Inceputurile au nevoie si de sfarsit. Proiectele debutate au nevoie de finalizare, dorintele au nevoie de implinire, visurile de realizare. Este greu pentru orice om sa parcurga un anume drum si sa constate abia la final ca de fapt o apucase pe o „strada infundata”, ca „premiul” pe care il astepta la finalul calatoriei nu este acolo, nu este disponibil.
Iar Moshe, cu tot nivelul sau spiritual extraordinar, a fost si el un om… Un evreu din tribul lui Levi caruia Dumnezeu Insusi i-a vorbit si i-a incredintat misiunea de a scoate un popor intreg din robie si a-l conduce in Tara Fagaduita. Si iata ca in versetul 31:2 din Deuteronom, in debutul celei de-a doua pericope pe care o citim in aceasta saptamana, Tora il gaseste pe Moshe vorbind cu poporul evreu despre un subiect dureros: Dumnezeu nu ii permite sa intre in Eretz Israel.
Eu am o suta douazeci de ani astazi; nu mai pot sa ies si sa intru si Dumnezeu mi-a spus: „Tu nu vei trece Iordanul acesta!” – Deuteronom 31:2
Oare cum s-a simtit Moshe in acele momente? Cred ca prima intrebare care i-a venit in minte a fost „de ce?” Si, cu toate ca a fost meritul lui ca nu a rostit-o cu glas tare, nepunand astfel la indoiala judecata lui Dumnezeu, eu cred ca intrebarea l-a framantat intr-adevar pe Moshe. Cel putin comentatorii biblici sunt framantati de ea… Ce a facut Moshe sa merite pedeapsa?!?
Cel putin trei raspunsuri diferite sunt oferite… Abordarea clasica este aceea ca Moshe a lovit stanca careia Dumnezeu ii poruncise sa vorbeasca (Numeri 20:7-13) „Nesfintindu-L pe Dumnezeu in fata copiilor lui Israel”, Moshe a pierdut dreptul de a intra in Canaan.
O alta explicatie are la baza episodul uciderii egipteanului (Exodul 2:11-12). Conform acesteia, Moshe a folosit mai multa „forta” decat era necesara si, ca o consecinta, un om (egipteanul) a murit. Midrash-ul povesteste ca Moshe a rostit Numele lui Dumnezeu si ca egipteanul a murit ca urmare a unei pedepsei divine, in chiar si asa, Moshe este acuzat ca ar fi cerut o pedeapsa mult prea aspra pentru fapta comisa.
Al treilea raspuns este insa chiar si mai interesant. In Zohar (Parsha Vaiera 218-220), Moshe este comparat cu Avraham si cu Noah (Noe). In timp ce Noah a fost complet tacut atunci cand Dumnezeu a decis distrugerea lumii, Avraham a luat atitudine si a spus: „Ha’shofet kol ha’aretz lo iaase mishpat?!? Judecatorul intregului pamant sa nu faca oare dreptate?!?”
Moshe i-a intrecut si pe Noah, si pe Avraham! Nu numai ca el a intervenit in favoarea celor care au construit Vitelul de Aur, insa el a rostit atunci o fraza celebra: „Daca nu [ii vei cruta pe evrei], sterge-mi numele din Cartea pe care ai scris-o!” (Exodul 32:32)
Mesajul Torei este limpede: Avraham a facut ceea ce Noah nu a putut sau nu a vrut. Moshe a facut mai mult decat ambii de dinaintea lui, insa chiar si asa, Moshe a ramas om. Nici chiar el, cel mai mare om al tuturor timpurilor, cel mai apropiat de Dumnezeu, cel cu nivelul spiritual cel mai inalt – nici chiar el nu si-a putut indeplini toate visurile.
Este de altfel conditia noastra, a tuturor… Este viata noastra, a oamenilor, in care unele sunt realizate si altele nu. Este viata noastra, in care unele pot fi obtinute si altele ramanem sa le dorim in continuare, fara a le putea obtine…
Acum, la doar cateva zile de Rosh Hashana, atunci cand ne gandim la toate bunele si mai putin bunele lui 5767, sa privim cu atentie in jur si in interiorul nostru si sa cautam puterea de a fi asemenea lui Moshe, cel putin din acest punct de vedere. Sa cautam, asa dupa cum spune si o rugaciune simpla si populara, insa deosebit de reala, puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate, curajul de a le schimba pe cele care pot fi schimbate si intelepciunea de a face diferenta intre cele doua categorii.
Va doresc tuturor un 5768 plin de bucurii si sanatate, realizari si vesti bune, un an al pacii si intelegerii, al bogatiei materiale si spirituale, al initiativelor si visurilor, al implinirilor pe toate planurile. Shana Tov U’Metuka (Un an bun si dulce) si Ktiva ve’hatima tova (Inscriere si semnatura buna, in Cartea Vietii) tuturor!
Shabat Shalom!
În percepţia mea:
– Noe, Avraam şi Moise au esenţial în comun faptul că au făcut tot ce poruncise (Gen.7.5 …) Dumnezeu – pentru care însă nu există ca dimensiune timpul (ca şi pentru omul întrupat material).
Adică (Noe, Avraam şi Moise) au făcut ei tot ce s-a cerut dar …
şi cu ceva „plusuri” personale:
– Noe a băut vin, s-a îmbătat, s-a dezgolit … (Gen.9.21),
– Avraam a negociat (şi) în favoarea celor răi din Sodoma (Gen.18.23-) o majoritate,
– Moise a zidit un altar de amintire (Exod 17.15) – contrar voinţei exprimate prealabil de Dumnezeu (de care ştia!) „Scrie … şi spune … că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri”,
fapte necerute şi probabil nici plăcute lui Dumnezeu.
De unde şi consecinţele.
În rest, ce se vede (Exod 32.9, Deut.9.13), nimic nou.
Nimeni nu (se) poate „bate” pe (cu) Dumnezeu.
Este ceva greşit aici?
Poate greșesc
După părerea mea nepriceputa comparația este greșita între cei doi patriarhi si Moshe
Noah, Avraham si Moshe au trăit in timpuri diferite in care conștiința publica era complet diferită
Fiecare dintre noi gândim așa cum am fost educați sau cum ne-a format mediul in care ne-am desfășurat activitatea sau viața
Sigur ca suntem tentați la a face comparații între diferitele perioade istorice
Dar aceste comparații nu sunt posibile
Am o întrebare retorica : ce s-ar întâmpla dacă Moshe sau Avraham ar călători in timp pana in zilele noastre ?
Probabil ar muri neînțelegând nimic din modul in care funcționează societatea noastră
Tot astfel cei mai mulți dintre noi dacă am ajunge in vremea lui Noah, a lui Avraham sau a lui Moshe nu am avea probabil șanse mari de supraviețuire
Fiecare dintre cei trei a avut in viața încercări
Textul Torei vorbește mai mult despre viața lui Avraham si Moshe decât despre viața lui Noah, cu toate ca Noah a trăit cu mult mai mulți ani
Lipsa unor informații despre viața lui Noah nu înseamnă ca acesta nu a trăit, a trăit greșit, a fost mai rău, etc
După părerea mea nepriceputa Dumnezeu știe mai bine decât oricare dintre noi de ce Moshe nu a trecut Iordanul, de ce Noah a trăit mai mult, sau de Avraham a trăit mai puțin ca fiul lui
Si dacă Dumnezeu a ales ca Moshe sa nu treaca Iordanul înseamnă ca așa trebuia sa se întâmple
Dumnezeu ziditorul cerului si al pământului sa dea in continuare înțelepciune si pricepere autorului sa ne dezvăluie si de acum înainte atât de multe sensuri ale textului Torei.
Și totuși, comparațiile au fost făcute din cele mai vechi timpuri și până astăzi, de către numeroși comentatori biblic, rabini ai Talmudului și nenumărați înțelepți evrei. În asta constă studiul Torei, în încercare de a desluși, compara și contrasta, pentru a înțelege și a urma. Dumnezeu ne dă înțelepciune și putere în fiecare zi, dar nu ne (mai) dezvăluie Tora sau sensurile ei. El a făcut-o deja, la Sinai, iar acum este misiunea noastră, a oamenilor, să continuăm procesul de revelare a acelor sensuri. ”[Învățătura] nu este în ceruri” (Deuteronom 30:12)
K’tivaa ve’hatima tovah 5777! Toda raba