Inceputurile au nevoie si de sfarsit. Proiectele debutate au nevoie de finalizare, dorintele au nevoie de implinire, visurile de realizare. Este greu pentru orice om sa parcurga un anume drum si sa constate abia la final ca de fapt o apucase pe o “strada infundata”, ca “premiul” pe care il astepta la finalul calatoriei nu este acolo, nu este disponibil.

Iar Moshe, cu tot nivelul sau spiritual extraordinar, a fost si el un om… Un evreu din tribul lui Levi caruia Dumnezeu Insusi i-a vorbit si i-a incredintat misiunea de a scoate un popor intreg din robie si a-l conduce in Tara Fagaduita. Si iata ca in versetul 31:2 din Deuteronom, in debutul celei de-a doua pericope pe care o citim in aceasta saptamana, Tora il gaseste pe Moshe vorbind cu poporul evreu despre un subiect dureros: Dumnezeu nu ii permite sa intre in Eretz Israel.

Eu am o suta douazeci de ani astazi; nu mai pot sa ies si sa intru si Dumnezeu mi-a spus: “Tu nu vei trece Iordanul acesta!”  — Deuteronom 31:2

Oare cum s-a simtit Moshe in acele momente? Cred ca prima intrebare care i-a venit in minte a fost “de ce?” Si, cu toate ca a fost meritul lui ca nu a rostit-o cu glas tare, nepunand astfel la indoiala judecata lui Dumnezeu, eu cred ca intrebarea l-a framantat intr-adevar pe Moshe. Cel putin comentatorii biblici sunt framantati de ea… Ce a facut Moshe sa merite pedeapsa?!?

Cel putin trei raspunsuri diferite sunt oferite… Abordarea clasica este aceea ca Moshe a lovit stanca careia Dumnezeu ii poruncise sa vorbeasca (Numeri 20:7-13) “Nesfintindu-L pe Dumnezeu in fata copiilor lui Israel”, Moshe a pierdut dreptul de a intra in Canaan.

O alta explicatie are la baza episodul uciderii egipteanului (Exodul 2:11-12). Conform acesteia, Moshe a folosit mai multa “forta” decat era necesara si, ca o consecinta, un om (egipteanul) a murit. Midrash-ul povesteste ca Moshe a rostit Numele lui Dumnezeu si ca egipteanul a murit ca urmare a unei pedepsei divine, in chiar si asa, Moshe este acuzat ca ar fi cerut o pedeapsa mult prea aspra pentru fapta comisa.

Al treilea raspuns este insa chiar si mai interesant. In Zohar (Parsha Vaiera 218-220), Moshe este comparat cu Avraham si cu Noah (Noe). In timp ce Noah a fost complet tacut atunci cand Dumnezeu a decis distrugerea lumii, Avraham a luat atitudine si a spus: “Ha’shofet kol ha’aretz lo iaase mishpat?!? Judecatorul intregului pamant sa nu faca oare dreptate?!?”

Moshe i-a intrecut si pe Noah, si pe Avraham! Nu numai ca el a intervenit in favoarea celor care au construit Vitelul de Aur, insa el a rostit atunci o fraza celebra: “Daca nu [ii vei cruta pe evrei], sterge-mi numele din Cartea pe care ai scris-o!” (Exodul 32:32)

Mesajul Torei este limpede: Avraham a facut ceea ce Noah nu a putut sau nu a vrut. Moshe a facut mai mult decat ambii de dinaintea lui, insa chiar si asa, Moshe a ramas om. Nici chiar el, cel mai mare om al tuturor timpurilor, cel mai apropiat de Dumnezeu, cel cu nivelul spiritual cel mai inalt — nici chiar el nu si-a putut indeplini toate visurile.

Este de altfel conditia noastra, a tuturor… Este viata noastra, a oamenilor, in care unele sunt realizate si altele nu. Este viata noastra, in care unele pot fi obtinute si altele ramanem sa le dorim in continuare, fara a le putea obtine…

Acum, la doar cateva zile de Rosh Hashana, atunci cand ne gandim la toate bunele si mai putin bunele lui 5767, sa privim cu atentie in jur si in interiorul nostru si sa cautam puterea de a fi asemenea lui Moshe, cel putin din acest punct de vedere. Sa cautam, asa dupa cum spune si o rugaciune simpla si populara, insa deosebit de reala, puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate, curajul de a le schimba pe cele care pot fi schimbate si intelepciunea de a face diferenta intre cele doua categorii.

Va doresc tuturor un 5768 plin de bucurii si sanatate, realizari si vesti bune, un an al pacii si intelegerii, al bogatiei materiale si spirituale, al initiativelor si visurilor, al implinirilor pe toate planurile. Shana Tov U’Metuka (Un an bun si dulce) si Ktiva ve’hatima tova (Inscriere si semnatura buna, in Cartea Vietii) tuturor!

Shabat Shalom!

Share This