INTREBARE:
Intr-un comentariu, am intalnit ca porunca SA NU UCIZI ar fi de fapt SA NU ASASINEZI, ceea ce este mult mai nuantat. Cum comentati acest lucru?

RASPUNS:
Legea iudaica prevede ca atunci cand unui om ii este pusa viata in pericol, el are dreptul sa se apere pentru a inlatura acest pericol, chiar daca acest lucru inseamna sa omoare pe agresor (legitima aparare). Ceea ce un evreu nu are voie sa faca este sa ia viata unui om nevinovat. Uciderea unui nevinovat este una dintre cele trei incalcari capitale ale Torei (alaturi de idolatrie si relatii sexuale imorale), pentru evitarea carora un evreu este obligat sa aleaga, daca este nevoie, propria moarte.

In Tora, se fac numeroase distinctii intre crima cu premeditare si omor din culpa sau prin imprudenta, prima pedepsindu-se (in anumite conditii, foarte bine definite) cu moartea, celelate avand ca efect o temporara “detentie” a vinovatului intr-unul dintre Arei Miklat (Cetatile de salvare). Pentru un studiu mai amanuntit, cititi Exodul 21:13, Deuteronomul 4:41, Numeri 35:11 si Deuteronomul 19:4 sau comentariul la pericopa Masei (5762), in care conceptul de cetate de salvare este detaliat.

Ceea ce este de asemenea interesant este ca asa cum este o porunca divina (mitzva) ca un om sa nu isi omoare semenii, este de asemenea o mitzva ca o condamnare la moarte sa fie dusa la indeplinire de catre cei doi martori ai acuzarii. Astfel, nuantarea sa nu asasinezi (sa nu comiti crima) este pe deplin indreptatita, deoarece exista situatii (legitima aparare si executarea unei condamnari la moarte) in care a lua viata unui om este permisa. In zilele noastre, in orice caz, nu exista instante iudaice care sa poata emite condamnari la moarte. Cazul legitimei aparari este insa in continuare valabil.

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This