După o pauză de două săptămâni pe considerente personale, revin în activitate cu un eseu pe marginea pericopei Vaiehi, ultima din Cartea Genezei.

Înainte de a vă oferi câteva idei legate de această pericopă, câteva cuvinte pe o altă temă… În urmă cu câteva zile, pe 5 ianuarie 2020, a început un nou ciclu de Daf Yomi, un proiect debutat în septembrie 1923 la inițiativa rabinului polonez Meir Șapiro. Acest proiect, constând în studiul zilnic al unei pagini față-verso din Talmudul Babilonian, este menit să se încheie la 7 ani și 5 luni după debutul său, după ce toate cele 2.711 pagini din Talmud vor fi fost studiate. Pentru cei care nu au mai auzit până acum despre proiect, iată câteva precizări și date statistice:

Ciclul de studiu început în urmă cu câteva zile este cel al 14-lea de la debutul proiectului, ceremonia de completare a celui de-al 13-lea ciclu talmudic având loc pe stadionul MetLife din New Jersey, în prezența a aproximativ 90.000 de evrei. Desigur, ceremonii de completare similare au avut loc și în multe alte locații din lume, estimându-se că, la această oră, aproximativ 350.000 de evrei din întreaga lume sunt implicați activ în acest proiect unic.

Ritmul de studiu, care poate părea foarte normal (sau poate chiar lent?) pentru un cititor neavizat, este în esență unul deosebit de rapid. Discuțiile rabinice din paginile Talmudului sunt adesea foarte complexe și amănunțite, solicitând intelectul uman în cele mai variate și profunde forme. Dincolo de dorința de popularizare a acestui tip de învățătură, proiectul are ca scop principal familiarizarea celor implicați cu discursul talmudic în general și cu conceptele pe care acesta le abordează în paginile sale.

Modalitățile de implicare în proiect sunt variate, de la studiu cu un partener (havruta), până la cursuri oferite zilnic în multe locații și sinagogi din întreaga lume (din păcate nu și în România, din câte știu eu), la cursuri online sau chiar la studiu individual. Ediția Schottenstein a Talmudului Babilonian, o lucrare bilingvă uriașă totalizând nu mai puțin de 73 de volume (!), editată între 1990 și 2004 de către celebra editură americană Artscroll este creditată și ea cu popularizarea acestui proiect extrem de important și interesant.

Personal, am încercat acum 7 ani și jumătate să mă alătur și eu acestei inițiative. Din păcate, la vremea respectivă, din diverse motive, am abandonat proiectul după aproximativ 2 tratate de Talmud studiate. Însă am decis acum, în 2020, să reîncerc. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să reușesc să duc la bun sfârșit acest proiect personal care pentru mine ar constitui o uriașă realizare…

* * *

Revenind acum la pericopa acestei săptămâni: ce doresc să vă ofer nu este o idee sau un comentariu propriu-zis, ci doar câteva referințe talmudice la versete din această pericopă. Ideea de bază este aceea de a vă familiariza cu modul în care Talmudul utilizează versetele biblice — ale pericopei noastre, în acest caz — pentru a susține și elucida afirmațiile rabinilor, precum și pentru a clarifica diversele concepte și idei pe care le dezbate în paginile sale.

Comentând asupra unei tradiții legate de modul în care se încheie viața oamenilor, Talmudul face următoarea afirmație:

Până la Iacov, nu a existat boală [înainte de moarte. Dimpotrivă, până atunci, oamenii mureau subit.] Iacov a venit și s-a rugat pentru mila divină, și boala a fost [adusă în lume, permițând astfel oamenilor să se pregătească pentru finalul vieții], precum este scris: ”Și a fost după aceste lucruri că i s-a spus  lui Iosef: Iată, tatăl tău este bolnav.” (Geneza 48:1) — Bava Meția 87a

În tratatul Brahot — primul al Talmudului și pe care îl studiem chiar acum în cadrul Daf Yomi — întâlnim următoarea afirmație:

Rabinul Iosi fiul rabinului Hanina [a adus o altă dovadă pentru conceptul de deochi (ain hara), un concept des întâlnit în literatura rabinică a antichității: Binecuvântarea pe care Iacov le-a dat-o lui Efraim și Menașe este următoarea: ”Fie ca îngerul care mă mântuiește de tot răul să binecuvânteze pe tineri și fie numele meu asupra lor, și numele părinților mei Avraam și Isaac,] și fie ca ei să se înmulțească mult (ידגו לרוב — idgu larov) în mijlocul țării!” (Geneza 48:16) Cuvântul ebraic ”idgu” (”a se înmulți”) provine de la rădăcina ”dag” care înseamnă ”pește”. La fel cum peștii nu sunt influențați de deochi, deoarece sunt acoperiți și protejați de apele mării, la fel și sămânța lui Iosef, evreii, sunt protejați și deochiul nu are nicio putere asupra lor. — Brahot 20a

Momentul binecuvântării pe care Iacov o oferă pe patul de moarte fiilor săi este surprins de Talmud astfel:

După cum a spus rabinul Șimon fiul lui Lakiș [că este scris]: ”Iacov și-a chemat fiii și a spus: ”Adunați-vă și eu vă voi spune ce vi se va întâmpla la Sfârșitul Zilelor.” (Geneza 49:1). Iacov a dorit să le spună fiilor săi [când se va produce mântuirea completă la] Sfârșitul Zilelor (a se vedea Daniel 12:13), însă Prezența Divină l-a părăsit, [făcând imposibilă rostirea respectivei profeții]. El și-a spus: poate [că Prezența Divină m-a părăsit pentru că] unul dintre fiii mei nu este vrednic, cum [a fost în cazul lui] Avraam, din care a ieșit și Ișmael și în cazul lui Isaac din care a ieșit și Esav. Fiii lui i-au răspuns, [recitând rugăciunea Șema Israel]: ”Ascultă Israele, [tatăl nostru], Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul.” La fel cum există un singur Dumnezeu în inima ta, la fel și în inima noastră totul unul este. În acel moment, părintele nostru Iacov a exclamat: ”Binecuvântat fie numele glorioasei Sale împărății în vecii vecilor!” [(frază rostită întotdeauna imediat după primul verset al rugăciunii de Șema), realizând astfel că toți copiii lui sunt vrednici]. — Pesahim 56a

Și o ultimă ”pastilă” talmudică, cu o metaforă foarte frumoasă și interesantă despre modul în care Iosef și-a asigurat frații că se va îngriji de ei în ciuda faptului că, în trecut, ei căutaseră să îl omoare:

[Ne spune Tora că Iosef s-a adresat astfel fraților săi:] ”Și acum, nu vă temeți! Eu mă voi îngriji de voi și de pruncii voștri.” I-a consolat și a vorbit inimilor lor.” (Geneza 50:21) Rabinul Beniamin fiul lui Yafet a spus în numele rabinului Elazar: ”[Această remarcă] ne învață că vorbele pe care li le-a spus au fost acceptabile inimii lor, [adică prin ele le-a domolit teama. Iată ce le-a spus:] Dacă zece lumini (frații) nu au putut stinge o lumină, cum ar putea oare o lumină (Iosef) să stingă zece lumini?” — Meghila 16b

Sper ca această sumară excursie talmudică să vă fi plăcut și să vă inspirat la mai mult studiu personal și la mai multă spiritualitate.

Hazak, Hazak venithazek! (Puternici, puternici și să fim întăriți!) și Șabat Șalom!

 

Share This