Șalom uvraha!

În urmă cu câteva săptămâni, am primit prin email, de la bunele mele prietene Magda și Miriam, coinițiatoare ale nou înființatului site J-Nutshell.ro, o invitație pe care chiar nu am putut-o refuza. În fond, de câte ori se întâmplă oare, în mica obște evreiască din România, ca un nou site evreiesc să ia naștere? Rar, mult prea rar.

Acesta este însă prilejul invitației pe care mi-au adresat-o Magda și Miriam, anume de a le fi oaspete virtual pentru câteva minute pe acest site nou înființat. Desigur, invitația presupune câteva cuvinte legate de Tora, iudaism și tradiția evreiască, însă înainte de ele aș vrea să le mulțumesc din inimă Magdei și lui Miriam nu doar pentru invitație, ci și pentru inițiativa acestui site și pentru dedicația cu care — deja de mulți ani — activează în beneficiul comunității evreiești din România, educând, inspirând și încurajând și pe alții să fie un pic mai atașați de rădăcinile lor evreiești, de tradițiile poporului lor, de religia mozaică și de spiritualitate. Yașer Koah așadar și Kol Hakavod pentru tot ce faceți și sper din tot sufletul ca exemplul lor să fie urmat de cât mai mulți.

Ne aflăm în aceste momente într-o perioadă din calendarul iudaic numită Bein Hamețarim, în traducere liberă: ”între nenorociri”. Am trecut de curând de postul de Șiva Asar BeTamuz, comemorând prima breșă din zidul de apărare a Ierusalimului și ne îndreptăm cu pași repezi spre o altă zi de post. Tișa BeAv, căci despre această zi este vorba, este ziua cea mai tristă din calendarul iudaic. Conform tradiției consemnate în Mișna, tratatul Taanit 4:6, cinci tragedii naționale sunt asociate cu această zi:

  • Iscoadele trimise de Moise în țara Canaanului s-a reîntors cu un raport defavorabil și calomnios asupra țării, determinând revolta poporului și, în final, decretul divin ca strămoșii noștri să rătăcească timp de patruzeci de ani prin deșert înainte de a intra în Israel
  • Împăratul babilonean Nabucodonosor a distrus Primul Templu din Ierusalim în anul 587 î.e.a. și i-a trimis pe evreii din Regatul Iehuda în exil
  • Romanii au distrus cel de-al Doilea Templu în anul 70 e.a., determinând cel mai lung exil al unui popor din toată istoria omenirii
  • Tot romanii au înăbușit, doar 65 de ani mai târziu, în 135 e.a., revolta condusă de Bar Kohba și au masacrat cu această ocazie peste o jumătate de milion de civili evrei
  • După înăbușirea revoltei, comandantul garnizoanei romane a ordonat ca pământul pe care fusese construit Templul să fie arat, distrugând astfel, timp de generații, orice speranță a evreilor de a se reîntoarce în țara lor.

Dacă ne uităm atent în istorie, numeroase alte evenimente negative sunt asociate acestei zile sau perioadei de timp adiacente ei: de la prima cruciadă la expulzările evreilor din Spania, Anglia sau Franța în Evul Mediu și de la începutul lichidării Ghetto-ului din Varșovia până la aprobarea Soluției Finală de exterminare a evreilor în timpul Holocaustului.

Indiferent de exactitatea istorică a acestor evenimente — care, uneori, se abat de la 9 Av cu câteva zile — faptul rămâne că Tișa BeAv este o zi de doliu național, de post, plânset și comemorare.

Încercând să o marcheze ca o zi de doliu, rabinii au decretat post și rugăciune, abținerea de la anumite plăceri și comodități trupești, precum și o perioadă de timp — cea prin care trecem acum — în care nu avem voie să purtăm haine noi, să mâncăm carne sau să bem vin (cu excepția zilelor de Șabat), să facem nunți, să ascultăm muzică live sau să fim implicați în general în activități plăcute.

Ce ar trebui așadar să facem în aceste zile, dacă nu să ne bucurăm de viață și de lumea în care trăim? Ei bine, ne spun rabinii, ar trebui să reflectăm asupra unui subiect care adesea ne scapă: relațiile cu Dumnezeu și cu ceilalți.

În tratatul Yoma 9b, Talmudul Babilonean face o observație interesantă:

De ce a fost distrus Primul Templu? — se întreabă rabinii. Din cauza a trei păcate pe care oamenii le făceau în acea perioadă: idolatrie, relații sexuale interzise și vărsare de sânge.

Dar în perioada Celui de-al Doilea Templu — remarcă Talmudul — oamenii se ocupau cu studiul Torei, cu îndeplinirea poruncilor, cu acte caritabile și nu făceau păcatele care conduseseră la distrugerea Primului Templu. Și atunci, de ce a fost distrus Cel de-al Doilea Templu? Pentru că oamenii se urau unul pe altul fără motiv.

Unul din importanții comentatori ai secolului al 16-lea, rabinul Șmuel Eidels, cunoscut sub acronimul de Maharșa, comentează asupra motivului distrugerii celui de-al doilea Templu tot prin intermediul unei povestiri talmudice.

În tratatul Ghitin, Talmudul istorisește despre doi oameni, Kamța și Bar Kamța, a căror poveste — în fapt un caz de mistaken identity, practic o simplă confuzie strecurată pe o invitație la o petrecere — a provocat imensă durere și suferință. Incidentul vorbește despre un om bogat care a dorit să își invite prietenul, pe Kamța, la o mare petrecere. Din greșeală, invitația a fost trimisă unui dușman, un personaj numit Bar Kamța, care, ajuns la petrecere cu cele mai bune intenții, crezând că gazda lui a extins invitația cu scopul de a repara relația, a fost surprins să fie invitat să plece.

— Lasă-mă să stau, s-a rugat Bar Kamța. Dacă mă dai afară, voi fi umilit public. Voi plăti pentru tot ce mănânc. 
— Nu, pleacă de aici, i-a răspuns gazda sa fără inimă. 
— Lasă-mă să stau și voi plăti pentru jumătate din petrecere. 
— Nu, ieși afară! 
— Lasă-mă să stau și voi plăti pentru întreaga petrecere. 
— Nu, pleacă imediat.

Și Bar Kamța a plecat de la petrecere, umilit și îndurerat, apoi a născocit un pretext pentru a îi denunța pe evrei împăratului, care a pedepsit poporul, a distrus Templul și a exilat populația.

Istoric vorbind, povestea este doar atât, o poveste… Nu există nicio dovadă că ea s-ar fi petrecut cu adevărat sau că ar fi fost cauza incursiunii romane care a distrus Ierusalimul. Însă mesajul poveștii există și este actual: relațiile interumane sunt foarte importante și, în ultimă instanță, ele determină și cadrul relațiilor dintre om și Dumnezeu.

Analizând motivele distrugerii ambelor Temple, există un fir roșu prin toate. Idolatria reprezintă compromiterea relației de încredere și devotament dintre om și Dumnezeu. Relațiile sexuale imorale reprezintă compromiterea relațiilor de familie, unitatea de bază a societății. Crima reprezintă lipsa de respect față de viața umană, față de creația lui Dumnezeu, față de valoarea fiecărui individ. Iar ura între oameni este o altă fațeță a acestei degradări morale și sociale. Când oamenii încetează să se mai prețuiască unul pe altul ca indivizi, când ajung să își pună ambițiile și orgoliile deasupra valorii și onoarei celuilalt, societatea este compromisă și moralitatea distrusă. Iar într-o societate și moralitate distruse, Dumnezeu nu dorește să sălășluiască!

În istoria omenirii, fiecare război, fiecare conflict, fiecare crimă și fiecare tragedie au avut de fapt la bază unul din aceste motive. De la războaie pe considerente religioase, în care una dintre părți pretindea că deține adevărul spiritual suprem în detrimentul tuturor celorlalte și până la tragedii ocazionate de trădări personale, de asasinate politice sau de ură între lideri sau între popoare — toate se regăsesc în motivele ilustrate de Talmud.

Tișa BeAv și perioada de reflecție care îl precede nu este doar un moment de rememorare a tragediilor istoriei. El este și un prilej de introspecție, de heșbon nefeș, de socoteală a propriului suflet. Oare merităm astăzi reconstruirea Templului? Ce am făcut pentru acest ideal? Dacă nu suntem încă la destinație, cât mai avem de parcurs? La ce bornă kilometrică ne aflăm pe drumul îndreptării relațiilor sociale între oameni și implicit a îndreptării relației pe care o avem cu noi înșine și cu Dumnezeu?

Un prilej de meditație în acest Tișa BeAv și fie ca acest an să ne găsească schimbând ziua de post cu una de bucurie. În fond, depinde doar de noi și de modul în care înțelegem să ne îndeplinim rolul de purtători ai scânteii de divinitate cu care Dumnezeu l-a creat pe om. Să ne ajute Dumnezeu să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor Lui și să merităm o mântuire definitivă și completă!

Toate cele bune și, după cum am mai spus și cu alte ocazii… spor la spiritualitate!

Rabin Sorin Rosen
Montreal, 20 iulie 2020 / 28 Tamuz 5780

Share This