Din intelepciunea Talmudului

Intr-o discutie aprinsa, un grup de rabini dezbateau problema folosirii unei sobe pentru gatit. Trebuia decis daca soba corespunde legilor kashrutului. Unii rabini erau convinsi ca da, altii ca nu.

Rabi Eliezer pleda pentru utilizarea sobei si prezentase in consecinta ceea ce credea el ca sunt probe concludente in acest sens. Totusi, colegii rabini nu fusesera convinsi si ii atacau argumentele.

Insa rabinul Eliezer considera ca are dreptate. Dupa o dezbatere deosebit de lunga, el arata prin fereastra catre un copac de afara si spuse: “Daca legea este de acord cu mine, atunci fie ca acest copac de roscove sa o dovedeasca!”

Imediat dupa ce rosti aceste cuvinte, copacul sari departe de locul in care fusese plantat! Rabinilor abia le venea sa isi creada ochilor. Unii spusera ca roscovul a sarit 50 de metri, altii ca a sarit 200 de metri…

Dupa ce rabinii se linistira, ei se adunara in cerc si se sfatuira. Unul dintre ei ii spuse lui Rabi Eliezer: “Nici o decizie rabinica nu a fost vreodata formulata pe baza unul roscov. Nu ai demonstrat nimic, Rabi Eliezer.”

“Bine, atunci uitati-va la izvorul acela care curge pe sub roscov.”, le raspunse Rabi Eliezer. “Daca lucrurile pe care le-am spus sunt in concordanta cu legea, atunci fie ca izvorul sa o dovedeasca!” Si chiar in acea clipa. Apele izvorului isi schimbara sensul de curgere.

La inceput rabinii au fost uimiti, apoi au discutat ceea ce vazusera si au ajuns la o concluzie similara primeia: “Nici un argument nu a fost vreodata demonstrat de un izvor!”

Desi frustrat, Rabi Eliezer era totusi decis sa isi demonstreze punctul de vedere. “Daca legea este de acord cu mine,” exclama el, “fie ca peretii casei acesteia de studiu sa ofere dovada finala!”

In acel moment, peretii incepura sa se curbeze deasupra rabinilor. Rabi Iehoshua interveni si il apostrofa pe Rabi Eliezer: “Cum indraznesti sa intervii intr-o lege care ne-a fost data la Muntele Sinai?”

Inainte chiar de a-si termina gandul, peretii se oprira din cadere – din respect pentru marele Rabi Iehoshua. Dar din respect pentru Rabi Eliezer, nici nu se indreptara complet, ci ramasera asa, nici drepti dar nici cazuti.

Ca o ultima posibilitate de a-si convinge colegii ca are dreptate, Rabi Eliezer se ruga Cerului sa il ajute sa castige disputa. Si chiar in acel moment, o voce se auzi din inalturi: “De ce il contraziceti pe Rabi Eliezer? Are dreptate!”

Fara a tresari macar, Rabi Iehoshua se ridica in picioare si se adresa Cerului: “Colegii mei rabini si cu mine nu putem accepta asta. Dovada pentru o regula nu vine de sus, iar Cerul nu poate interveni in discutie. Cuvintele legii au venit deja din Cer. Am primit aceste legi sacre la Muntele Sinai si ele sunt destinate a fi interpretate de invatati in dispute rabinice, asa cum facem noi acum, si nu invocand manifestari ale naturii. De aceea, trebuie sa lasam majoritatea sa decida.”

Legenda spune ca la scurta vreme dupa aceasta disputa, Rabi Natan se intalni cu Profetul Eliahu, pe care il intreba: “De vreme ce Dumnezeu i-a auzit pe rabini luand decizia impotriva Cerului, care a fost reactia Lui?”

Eliahu zambi si spuse: “Dumnezeu a ras doar si a rostit: “Acesta este momentul cand copiii mei au avut ocazia sa ia ceea ce am Eu mai bun. Uite, m-au invins!””

  — Talmud, Bava Metzia 59b

Dvar Tora

Pericopa de saptamana trecuta a povestit extraordinara aparitie a lui Dumnezeu in fata poporului evreu, la Muntele Sinai. A fost un episod atat de inimaginabil, incat – Midrashul povesteste – fiecare dintre evrei au trait literalmente o experienta extracorporala, cu sufletul despartit de corp…

Ca o continuare a acelei experiente insa, pericopa de saptamana aceasta, Mishpatim, este una dintre cele mai lungi pericope ale Torei, continand peste 50 de mitzvot (porunci) distincte. Printre acestea, legi legate de crima, rapiri, ultragii aduse autoritatilor, daune personale si asupra proprietatii, practici oculte, legi privitoare la obligatia de a ajuta pe cei saraci si neajutorati, obligatia de a returna un obiect pierdut sau usurarea suferintelor unui animal.

Alaturarea celor doua pericope este izbitoare. Mai mult, Mishpatim incepe cu cuvantul “veele” (“si acestea”), ca si cum legile expuse sunt o continuare a Revelatiei de la Sinai. De ce a dorit Dumnezeu ca imediat dupa extraordinarul “varf” spiritual al Sinaiului sa ne reintoarcem cu picioarele pe pamant, la banalele detalii ale vietii cotidiene? Este ca si cum cineva ar fi aruncat din sauna in zapada… Cele doua pericope par diametral opuse.

Si totusi, ele sunt doua fete ale aceleiasi monede… Experienta spirituala a Sinaiului este extraordinara, insa ea nu rezolva problemele lumii in care traim. Spiritualitatea nu se castiga meditand pe varful unui munte. Iudaismul considera ca spiritualitatea vine din implicarea si lupta cu greutatile vietii cotidiene. In fond, Tikun Olam, a face o lume mai buna, este unul din principalele idealuri iudaice…

Ceea ce se cere de la noi, ca evrei, este sa nu ne retragem din viata, ci sa ii ridicam nivelul spiritual. In serile de vineri, la Oneg Shabat, ridicam un pahar de vin si il folosim nu pentru a ne imbata, ci pentru a rosti Kidush si a sfinti ziua Shabatului. Spiritualitatea, spune iudaismul, se gaseste in bucatarie, birou, sau chiar in dormitor.

Imi aduc aminte de o situatie expusa de dl. Rabin Glanz… “Eu sunt om de afaceri, ce treaba am eu cu Tora?”, se intreba cineva. Ei bine, neinselandu-ti partenerul in afaceri si fiind un om corect, respecti Tora. Sau poate, as adauga eu, oferind ceva unui sarac intalnit in drum spre casa… Sau oferind spre vanzare produse bune si fara defecte ascunse…

Simplu, nu-i asa? Ei bine, daca lucrurile stau intr-adevar asa si pericopa Mishpatim este o continuare a Revelatiei, o prezentare a “metodelor” de a ajunge mai aproape de Dumnezeu, atunci de ce am avut nevoie de Revelatie? Nu se puteau oferi numai aceste metode si gata?!?

Raspunsul este ca era necesara o experienta spirituala puternica pentru a ne porni motoarele. Cu totii am avut parte in viata de o astfel de experienta, in compania unui prieten, admirand un rasarit de soare, in varful Masadei sau la vreun seminar. Dar marea problema este ca o asemenea experienta dureaza putin…

Maimonide (Rambam) ilustra tot acest proces in felul urmator: “Imagineaza-ti ca esti pierdut intr-o noapte neagra si ca inoti prin noroi pana la genunchi. Ploua torential. Deodata, o lumina puternica, ca un blitz, strafulgera intunericul, dezvaluind drumul. Este singura lumina pe care o zaresti pana la orizont. Si aceasta singura lumina te poate calauzi toata noaptea…”

La fel, spune Maimonide, o singura doza de inspiratie poate sa dureze ani de zile.

Tora ne spune ca pentru a extinde acest moment de inaltare trebuie sa il concretizam, sa il punem in aplicare. Experienta spirituala trebuie sa prinda radacini in viata noastra cotidiana.

De aceea, dupa ce in pericopa trecuta, in Cele Zece Porunci, Dumnezeu ne spune “sa nu furam!”, in Mishpatim ni se spune cum sa pedepsim furtul! Pentru ca modul in care traim astazi in aceasta lume nu ne garanteaza ca este usor sa ramanem la un nivel spiritual corespunzator. De altfel, multi spun astazi ca este greu sa fii corect fata de tine si de cei din jur, sa fii milos, sa respecti Shabatul, sa inveti Tora sau sa te implici pentru a face o lume mai buna… Dar oare Dumnezeu ne-ar fi dat toate aceste legi in Tora daca stia ca nu le putem indeplini?!? Este sigur ca daca ne-au fost date, ne sta in putinta indeplinirea lor! Trebuie doar sa vrem!

Midrashul povesteste ca inainte de Sinai, ingerii au venit la Dumnezeu si I-a spus: “De ce vrei sa dai Tora oamenilor, stii doar ca ei o vor incalca! N-ar fi mai bine sa le-o dai ingerilor?” A raspuns Dumnezeu: “Scrie in Tora: “Sa nu furi!” Oare voi ingerii aveti bani sau valori care pot fi furate?!? Scrie apoi “Sa nu depui marturie falsa!” Oare exista procese in Ceruri?!? Si scrie in Tora “Sa dai saracilor tedaka!” Exista saraci printre voi?!? Tora este pentru oameni, pentru ca legile ei li se adreseaza!!! De aceea le-o dau lor!”

Legile Torei sunt clare si la obiect, pentru ca sunt date pentru a fi indeplinite. Spre exemplu, ar fi perfect daca fiecare ar oferi cu inima deschisa tzedaka (pomana) celor aflati in nevoie. Dar Tora spune clar ca fiecare evreu este dator a da 10 % din averea sa saracilor. Si asta pentru ca Dumnezeu a stiut ca a astepta numai inima oamenilor poate insemna un timp indelungat… Daca o mitzva este indeplinita din inima, cu atat mai bine! Daca nu, cu timpul va fi poate inteleasa pe deplin si indeplinita din inima…

Tora si iudaismul sunt sinonime cu verbul “a face”! Sunt evrei care cred ca Tora sau Talmudul se ocupa de legile referitoare la Templu, sinagoga sau rugaciuni… Este fals! Tora reprezinta acea conduita de urmat in viata cotidiana, acasa, la servici, pe drum, in concediu…

V-ati gandit vreodata ca o coaja de banana aruncata neglijent pe jos si care raneste pe cineva este mentionata (chiar daca nu explicit) in Tora? V-ati gandit ca blatul pe autobuz sau un mar cules dintr-un copac ar putea insemna, in anumite conditii, un furt? V-ati gandit ca a nu preda la politie un obiect gasit pe strada contravine dorintei lui Dumnezeu? V-ati gandit ca a nu invata chiar si un singur verset pe zi (sau macar a spune Shema Israel) este de asemenea contrar Torei? V-ati gandit ca un simplu cuvant (chiar adevarat) despre cineva poate constitui lashon hara? Dar ca daca aveti un animal de casa care strica gardul vecinului sau ii roade o pereche de papuci, trebuie sa il despagubiti pentru aceasta paguba? V-ati gandit vreodata ca daca loviti un om pe strada trebuie sa il despagubiti pentru cinci lucruri: distrugere, durere, rusine, perioada nemuncita si cheltuieli de insanatosire?

Unele sunt lucruri complicate, altele aparente “banalitati”. Dar toate sunt porunci ale Torei…

Nu trebuie bineinteles sa stam nemiscati de frica sa nu gresim. Ceea ce trebuie este insa sa mentinem un nivel de constienta, un nivel de “alerta” similar celui pe care il avem in general pentru siguranta noastra fizica. Pe strada, avem grija sa nu fim calcati de masini la semafor, sau sa nu ne lovim de stalpi si ziduri, pentru ca asta ne dauneaza fizic… Trebuie sa avem aceeasi grija si de sanatatea noastra spirituala, chiar daca poate pe moment nu ne doare!

Acesta e motivul pentru care pericopa Mishpatim este imediat dupa Revelatie. Pentru ca Dumnezeu a dorit, imediat dupa ce ne-a oferit cea mai inalta experienta spirituala posibila, sa o folosim pentru a ne atinge potentialul, pentru a face lucrurile acelea minunate pentru care existam in aceasta lume.

Tora este a noastra, pentru a o studia, iubi si intelege. Pentru ca Dumnezeu Insusi ne-a oferit-o, ceea ce ne obliga la multe… Este a noastra pentru ca a fost scrisa pentru noi si se refera la noi. Sa ne ajute Dumnezeu si sa ne ajutam si noi insine sa o indeplinim!

Shabat Shalom! Si Hodesh Tov!
Si nu uitati:
“MI SENIHNAS ADAR, MARBIM BESIMHA!”
(“De cand incepe luna Adar – chiar si Adar I – creste bucuria!”)

Share This