamentul celor din jurul lui, apoi sa “se priveasca mai profund in oglinda” si sa uite si obiceiurile locului, ale orasului Haran in care se nascuse si copilarise. Chiar si casa tatalui sau, a fauritorului de idoli Terah, a trebuit sa o lase in urma.

Lui Avraham i-a fost testata credinta in Dumnezeu. Si a avut parte si de un test, pentru a se vedea cam la ce si cate rezista. El a crezut si a predat stafeta in aceasta credinta. A fost un “domn” cu oamenii si un OM in ochii lui Dumnezeu!

[CARE A FOST PACATUL PENTRU CARE A FOST DISTRUSA SODOMA?]

Talmudul (Sanhedrin 109) spune ca in Sodoma era ilegal sa primesti si sa tratezi cu ospitalitate un strain. De exemplu, o femeie sodomita a fost condamnata la o moarte oribila (a fost unsa cu miere si lasata sa fie devorata de albine) pentru simpla crima de a fi dat o bucata de paine unui om sarac. Toate actiunile locuitorilor Sodomei sunt menite a determina strainii sa nu vina, iar pe localnici sa nu-i ajute.

O alta povestire despre Sodoma ii aduce in prim plan pe locuitori dand aur, kilograme de aur, oricarui strain care ajungea in oras si apoi refuzand sa-i vanda mancare in schimbul acelui aur.

Ba chiar exista comentatori care afirma ca motivul pentru care locuitorii Sodomei au cerut sa “se impreuneze” cu cei doi oaspeti ai lui Lot nu era nici macar placerea sexuala, ci simpla dorinta de a nu vedea straini in orasul lor.

Combinand cu rubrica “Ce putem invata pentru astazi?”, in Sodoma xenofobia triumfase. Era o societate in care a fi sarac sau a fi strain era sinonim cu moartea. Si nu pot sa ma abtin – cu riscul de a trezi amintiri dureroase – de la a-mi aduce aminte de la cartile pe care le-am citit despre alte vremuri, mult mai recente, in care vina de a fi altfel, strain (si dupa tot ce ti se intampla, sarac) insemna tot moartea. O alta perioada neagra si o alta Sodoma. Fara albine, cu marsuri si cuptoare.

Si imi aduc aminte si de alte Sodome inca si mai recente, din zilele noastre, cu skin-heads, neonazism si multe alte rele, cu fel de fel de “anti-” si cu oameni care mor sau sufera pentru simplul fapt de a fi DIFERITI, evrei sau tigani sau negrii…

Oricum, atunci cand Dumnezeu trimite ploaia de foc si pucioasa la Sodoma, orasul era deja mort. Spiritual vorbind. Pentru ca orice societate care nu poate tolera si nu poate intelege este deja pe ultimul drum. Iar Dumnezeu nu a aruncat peste Sodoma atunci decat pumnul de pamant…

[DE CE A VENIT DUMNEZEU LA AVRAHAM?]

Exista practic doua motive:

Rashi explica ca Dumnezeu a venit la Avraham pentru a face Bikur Holim (vizitarea bolnavilor). Avraham era in a treia zi de la brit, cand – medicina moderna a dovedit-o – durerea dupa o astfel de operatie este maxima.

Si al doilea motiv si poate cel mai important, Dumnezeu a venit la Avraham pentru ca a trebuit sa vina. Pericopa “Vaieira” incepe cu Avraham in pragul uneia dintre cele patru usi ale cortului sau, asteptand oaspeti. Era obiceiul sau, era obligatia sa auto-impusa, de care se achita in fiecare zi. Iar in ziua aceea, din pricina caldurii nu venea nimeni.

Midrash-ul ne spune ca Dumnezeu a “socotit gresit”. El a incercat sa il menajeze pe Avraham de a avea oaspeti si de toate obligatiile care decurgeau din aceasta. Si tocmai asta nu I-a reusit, pentru simplu fapt ca Avraham nu s-a lasat menajat. Iar cand a avut ocazia, a dat tot ce a putut. A implicat pe toata lumea, pe Sotia Sara si pe fiul sau, a fugit pentru a-i intampina pe oaspeti (despre care aflam mai tarziu ca sunt ingeri).

Un singur lucru “nu se leaga”: la inceputul povestii [18.1], Dumnezeu ii apare lui Avraham, iar urmatorul lucru de care aflam este ca acesta pleaca pentru a primi in casa pe cei trei straini. Imaginati-va ca sunteti in mijlocul unei discutii la telefon cu Presedintele Romaniei si deodata ii spuneti acestuia “am un pic de treaba, te caut eu mai tarziu”. Oare ce l-a facut pe Avraham sa creada ca a pleca pentru a-i primi pe oaspeti este ceea ce trebuia sa faca?

Raspunsul este ca exista ceva si mai important decat a vorbi cu Dumnezeu. Si acest lucru este a fi ca Dumnezeu. Oamenii au fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne ofera viata si sanatate si de mancare. A oferi ceva este forma suprema de exprimare spirituala, pe care Avraham a inteles-o si a practicat-o.

Si – ma gandesc acum – poate ca Dumnezeu a venit la Avraham si pentru ca A MERITAT-O!

Ce putem invata pentru astazi?

[CARE SUNT INCERCARILE LA CARE A FOST SUPUS AVRAHAM?]

Mai mult decat orice, Avraham a fost un Israel (isra-El, cel care se lupta cu Dumnezeu). El a luptat cu oamenii pentru a-i face mai buni si mai drepti, pentru a-i apropia de Dumnezeu si de ce a dorit El sa fie acestia. A luptat cu Dumnezeu pentru Sodoma si Gomora, in care locuitorii refuzau sa fie buni si drepti. A luptat pentru el si familia lui si a luptat pentru altii. A primit binecuvantari nenumarate, promisiuni pentru care azi l-am invidia. Dar toate abia dupa – sau mai exact pentru ca – a trecut cu bine de toate probele. A dovedit lumii ce inseamna sa ai taria sau poate curajul de a iti trai viata “betzelem Elokim” – dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Ziceam saptamana trecuta ca suntem, fara sa o simtim, supusi acelorasi incercari ca si Avraham. Ni se ofera zilnic posibilitati nenumarate de a fi buni sau rai, de a da un sfat bun sau de a nu il da, de a oferi o floare sotiei sau de a nu o face, de a vizita un prieten bolnav sau de a “nu avea timp pentru asta”. Si daca am facut ceva rau, in ziua de Iom Kipur poate mergem la Templu, spunem “iarta ma!” si gata. Cati dintre noi mai fac si asta…

Betzelem Elokim nu inseamna mult. Inseamna doar sa ne pese de ce-i in jur, sa gasim, sub o forma sau alta, un strop de timp si caldura pentru ceilalti, fie ei proprii copii sau un prieten indepartat. Sunt multi care reusesc… Sunt si mai multi care nu incearca… Pentru ca este mai simplu sa nu incerci.

Si doar inca o remarca: de multe ori a fi oameni buni nu costa bani…

[NEVOIA DE A DA]

Saptamana asta sunt melancolic…

Am fost duminica, impreuna cu copiii de la Talmud Tora (“Corul Mic” al comunitatii din Bucuresti) la Caminul de batrani Jimbolia. Trebuia ca acestia sa cante pentru a mai inveseli putin pe cei de acolo, oameni cu multe de spus oricui care doreste sa ii asculte… Mihnea (dirijorul) a spus cateva cuvinte, corul a cantat, oamenii s-au inveselit si au aplaudat, a venit si Pepsi-ul si prajitura “traditionala”, urma plecarea… Numai ca duminica, am amanat aceasta plecare. Pentru ca mai aveam ceva, poate la fel de important ca insasi vizita noastra acolo. La Talmud Tora incepusem sa predam “ciclul vietii iudaice” (nasterea, primirea unui nume, brit-ul, Bar Mitzva, casatoria). Iar oamenii aceia ne puteau ajuta cu o bucatica din viata lor, cu cateva minute in care sa faca ceea ce sufletul lor cerea de mult: sa povesteasca…

M-am uitat pe fetele multora… Copiii, deveniti pentru cateva momente reporteri, au vrut sa stie care le era numele evreiesc, cum se numeau copiii lor, in ce an s-au nascut… Iar ei – oamenii aceia batrani si singuri, traind mai bine decat oriunde in alta parte la varsta lor, dar totusi singuri – voiau sa povesteasca, sa vorbeasca despre ei si copiii lor, despre numele evreiesti si data de nastere, voiau sa dea cat mai mult, sa SE DEA PE EI INSISI. Si de multe ori nu aveau cui…

Dumnezeu i-a aparut lui Avraham in cea de-a treia zi de cand acesta se circumcisese, la varsta de 99 de ani. Asa cum am mai spus, pericopa “Vaieira” incepe cu Avraham in pragul uneia dintre cele patru usi ale cortului sau, asteptand oaspeti. La varsta de 99 de ani si cu o circumcizie recenta, Avraham astepta oaspeti, in mijlocul pustiului, pe o caldura de foc [18.1-8] Din simpla nevoie de a oferi ceva cuiva, de a primi in cortul si la masa lui pe un calator. Si, la fel ca – deseori – acei oameni de la Caminul Jimbolia – nici un calator. Nimeni caruia sa-i dea ceva, nimeni pe care sa “il omeneasca”… Diferenta este doar ca el a avut puterea sa se ridice si sa isi astepte oaspetii in usa cortului.

In lumea de secol XXI in care traim, “a da” este o notiune care si-a pierdut sensul. Suntem prea “pe fuga”, mult prea preocupati de tot ce avem de facut, mult prea absorbiti in scoala sau serviciul la care avem de ajuns. Cerem prea mult de la cei din jur si dam prea putin. La Caminul Jimbolia nu numai acei oameni au oferit ceva, o poveste. Copiii nostri de 7 si 10 si 15 ani, care nu stau un moment pe loc, alearga de la Internet si calculator la scoala si la joaca si apoi iar la Internet si calculator, copiii nostri au stat 20 de minute cu oamenii aceia si i-au ascultat. Le-au dat aceste 20 de minute, fara sa o simta, fara sa ii doara… Si toti oamenii aceia au fost un pic mai bucurosi, si un pic mai zambitori ca de obicei. Pentru ca a venit cineva sa ii asculte, sa le dea 20 de minute. Si a fost – zic eu – cea mai buna lectie de Talmud Tora de pana acum…

Si ma intreb (aproape retoric): Oare noi, “oamenii mari”, cand vom gasi timp sa ascultam, sa ne deschidem si SA DAM ceva cuiva? Un zambet, un gand bun, 5 lei, un minut. Orice… Este atat de simplu, atat de firesc. Nu trebuie nici pregatire speciala si nici nu costa mult. Ne costa doar o idee si un pic de timp. Si multa bunavointa…

COPIII NOSTRI AU AVUT TOATE ACESTEA. SI CRED (SI SPER DIN TOT SUFLETUL) CA NE-A VENIT SI NOUA RANDUL !!!

“Pentru acasa”

1. De ce a trebuit Dumnezeu sa “coboare” pana la Sodoma pentru a se convinge daca locuitorii sunt asa cum “ajunsese pana la El”? [18.20-21]
2. De ce e oare important de mentionat pacatul fetelor lui Lot? [19.31-38]

Shabat Shalom!

 

Share This