”Cine este înțelept?”, întreabă Mișna (Pirkei Avot 4:1) ”Cel care învață de la oricine.”
Uneori însă, cel mai ”comod” fel de a obține înțelepciune este acela de a o cere de la Dumnezeu. Și chiar acest lucru îl facem în cea de-a patra binecuvântare din Șmone Esre. De fapt, această binecuvântare este mai mult decât ”a patra”, pentru că ea este de fapt prima din ciclul de cereri propriu-zise. După ce primele trei binecuvântări au enunțat, sub diverse aspecte, suveranitatea lui Dumnezeu și au punctat conștientizarea relației pe care o avem cu Acesta, cea de-a patra binecuvântare constituie și prima cerere pe care I-o adresăm. Și oare ce este mai potrivit pentru o primă cerere decât înțelepciunea?
De altfel, faptul că Îi cerem lui Dumnezeu înțelepciune nu este nici inedit și nici surprinzător. Fără înțelepciune, fără capacitatea de a lua decizii, de a face observații, de a analiza și interpreta lumea în care trăim, nici nu am ști ce să cerem. Nu am ști dacă solicitările noastre sunt benefice sau dăunătoare, nu am putea avea nicio idee despre consecințele cererilor pe care le formulăm, și – de fapt – nici nu am putea formula vreo cerere pentru că nu am fi capabili să vorbim. Înțelepciunea este cea care ne face oameni, care ne separă de animale, care ne conferă un statut special în creația lui Dumnezeu.
În Geneza 2:7, Tora ne spune că ”Domnul Dumnezeu l-a format pe om din praful din pământ şi a suflat în nările sale sufletul vieţii; şi omul a devenit un suflet viu.” Traducând acest verset în arameică (limbă semitică veche de peste 3000 de ani), Onkelos vorbește despre înțelepciune și, mai exact, despre darul vorbirii:
[…] și a suflat în nările sale sufletul vieții; și omul a devenit un suflet vorbitor. – Onkelos, traducerea versetului 2:7 din Geneza
Înțelepciunea (sau, mai exact, o parte din ea) stă așadar la baza condiției umane, la baza existenței omului în lume. Nu este deci deloc de mirare că prima cerere pe care I-o adresăm lui Dumnezeu în Șmone Esre este aceea de a ne da înțelepciune. Facem același lucru, în fond, și în prima binecuvântare pe care o rostim dimineața, imediat după trezire:
Binecuvântat ești Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ai dat cocoșului [traducere alternativă: inimii] înțelepciunea de a distinge între lumină și întuneric. – Birkot Hașahar (Binecuvântările dimineții)
Tot despre puterea de a distinge între lucruri, despre înțelepciunea de a face diferențe și a lua hotărâri bune vorbește și Șlomo Hameleh, Regele Solomon – cel mai înțelept om al tuturor timpurilor, conform tradiției iudaice – atunci când Dumnezeu îi oferă oportunitatea de a își alege un dar:
Dă-mi înțelepciune și cunoaștere, ca să pot conduce acest popor, căci cine este oare capabil să conducă acest popor măreț al Tău? – Cronici II 1:10
În binecuvântarea din Șmone Esre însă, înțelepciunea este prezentată sub mai multe fațete:
Tu dăruieşti omului cunoaştere (דעת) şi îl înzestrezi pe om cu pricepere (בינה). Dăruieşte-ne de la Tine înţelepciune (חכמה), pricepere (בינה) şi cunoaştere (la sefarzi: דעת ; la așkenazi: השכל). Binecuvântat eşti Tu, Doamne, care dăruieşti [omului] cunoaştere. – A patra binecuvântare din Șmone Esre
Cu o mică diferență de rit (nusah), evreii așkenazi și cei sefarzi cer aceleași trei componente.
חכמה (hohma), tradusă mai sus prin ”înțelepciune”, desemnează – conform hasidismului – prima idee pe care un om o are în legătură cu un subiect, sămânța inițială de inspirație. Este acel moment pe care Arhimede l-a numit ”Evrika!”, bucuria descoperirii, începutul cunoașterii.
בינה (bina), tradusă mai sus prin ”pricepere”, este a doua etapă, în care ideile încep să se sedimenteze, să prindă formă. Este faza în care conceptele sunt dezvoltate, în care apar deducțiile logice, procesul analitic, conexiunile cu noțiuni și idei cunoscute anterior. Este etapa în care ”conceptul-nucleu este examinat și dezvoltat în toate ramificațiile și detaliile sale”, după cum explică rabinii.
דעת (daat), tradusă mai sus prin ”cunoaștere”, este ”concentrarea și devotamentul acordat procesului intelectual care dă naștere înțelegerii și conduce ideea către concluzia sa logică”.
În filosofia mișcării hasidice Chabad (al cărei nume provine chiar de la aceste trei cuvinte ebraice: חכמה + בינה + דעת = חב”ד), hohma este considerată ca având forță creatoare, bina ține de dezvoltarea intelectuală a individului, iar daat reprezintă concluzia procesului de gândire.
Și aceste trei lucruri, aceste trei abilități, I le cerem lui Dumnezeu în Șmone Esre: inspirația, puterea de a raționa și puterea de sinteză. Fiecare dintre ele cu rolul său în dezvoltarea noastră ca indivizi, fiecare poate caracterizând o perioadă din viața noastră sau poate o tipologie de oameni, cele trei concepte ne ajută să ne separăm de regnul animal, să funcționăm în societăți umane și să accedem în spiritualitate.
Desigur, în cele de mai sus am oferit doar o foarte scurtă interpretare a acestei binecuvântări și a forței impresionante pe care ea o invocă. Vă las dumneavoastră cititorilor – cu titlul de ”temă pentru acasă” – sarcina de a continua meditația și cercetarea asupra acestui subiect. În fond, dacă asta Îi cerem lui Dumnezeu, înțelepciune și cunoaștere, probabil că ar trebui să le folosim în primul rând pentru a Îl înțelege pe El ceva mai bine, pentru a ne înțelege pe noi înșine mai bine și pentru a ne construi și consolida – cărămidă intelectuală peste cărămidă intelectuală – statutul de oameni pe care El ni l-a conferit. Și pentru a face o lume mai bună, mai dreaptă și mai frumoasă…
Șabat Șalom și Hanuca Sameah!
SHABAT SHALOM, RABBI! VA DORIM DUMNEAVOASTRA,SI INTREGII FAMILII- HAG HANUKA SAMEAH! Va multumim inca o data pentru calitatea textelor si comoara de lumina ce ne-o aduc,din paginile Talmudului,ale Torei,si tuturor tratatelor maestrilor nostri spirituali,la care altfel,nu am avea acces. Cu deosebita stima, Eugenia & Avram ben Shulim- Rio de Tirnave