Deși aparent repetitivă, în special în capitolul 24 din Geneza, pericopa Haiei Sara are de fapt trei teme majore: (1) moartea Sarei și pregătirile pentru înmormântarea ei; (2) căutarea unei soții potrivite pentru Ițhak; și (3) finalul vieții lui Avraham.
Un detaliu interesant, conectând într-o manieră inedită și totodată stranie toate aceste trei teme, este cel menționat în Geneza 24:62, atunci când Eliezer, slujitorul lui Avraham, se întoarce cu Rebeca (Rivka) și îl reîntâlnește pe Ițhak:
Iar Ițhak tocmai venise de la Beer-Lehai-Roi, căci locuia în ținutul de la miazăzi. – Geneza 24:62
Citând Midrașul (Bereșit Raba 60:14), Rași punctează faptul că numele de Beer-Lehai-Roi nu apare pentru prima dată în Tora în pericopa noastră. Acest loc aparte – al cărui nume înseamnă ”Fântâna-Celui-Viu-Ce-Mi-Se-Arată” sau ”Fântâna-Celui-Viu-Care-Mă-Vede” – este menționat în Geneza 16:14, când Hagar, slujnica lui Avraham, este uimită și fascinată de faptul că Dumnezeu i S-a arătat în deșert și a ”văzut-o” și l-a salvat pe Ișmael de la moarte.
Conform explicației lui Rași, prezența numelui Beer-Lehai-Roi în Geneza 24:62 nu este o simplă coincidență, ci o aluzie la faptul că Ițhak se dusese acolo ca să o readucă acasă pe Hagar, mama lui Ișmael, pe care Avraham o alungase. Mai mult, ne spune Midrașul pe care îl citează Rași, a doua soție a lui Avraham, Ketura, pe care Tora o amintește în Geneza 25:1, este tot Hagar, numită Ketura deoarece faptele ei erau la fel de plăcute ca ofranda de mirodenii (ketoret).
Probabil unii dintre dumneavoastă veți găsi aceste explicații ale midraș-ului un pic ”trase de păr”. Doar din cauza unei coincidențe geografice (Beer-Lehai-Roi) putem oare afirma într-adevăr că a doua soție a lui Avraham, Ketura, este Hagar?
Însă mesajul pe care această explicație îl avansează este unul deosebit de profund.
Pericopa Haiei Sara începe cu moartea Sarei și se încheie cu moartea lui Avraham. Două decese, două motive de suferință, asemenea coperților unei cărți. Ce este însă scris în paginile cărții, între acestei coperți? Ei bine, este scris între coperți că printre rânduri poate fi găsită și speranță și consolare.
În pericopa noastră, Ițhak își găsește o soție și ”este consolat după mama sa” (Geneza 24:67).
Hagar, alungată de acasă, ajunge să se recăsătorească cu Avraham, conform explicației oferite de midraș că ea ar fi fost de fapt Ketura (Geneza 25:1).
Ițhak și Ișmael, cei doi frați înstrăinați, se reconciliază în final, luând parte amândoi la înmormântarea părintelui lor, Avraham: ”Și fiii săi, Ițhak și Ișmael, l-au îngropat în peștera Mahpela” (Geneza 25:9).
Iar în final, Ișmael are și el copii, care îi continuă linia genealogică: pe Nevaiot, Kedar, Adbeel, Mivsam, Mișma, Duma, Masa, Hadad, Teima, Ietur, Nafiș și Kedma – o continuare a vieții printr-o nouă generație (Geneza 25:13-14).
Dincolo de moarte, de suferință și de conflict, pericopa noastră conține și semințele unei posibile reconcilieri, a unui posibil viitor optimist. A unei reconcilieri între frate și frate. Între copii și părinți. Între soț și soție. Între oameni.
Conform tradițiilor iudaică și musulmană, Ițhak este strămoșul evreilor, iar Ișmael este strămoșul musulmanilor, ambii fiind fii ai patriarhului Avraham. În versetele Torei, reconcilierea este posibilă între Ițhak și Ișmael, la fel cum este posibilă și între celelalte personaje ale pericopei noastre. Conflictul poate înceta. Animozitatea poate să dispară și să lase loc înțelegerii, valorilor comune și respectului reciproc. Să sperăm și să ne rugăm ca Dumnezeu să aducă reconciliere – după ce răul terorii, urii și violenței va fi fost definitiv înfrânt – și între oamenii de astăzi, urmași ai celor din pericopa noastră, o reconciliere în pace, liniște și binecuvântare.
Șabat Șalom!
RECONCILIEREA între Ițak și Ismail este posibilă dacă Ismail consideră că Ierusalimul este (singura) capitală a statului Israel!
Șalom Șabat!