Dvar Tora

In primul rand, sa ma achit de “restanta” de saptamana trecuta, pericopa Pekudei, cu un comentariu adaptat dupa rabinul Mordechai Kamenetzky…

Odata cu sfarsitul Cartii Shemot (Exodul), se incheie si constructia Mishkanului, iar Tora face bilantul acestei realizari uimitoare: “Acestea sunt socotelile Mishkanului, ale Tabernacolul Marturiei care au fost socotite prin porunca lui Moshe. Iar Betzalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, a facut tot ceea ce Dumnezeu i-a poruncit lui Moshe” [Exodul 38:21-22]. Tora denumeste Mishkanul un Tabernacol al Marturiei. Se ridica insa o intrebare, peste care nu se poate trece cu usurinta: ce marturiseste oare acesta? Extraordinara realizare arhitecturala? Fantastica daruire a poporului si contributia acestuia cu bani si materiale, sau poate ceva mai elevat?

In comentariul sau asupra Torei, Rashi ne spune ca de fapt Mishkanul a marturisit faptul ca Dumnezeu a iertat poporul evreu pentru pacatul Vitelului de Aur.

Si pe aceasta remarca a lui Rashi as dori sa elaborez… In general, iertarea vine impreuna cu corectarea unei fapte rele. Si, in mod evident, fiecare fapta rea trebuie reparata printr-un “antidot”, o mitzva sau o realizare pozitiva pe masura. De exemplu, zgarcenia este iertata prin acte de darnicie. Pacatele care implica o furie necontrolata sunt iertate atunci cand persoana vinovata reuseste sa se stapaneasca in situatii similare.

Insa revenind la constructia Mishkanului, intrebarea care se pune este ce legatura are Tabernacolul cu pacatul Vitelului de Aur? De ce finalizarea Mishkanului este considerata o marturie a iertarii? Este, fara discutie, un subiect de meditatie…

Si al doilea verset al pericopei este problematic: “Betzalel a facut ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Moshe.” Se stie insa ca despre constructia Mishkanului Dumnezeu a vorbit cu Moshe si ca nu mai era nimeni de fata. Cum stia oare Betzalel ce i-a spus Dumnezeu lui Moshe?!? Oare nu a facut el ceea ce i-a zis Moshe? Se pare ca Tora sare peste ierarhie… Dupa toate regulile logicii, acest verset ar fi trebuit sa fie: “Betzalel a facut ceea ce Moshe i-a spus.”

In cartea sa “Do Unto Others”, dr. Abraham Twerski, relateaza o poveste uimitoare pe care a trait-o el insusi. La inceputul carierei sale, dr. Twerski isi invata studentii rugandu-i sa i se alature atunci cand intra in diferite institutii psihiatrice. Acolo prezenta tinerilor observatori cazurile clinice, despre care de obicei se putea citi numai in manualele de specialitate.

Intr-o astfel de unitate destinata bolilor cronice, dr. Twerski a observat un caz foarte dificil, pe care nici un doctor nu era in stare sa il vindece. Omul respectiv era mut si nu dorea sa comunice sub nici o forma. Intrase in acea unitate medicala cu 52 de ani inainte si avea niste simptome ciudate, asemanatoare cu schizofrenia. Imediat dupa micul dejun se ducea intr-unul dintre colturile camerei comune, isi stramba bratele, cu palmele intinse in sus, dupa care ramanea in aceasta pozitie pana la pranz. Dupa pranz, isi relua pozitia si statea astfel pana seara, cand se ducea la culcare. Nici un fel de tratament, nici medicatia, nici terapia de soc si nici discutiile cu el nu dadusera rezultate. Starea sa era atat de grava, incat din cauza faptului ca statea intreaga zi in acea pozitie, alte probleme medicale ii aparusera, in special la tesuturile din labele picioarelor.

Intr-una din vizite, unul dintre studenti a cerut permisiunea de a-i vorbi pacientului. Dr. Twerski a fost de acord, si se intreba ce o fi avand de oferit tanarul doctor, care sa nu fi fost incercat deja de catre experti.

Dupa o scurta discutie, omul se uita fix la tanarul doctor. Dar in acel moment, tanarul a luat exact aceeasi pozitie si i-a spus: “O sa stau eu aici. Poti sa te duci sa te asezi.” Pacientul a zambit si s-a dus la o canapea pe care s-a asezat pentru prima oara dupa 52 de ani!

Dr. Twerski a ajuns la concluzia ca pacientul credea ca el sustine lumea. Ca fara el, aceasta s-ar prabusi. (Bineinteles, omul era cu adevarat bolnav, pentru ca nu s-a gasit nici o explicatie pentru pauzele de masa si somn.) In momentul in care pacientul a fost convins ca altcineva ii indeplinea sarcina, s-a relaxat.

Comentariile explica faptul ca pacatul Vitelului de Aur a inceput atunci cand Moshe nu s-a intors la timp de la Sinai. Dupa 40 de zile in care Moshe nu s-a intors, natiunea a intrat in panica. Nimeni altcineva – simteau ei – nu putea sa ii conduca. Numai Moshe, iar daca acesta nu mai era, au creat o falsa zeitate. S-au rugat si au dansat in fata noului zeu si numai imensa mila a lui Dumnezeu si rugaciunile lui Moshe i-au salvat de la un sfarsit tragic.

Totusi, Mishkanul a fost un antidot. Moshe l-a insarcinat pe Betzalel cu aceasta lucrare imensa, iar acesta a indeplinit-o. De fapt el chiar l-a constrazis pe Moshe in anumite privinte (mai exact ordinea in care urmau sa fie construite diversele componente ale Tabernacolului), iar Dumnezeu a fost de acord cu el! Betzalel a facut exact ceea ce dorea Dumnezeu, dupa cum i se spusese lui Moshe. Betzalel a avut capacitatea de a indeplini sarcina ca si cum ar fi primit el insusi indicatiile!

In zilele noastre, cand Mishkan nu mai avem, iar Templul din Ierusalim nu este inca reconstruit, aceasta “stafeta” prin care se transmit instructiunile lui Dumnezeu este traditia. Prin traditie se transmite “flacara” catre generatia urmatoare, de la inaintasi, ca si cum ar veni direct de la Cel Atotputernic. In timpul cand Moshe era pe munte, poporul a vazut ca se putea continua, chiar daca vechiul conducator incerca in fiecare moment sa sustina lumea. Atunci, evreii au gresit, pentru ca modul in care au incercat sa preia rolul de “sustinatori ai lumii” a fost gresit.

Insa exista si moduri bune de a prelua aceasta stafeta. Trebuie sa lucram impreuna, batrani si tineri, pentru ca traditia sa nu se piarda… Este datoria tinerilor sa se aseze cu bratele ridicate in sus si sa spuna: “O sa stau eu aici. Poti sa te duci sa te asezi.” Si este datoria celor in varsta sa ii incurajeze si sa ii invete cum se sustine lumea… Acesta este modul in care Tora continua. Acesta este modul in care noi suntem obligati sa sustinem lumea!

Shabat Shalom!

Share This