Din intelepciunea Talmudului
Cand Rabi Iehuda a fost rugat sa numeasca un judecator si un invatator pentru satul Simonia, el l-a ales pe invatatul rabin Levi bar Sissi pentru acest post.
Locuitorii satucului au fost foarte entuziasmati de iminenta sosire a noului rabin si invatator si au construit o platforma pe care rabinul sa poata sta, pe un fotoliu special. Iar ei, satenii, urmau sa se adune in jurul sau cu elogiu si admiratie.
Dupa ce oficialitatile au rostit salutul lor cordial, rabinul Levi bar Sissi a fost adus pe platforma, urmand ca el sa raspunda intrebarilor obstii. Din nefericire insa, dupa primele trei intrebari, rabinul nu oferise nici un raspuns. A fost un moment jenant pentru el. Desi in mod normal ar fi putut raspunde fara probleme la fiecare dintre intrebari, in acea zi mintea lui era pur si simplu goala. Tot ce a putut sa spuna a fost: „Imi pare rau, dar nu pot raspunde la cele trei intrebari. Are altcineva alte intrebari de pus?” Multimea se dispersa insa. Bietul rabin cobora de pe podium cuprins de disperare.
In dimineata urmatoare, rabinul Levi se duse la mentorul sau, Rabi Iehuda. Dupa o singura privire aruncata asupra sa, Rabi Iehuda isi dadu seama ca se intamplase ceva. „Ce ti-au facut bunii locuitori ai Simoniei sa te aduca in stadiul acesta?”, intreba el.
„Dragul meu profesor, Rabi Iehuda”, raspunse el, „locuitorii din Simonia mi-au pus trei intrebari, insa nu am putut da nici un raspuns. Nu imi vine sa cred! Desi cunosteam toate cele trei raspunsuri inca dinainte de a ajunge in oras, odata acolo, nu m-am putu gandi nici macar la unul singur…”
„Care au fost intrebarile?”, intreba Rabi Iehuda.
Fara ezitare, rabinul Levi bar Sissi enunta intrebarile si oferi apoi trei raspunsuri excelente.
„Stii raspunsurile foarte bine”, spuse Rabi iehuda. „Si atunci de ce nu le-ai oferit oamenilor in Simonia, ieri?”
„Rabi, cand am fost ridicat si adus pe platforma de catre bunii locuitori ai Simoniei si am fost asezat pe fotoliu, m-am simtit ca si cum as fi fost pe un tron. Am fost atat de coplesit de onoarea care mi se facea, incat nu m-am mai putut gandi la raspunsuri.”
Cu mare sa inteligenta, Rabi Iehuda ii spuse: „Fie ca lucrul acesta sa iti serveasca drept lectie, tie si tuturor celor care doresc sa fie lideri in comunitatile lor. Daca esti consumat de mandrie si iti pierzi umilinta, cunostintele te vor parasi.”
– Bereishit Raba 81
Dvar Tora (comentariu adaptat dupa rabinul Shraga Simmons)
CINE ESTE UN LIDER?
In zilele noastre, notiunea de leadership (conducere) apare din ce in ce mai des pe primele pagini ale ziarelor din intreaga lume. Pericopa Bo este poate cea mai prielnica oportunitate pentru a invata punctul de vedere al Torei referitor la conducere, pentru ca povesteste despre Faraon si despre Moise, conducatori ai doua mari natiuni.
Sa aruncam mai intai o scurta privire asupra lui Faraon… Dumnezeu trimite plaga dupa plaga impotriva poporului egiptean, in incercarea sa de a-i convinge sa „Imi lasati poporul sa plece”. Egiptenii nu mai au apa (sange), animalele mor (ciuma) si recoltele sunt distruse (grindina). Oamenii incep sa aiba paduchi, basici, urticarie – tot felul de boli. Pe masura ce plagile se inmultesc luna de luna, egiptenii devin din ce in ce mai convinsi ca este in interesul lor sa le dea drumul evreilor!
Toata lumea este convinsa de acest lucru, cu exceptia Faraonului. De ce? Deoarece pentru Faraon aceasta nu este doar o problema pragmatica de a salva tara, ci o lupta personala intre el si Dumnezeu. Ani la rand Faraonul si-a construit imaginea unui zeu nemuritor; nu putea permite sa fie surclasat de Dumnezeul „acelor sclavi evrei”.
FARAON IN PIJAMALE
Pe cat de hilara la prima vedere, aceasta problema a lui Faraon in pijama apare in pericopa Bo, in care Moise ii informeaza pe egipteni despre „Plaga Intaiului Nascut” care avea sa vina [Exodul 11:4-8]. Mai mult, Midrash-ul povesteste ca toti primii nascuti din Egipt l-au rugat pe Faraon sa ii elibereze pe evrei. Iar raspunsul Faraonului a fost: „In nici un caz!”
Pe parcursul ultimelor pericope, mandria Faraonului preia controlul asupra sa, iar acesta nu mai gandeste rational. Este mai degraba dispus sa distruga complet tara si pe sine, decat sa se recunoasca infrant. Prin urmare, pe masura ce „vasul se scufunda”, Faraonul face un apel la populatie sa faca un „sacrificiu national”.
Pana aici, o „mentalitate nebuna”, ati putea spune… Insa in acelasi timp, Faraonul, care este si el primul nascut, negociaza pentru a-si salva propria viata. Il implora pe Moise sa se roage lui Dumnezeu: „Binecuvanteaza-ma, in asa fel incat sa nu mor alaturi de ceilalti prim nascuti!” (comentariul lui Rashi asupra versetului 12.32)
Transformarea dintr-un lider normal intr-un despotic devine si mai evidenta atunci cand Faraonul – cuprins de panica instaurata in Egipt dupa ultima plaga – a luat masuri drastice impotriva consilierilor sai. Aceiasi consilieri care ii spusesera in repetate randuri ca „este degetul lui Dumnezeu” sau ca evreii ar trebui lasati cat mai curand sa plece… Se depasise orice limita! Faraonul nu mai avea nimic de pierdut si era in stare de orice…
Si totusi, un licar de luciditate mai exista: Faraonul isi da seama ca trebuie sa elibereze poporul evreu de indata. Iar Tora [Exodul 12:31-32] descrie modul in care aceasta eliberare a decurs: „In aceeasi noapte, Faraon a chemat pe Moshe si pe Aaron si le-a zis: «Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va sa slujiti Domnului, precum ati zis. Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va si binecuvantati-ma!»”
Sa incercam insa sa ne imaginam un scenariu, oricat de hilar ar parea el: Faraon, in miez de noapte, se roaga de evrei sa plece… Imaginati-va scena in care Faraonul alearga disperat in pijamale in mijlocul noptii, implorand sa fie binecuvantat pentru a trai… Marele conducator – cel care se considera „zeul” Egiptului – este umilit la modul absolut. Talmudul (tratatul Moed Katan 18a) il descrie in mod metaforic pe Faraon ca fiind un pitic de doar jumatate de metru.
TORA REGELUI
Una din cele 613 porunci spune ca fiecare evreu trebuie sa isi scrie propriul sul de Tora. Insa Tora mai specifica o mitzva, de data aceasta ceva mai neobisnuita si care se aplica doar pentru un rege evreu: „Cand va sta pe tronul regatului sau, acesta va scrie pentru sine DOUA copii ale Torei… acestea vor fi alaturi de el si va citi din ele in toate zilele vietii sale, asa incat sa invete sa aiba respect si teama pentru Cel Atotputernic si sa respecte poruncile din Tora – asa incat sa nu devina infumurat fata de supusii sai…” [Deut. 17:18-20]
Totul se rezuma la ego, la mandrie. Orice actiune a unui conducator evreu trebuie sa tina seama de bunastarea poporului. In pericopa Bo, Tora ii spune unui conducator evreu: „Gandeste in perspectiva! Sa nu uiti ca esti un servitor al poporului, si nu invers.”
In pericopa Bo, acest lucru defineste clar diferenta dintre Faraon si Moshe. Capacitatea unei persoane de a ignora realitatea este testata cel mai mult atunci cand este vorba de mandria sa. Si cu cat persoana respectiva are mai multa putere, cu atat este mai mare pericolul. Imaginati-va ce lupte interne apar atunci cand un lider mondial este obligat sa admita: „Am gresit, exista o forta mai mare decat mine si pe care nu o pot controla…” In pericopa Bo, Faraonul nu poate recunoaste suprematia lui Dumnezeu. Prin contrast, un adevarat lider evreu este prin definitie supus vointei lui Dumnezeu.
In Psalmi, Regele David descrie secretul modestiei: „Zivchei Elokim ruach nishbara” – „sacrificiul pe care il vrea Cel Atotputernic este acela de a avea un suflet modest”. Regele David ne spune ca lupta cea mai mare a vietii sale a fost aceea de a-L recunoaste pe Dumnezeu si de a aprecia tot ceea ce face El pentru noi. In ultima instanta, acest lucru nu depinde de noi. Asa cum am mai amintit-o si in urma cu cateva saptamani: „rabot mahshavot belev ish, aval atzat Hashem hi takum” („multe sunt gandurile din inima unui om, dar vointa lui Dumnezeu, ea va dainui!”)
CALITATILE UNUI LIDER
Iata o problema cu adevarat la ordinea zilei! Chiar, oare cum devine cineva lider? In lumea laica, o persoana candideaza voluntar pentru un post, de obicei din dorinta de a detine puterea.
Comparati aceasta situatie cu genul de leadership intalnit in Tora, unde nu exista notiunile de post sau contract. In Tora, cineva devine lider numai pentru ca oamenii il respecta pentru caracterul, judecata si priceperea sa, pentru modul in care reuseste sa ii reprezinte si sa le rezolve problemele.
Un exemplu de mare lider al timpurilor moderne este Rabi Moshe Feinstein, o somitate in lumea rabinica a secolului XX. In introducerea la una din cartile sale, Rabinul Feinstein scrie: „Nu m-as fi oferit voluntar ca sa conduc poporul evreu. Dar din moment ce acesta este rolul pe care Dumnezeu mi l-a acordat, nu am alta solutie decat sa-l accept.”
Maimonide a facut o lista a caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba un lider al evreilor: „Un lider evreu trebuie sa fie un invatat atat in ceea ce priveste Tora, cat si in intelepciunea laica, sa se teama de Dumnezeu, sa nu fie materialist (drept pavaza impotriva mitei) sa caute adevarul, sa respecte poruncile (adica sa practice ceea ce predica) si sa fie modest”
Oare lumea nu ar fi diferita astazi daca toti liderii ei s-ar conforma unor asemenea standarde?
In pericopa Bo, Tora ne arata diferenta dintre doi lideri si ne invata ca puterea nu ar trebui sa fie decat un mijloc de progres. Despre Moshe se spune ca a fost cel mai umil om din cati au trait… Iar despre Faraon, ca si-a primit pedeapsa cuvenita pentru aroganta si egoismul de care a dat dovada.
Astazi, se cere de la noi sa luam in mana fraiele unor comunitati, sa continuam, alaturi de cei cativa mii de evrei ai Romaniei, o traditie care nu are voie sa moara. Unii dintre noi vor ajunge lideri, altii nu. Dar pentru cei care vor ajunge lideri, este vital sa se retina un lucru: ca totul trebuie pus in slujba obstii!
Sa continuam drumul adoptat in urma cu peste trei mii de ani de Moshe si vom ajunge si noi (ca si el) sa meritam un loc pe masura in istoria poporului evreu.
Shabat Shalom!
Opinii recente