Imi permit in acest Shabat, chiar inaintea Sarbatorii Luminilor, sa va ofer un gand legat de Hanuca. Un gand neinspirat din pericopa saptamanii si nici din Talmud sau Midrash, ci doar un gand de la inima la inima, pentru toti cei care traim astazi in secolul 21 si ne gandim (inca) la identitatea si spiritualitatea noastra…

In fiecare an, la apropierea sarbatorii de Hanuca, ne gandim cu totii la mesajul acestor zile si la ce vin ele sa ne comunice noua, celor care traim astazi in secolul 21. O poveste de demult, cu eroi si miracole, o poveste care ne da o ocazie sa celebram, insa trebuie sa ne si invete ceva…

Povestea de Hanuca este a noastra si este reala. Evrei in fata pericolului asimilarii, in fata dusmanilor si opresiunii, evrei incercand sa supravietuiasca si sa isi mentina identitatea. Atunci sau acum, fie ca ne aflam in Israel, fie ca suntem in Romania (in oricare dintre comunitatile sale) identitatea noastra este in mod constant sub presiune. In anii domniei lui Antiohus, evreului ii era interzis sa isi practice ritualul, sa isi studieze cartile sfinte si sa isi educe copiii in spiritul valorilor proprii. Astazi, in Romania, intr-o societate libera si democratica, nimic din toate acestea nu mai sunt adevarate: suntem liberi sa fim de religie mozaica si sa o practicam in sinagogi, suntem liberi sa studiem Tora si sa ne educam copiii. Insa presiunea in lumea noastra de astazi vine acum tocmai de la notiunea de libertate. Pentru ca suntem liberi si sa ne oprim din a practica iudaismul, suntem liberi si sa ne uitam invatatura si suntem liberi si sa facem neprioritara educatia pentru copiii nostri.

Sarbatoarea de Hanuca pe care o celebram astazi nu este doar o sarbatoare a luminii. Este si o sarbatoare a deciziilor si, daca ne gandim bine, a unei “revolte”, sa-i spunem asa, impotriva apatiei spirituale, impotriva abandonului cultural, impotriva asimilarii. In vremurile seleucizilor elenizati, Matitiahu si fiii sai s-au revoltat nu doar impotriva stapanirii grecesti si au luptat nu doar pentru independenta nationala, ci si pentru a isi convinge fratii, pe evreii elenizati si asimilati ai acelor vremuri, sa revina la mostenirea culturala si religioasa pe care o lasasera in urma.

Exista, in fiecare dintre noi, acum mai mult ca oricand, puterea si cu siguranta si necesitatea de a aprinde lumanari de Hanuca in sufletul nostru mai mult decat la ferestre. In familia sa si in comunitatea sa, aici unde intr-adevar conteaza, fiecare dintre dumneavoastra, fiecare dintre noi, este obligat de Hanuca sa devina un shamash, o “lumanare auxiliara” cu care sa aprinda alte lumini in sufletul celor din jur.

Hanukiada, aceasta traditie inceputa in urma cu atatia ani in Romania de catre regretatul Sef Rabin dr. Moses Rosen, nu este doar o ocazie de a ne reintalni. Este, mai presus de orice, o ocazie de a redeveni constienti de ceea ce avem de facut. Hanukiada nu este doar o celebrare a victoriei macabeilor sau o ocazie sa ne jucam cu dreidel-ul. Ea este o victorie pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o poata simti in sufletul sau.

Daca ati aprins lumina Torei in sufletul unui copil, daca ati luat cu voi spiritul acestei sarbatori dincolo de peretii sinagogii unde va aflati si daca l-ati dus pana acasa, si daca acel spirit – de lumina, caldura si identitate iudaica – nu se va stinge o data cu ultimele licariri ale lumanarelelor in seara a opta de Hanuca, atunci si numai atunci puteti intelege cu adevarat, puteti traduce cu adevarat in limba pe care o intelegem cu totii, cuvintele pe care inteleptii nostri le-au instituit pentru aceasta sarbatoare: “Baruh ata Hasem, Elokeinu meleh haolam, seeheianu vekimanu vehighianu lazman haze.” (“Binecuvantat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, tinut in viata si ne-ai sustinut si ne-ai facut sa ajungem vremea aceasta.”)

O Hanuca plina de lumina si intelegere tuturor, va doresc, si fie ca spiritul de lupta al macabeilor, pentru pastrarea noastra ca evrei si ca oameni, pentru valorile in care credem si pe care le promovam, sa traiasca pe mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu, in fiecare dintre noi!

Iar pentru cei care citesc aceste randuri si, fiind de alte religii, se pregatesc pentru propriile sarbatori, aceleasi ganduri bune si voua, precum si urarea de a continua in spiritualitate, moralitate si bunatate. Fie Dumnezeu atent si bland cu noi toti, fie El binevoitor si milostiv pentru intreaga omenire, si fie ca toate lucrurile bune din aceasta lume sa ne iasa in cale…

Chag Urim Sameah si Sarbatori Fericite!

Share This