In ziua de astazi, sunt multi evrei care, din pacate, nu (mai) vorbesc despre Dumnezeu. Pentru unii, Dumnezeu pur si simplu nu inseamna nimic in viata de zi cu zi. Pentru altii, El este sinonim cu halaha (legea mozaica). Cei din prima categorie vorbesc despre coincidenta, despre intamplare, despre sansa sau soarta. Cei din a doua vorbesc de hiuv (obligatie religioasa), het (pacat) sau takana de’rabanan (edict rabinic). Primii si-L imagineaza pe Dumnezeu numai in momente disperate, ultimii vad doar modul in care vointa lui Dumnezeu este reflectata de legi si reguli transmise din generatie in generatie.

Insa nici in prima categorie si nici in a doua, Dumnezeu nu apare in mod direct, in adevarata Lui splendoare. El apare „filtrat”, fie prin suferinta care, fiind prea acuta motiveaza o cautare mai asidua a Divinitatii, fie printr-o lege mozaica (halaha) care guverneaza fiecare aspect al vietii umane. Si atunci ma intreb: cum arata oare Dumnezeu privit fara filtre?

In pericopa acestei saptamani, Ki Tisa, evreii proaspat eliberati din robia egipteana nu reusesc sa inteleaga libertatea. Dupa ce au beneficiat de ajutorul divin in fiecare etapa a calatoriei lor, dupa ce L-au avut pe Dumnezeu aproape la Muntele Sinai atunci cand au primit Cele Zece Porunci, evreii raman singuri, fara Moshe, pentru cateva zile si construiesc Vitelul de Aur. Dumnezeu este furios! Iar ca reactie la dorinta lui Dumnezeu de a distruge intreg poporul pentru groaznicul pacat al idolatriei, Moshe ii adreseaza Acestuia o rugaminte deosebit de simpla:

Hareini na et kevodeha! Arata-mi, Te rog, slava Ta! Dumnezeu a raspuns: „Voi face sa treaca intreaga mea bunatate inaintea Ta si voi chema Numele lui Dumnezeu inaintea Ta si ma voi indura de cine ma voi indura si voi avea mila de cei de care voi avea mila.” Dumnezeu a spus: „Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci omul nu poate sa Ma vada si sa traiasca.” Dumnezeu a spus: „Iata un loc langa Mine pe stanca. Si cand va trece slava Mea, te voi pune in crapatura stancii si te voi acoperi cu mana Mea, pana cand voi trece. Iar cand Imi voi lua mana la o parte din fata ta, Imi vei vedea spatele, insa fata Mea nu se poate vedea.” – Exodul 33:18-23

Asa a decurs cea mai intima intalnire dintre Dumnezeu si oameni din toate timpurile. Moshe a vazut spatele lui Dumnezeu in timp ce Acesta trecea pe langa El… Insa oare ce inseamna „fata”, „spatele” sau „mana” lui Dumnezeu?!? Conform primului principiu de credinta enuntat de Maimonide, Dumnezeu nu are corp. De unde atunci fata, spate si mana? Si ce legatura este intre ceea ce a cerut Moshe si ceea ce a obtinut? Daca privim cu atentie, Moshe a dorit sa vada onoarea, slava lui Dumnezeu (kevod Hashem) si a obtinut bunatatea lui Dumnezeu, indurarea lui Dumnezeu si mila lui Dumnezeu… Ce se intampla de fapt in aceste versete?

Ceea ce as dori sa va ofer in continuare nu este un raspuns exhaustiv la toate aceste intrebari… Exista volume intregi pe aceasta tema, sute si poate mii de pagini care incearca sa descifreze enigma existentiala a ceea ce poate sau nu poate omul sa vada din totalitatea lui Dumnezeu. Ma voi opri insa in randurile urmatoare asupra unei singure explicatii, pe care Rashi o citeaza din Talmud (Tratatul Berahot 7a): „Rabinul Hana bar Bizna in numele rabinului Shimon Hasida a spus: Dumnezeu i-a aratat lui Moshe nodul de la tefilin (filacterii).”

(In primul rand, o foarte scurta explicatie pentru cei care nu sunt familiari cu notiunea de tefilin (filacterii). Tefilin sunt obiecte de cult iudaice, reprezentand practic doua cutiute din piele neagra, continand versete biblice. Ele sunt purtate pe antebrat si pe frunte, in cadrul rugaciunii de dimineata, conform modului in care traditia iudaica a inteles porunca biblica din Exodul 13:1-10, 11-16 si Deuteronomul 6:4-9, 11:13-21. Aceste cutiute sunt legate de antebrat si de frunte cu ajutorul unor curele din piele, care formeaza un nod special la baza filacteriei care se poarta pe cap si in spate, la baza craniului, pentru filacteria care se poarta pe frunte.)

Iar Talmudul ne spune ca Moshe I-a cerut lui Dumnezeu sa ii arate fata si ca, in schimb, Acesta l-a lasat sa vada nodul de la tefilin, aflat la „ceafa”. Insa, asa cum am intrebat si mai sus, ce inseamna „fata” si „ceafa” lui Dumnezeu, din moment ce Dumnezeu nu are corp? Una dintre explicatiile pe care le ofera comentatorii este aceea ca Moshe a cerut sa Il vada pe Dumnezeu in intreaga Sa complexitate, a cerut sa Il inteleaga intru totul, sa Ii priveasca „fruntea”, locul unde se pun filacteriile, locul unde – intr-o perspectiva antropomorfica – gandurile si ideile iau nastere in „mintea” divina. Moshe i-a cerut lui Dumnezeu sa il faca sa inteleaga intregul univers, sa cunoasca intreaga lume si sa fie, poate, asemenea lui Dumnezeu, omniprezent si atotstiutor. Moshe a cerut sa stie cum „functioneaza” Dumnezeu, ce este, ce Il face sa fie Dumnezeu…

Insa rezultatul pe care l-a obtinut a fost „spatele”, o perspectiva partial ascunsa a lui Dumnezeu. Si, asa cum este practic imposibil sa stim cum arata fata cuiva uitandu-ne doar la ceafa (vorbesc aici, desigur, de o situatie in care nu am vazut niciodata fata respectivei persoane), tot asa lui Moshe i-a fost imposibil sa cunoasca si sa inteleaga complet Divinitatea, privind doar la nodul de la tefilin.

Insa explicatiile nu se opresc aici… Nodul de la tefilin reprezinta, in opinia lui Rashba (1235-1310), unul dintre comentatorii Talmudului, rishon (intelept din Evul Mediu) de marca si posek (persoana care raspunde la intrebari legate de legea iudaica) mai mult decat un punct pe „ceafa” lui Dumnezeu. In opinia lui Rashba, nodul de la tefilin reprezinta modul in care este alcatuita de fapt lumea, modul in care variatele tendinte, evenimente, personalitati sau notiuni se impletesc, asemenea unui nod, in lumea noastra, a oamenilor. Cu toate ca Moshe nu a putut sa Il inteleaga si sa Il cunoasca pe Dumnezeu asa cum este Acesta cu adevarat, in intreaga Sa maretie, ceea ce a primit din aceasta „intalnire” a fost o intelegere mai buna a lumii oamenilor, cu variatele ei elemente.

Fie ca vorbim despre bine si rau, intotdeauna „innodate” in lumea oamenilor, fie despre atributul milei divine (midat ha’rahamim) si atributul justitiei divine (midat ha’din), permanent prezente in constiinta divina si fara de care lumea nu ar putea exista, fie ca vorbim despre cele 13 atribute divine exprimate de catre Maimonide, fie despre arborele sefirotic si Kabala – ceea ce a vazut Moshe in nodul de la tefilin-ul lui Dumnezeu a fost legat de legatura Acestuia cu lumea noastra, a oamenilor.

Cererea lui Moshe de a vedea lumea lui Dumnezeu nu poate fi aprobata niciunui muritor. Foarte probabil ca si daca am putea prin absurd sa Ii vedem fata lui Dumnezeu, nu am intelege prea multe… Insa ceea ce putem sa incercam sa vedem si noi este macar o parte din acel „spate” divin, din acel nod de tefilin care i-a fost aratat lui Moshe. A privi in fata kevod Hashem (slava lui Dumnezeu) este un lucru imposibil, insa putem vedea in lumea noastra, terestra, bunatatea, indurarea, mila sau justitia lui Dumnezeu, intr-un cuvant, modul in care interactioneaza El cu noi.

Putem si noi spune, in felul nostru, „Hareini na et kevodeha!” („Arata-mi, Te rog, slava Ta!”), caci numai asa vom avea o sansa de a primi ceva, chiar daca va fi doar „spatele”, „ceafa”. In ceea ce ma priveste, o lume fara transcendent, fara o manifestare a divinului, este plata, anosta, lipsita de mister. Desigur, exista curiozitatea stiintei, intrebarile pe care ni le punem adesea incercand sa intelegem lumea in care traim, insa exista si multe momente in care suntem obligati sa ne acceptam limitarile, sa spunem ca puterea, inteligenta si stiinta noastra au limite. Este momentul in care suntem obligati sa acceptam ca anumite lucruri se intampla dincolo de noi, ca nu avem puteri complete asupra universului, ca nu controlam lumea, ca nu stim adevarul absolut.

Insa ce facem in restul timpului, atunci cand nu suntem in situatia in care sa fim obligati sa ne acceptam limitele? Ce facem atunci cand nu suntem in situatii de criza, atunci cand avem raspunsuri, cand putem sa explicam fenomenele si evenimentele prin care trecem? Ce explicatii ne oferim? Spunem oare ca totul este guvernat de sansa, ca totul este o coincidenta, ca totul sa intampla fara vreun plan, fara vreun conducator, la voia intamplarii? Cand lucruri rele se intampla oamenilor buni sau invers, cand viata ia o cotitura sau alta, pretindem oare ca stim exact motivul pentru care se intampla aceste lucruri? Spunem oare ca nu exista nici un motiv si ca totul este in bataia vantului?

Sau poate este mai firesc sa adoptam o intelegere a lumii in care nu totul graviteaza in jurul nostru… Poate este mai firesc sa spunem ca exista o ordine in lume, ca exista un plan al existentei noastre, ca nu toate sunt la voia intamplarii, chiar daca uneori nu intelegem pe deplin aceasta ordine si acest plan… Poate ca acesta este momentul in care este corect (si util totodata) sa privim un pic in sus, catre Forta Calauzitoare a Universului si sa incercam sa cerem de la El un raspuns…

Asa dupa cum am spus, in lumea de astazi, multi nu mai vorbesc despre Dumnezeu. Vorbesc despre cuvintele pe care le-a oferit omenirii si care au fost intoarse pe toate fetele de traditie sau comentariu. Sau nu vorbesc deloc despre El, exceptand eventual situatiile in care este „cu adevarat necesar”. Insa mesajul pe care il am eu este unul simplu: intotdeauna este cu adevarat necesar! Pentru a putea avea acces la intelegerea lumii in care traim si la cum arata ea cu adevarat, este necesar sa cautam constant imaginea nodului de la tefilin-ul lui Dumnezeu. Iar pentru a obtine aceasta imagine, trebuie ca permanent sa ii cerem lui Dumnezeu acelasi lucru pe care l-a dorit si Moshe: „Hareini na et kevodeha! Arata-mi, Te rog, slava Ta!”

Dumnezeu nu este numai Creatorul universului, ci si „cheia” catre intelegerea lui. El nu este numai Cel care conduce lumea, ci si modul prin care noi, ca oameni, putem functiona mai bine in cadrul acestei lumi. Uneori nu vom primi raspunsurile pe care le cautam. Alteori le vom primi, insa nu le vom intelege pe deplin. Insa vor exista si ocazii in care vom reusi sa aruncam, prin staruinta si spiritualitate, o privire fugara in universul divin, apropiindu-ne cat de mult este posibil de acel nod de tefilin.

Va doresc si va rog totodata pe toti sa nu incetati niciodata aceasta cautare, sa tineti mereu aproape cuvintele simple insa pline de semnificatie ale lui Moshe: „Hareini na et kevodeha! Arata-mi, Te rog, slava Ta!”.

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut