Semne de intrebare

[JERTFELE – CE SI DE CE?]
Pericopa Vaikra este exclusiv dedicata jertfelor. Acum, in Mishkanul (Temlul portativ) proaspat construit si inaugurat, evreii incep sa isi desfasoare – conform „instructiunilor” lui Dumnezeu – activitatea rituala a jertfelor si sacrificiilor. Si ca prima observatie referitoare la acest subiect, as spune doar ca pentru sacrificiile animale nu se poate gasi o explicatie perfect logica.

In Tora, legile se impart in doua mari categorii: HUKIM si MISHPATIM. Primele sunt legi care nu au in mod necesar o explicatie logica, fiind o pura expresie a vointei lui Dumnezeu. Cea de-a doua categorie, cu nimic mai prejos decat prima si de asemenea o expresie a vointei lui Dumnezeu, sunt legi carora oamenii le-au asociat, pe langa componenta divina, si explicatii de natura sociala, politica, economica sau etica.

Ca exemple din fiecare categorie: „sa nu ucizi!” face parte din categoria mishpatim pentru ca legea are si o componenta vizibil sociala, de mentinere a unei ordini care trece dincolo de componenta religioasa a vietii. La polul opus, in categoria hukim, se afla de exemplu porunca de a folosi de exemplu cenusa unei vaci rosii pentru purificare. Nici o explicatie logica suficient de plauzibila nu poate fi oferita. Singura explicatie in acest sens este: „pentru ca asa a spus Dumnezeu”.

Si acum sa ne intoarcem la jertfe… Pentru unii poate parea ciudat ca iudaismul, religia care se ridica in lume pentru a fi or lagoim (lumina popoarelor), practica sacrificiile animale. La prima vedere aceste practici par barbare, lipsite de orice sens si menite a oferi doar spectacole sangeroase unui „public” avid de senzatii tari. INSA NU ESTE NICIDECUM ASA!

Grija iudaismului fata de animale, obligativitatea de a consuma de exemplu numai carne taiata kasher, adica a unui animal pur care a fost ucis printr-o singura lovitura de cutit pentru a-i scurta suferinta, sunt cunoscute si recunoscute. Sunt nenumarate situatii in care unui om ii este interzis sa se bucure de mancare, bautura sau odihna pana nu a avut grija de animalele pe care le are in grija. In cazuri extreme, pentru a salva un animal se poate incalca chiar Shabatul. Si insasi ziua de Shabat in care conceptul general de odihna este extins si asupra animalelor, pe care nu este permis sa le punem la munca, cred ca spune multe…

Si atunci, ce sunt si de ce exista sacrificiile animale? De ce are Dumnezeu nevoie de arderi de tot, de ofrande si omorarea de animale nevinovate? Ei bine, raspunsul este simplu: DUMNEZEU NU ARE NEVOIE DE SACRIFICII ANIMALE. La fel cum, in definitiv, Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi, nu depinde de noi, pentru ca este infinit in timp si spatiu…

Raspunsul corect este ca noi avem nevoie de sacrificii si jertfe. Sau cel putin am avut nevoie in acea perioada… In ebraica, jertfa se traduce prin KORBAN, care nu inseamna sacrificiu. Sacrificiu inseamna a renunta la ceva, ba – mai mult – are o conotatie fortata, de parca renuntarea s-ar produce nu tocmai in „culmea fericirii”. Korban inseamna apropiere. Sacrificiile au insemnat stabilitate intr-o perioada in care lumea era idolatra si traia dupa norme morale foarte schimbatoare. Sacrificiile au insemnat unealta prin care evreul se apropia de Creatorul lui, era modalitatea de a-I spune „Te rog”, „Iarta-ma” sau „Iti multumesc”.

… Si au mai insemnat ceva: au insemnat o modalitate de aducere aminte. Ganditi-va de exemplu la cea mai ingrozitoare experienta a vietii dumneavoastra si incercati sa gasiti motivul pentru care v-a ramas in minte. Veti constata – in majoritatea cazurilor – ca lucrurile cele mai socante sunt cele care raman in memorie… Cu jertfa se intampla la fel: un om care comisese un pacat nu isi putea imagina ce i s-ar putea intampla daca ar fi pedepsit cu adevarat pentru fapta sa. Moartea unui animal pe capul caruia respectivul om transfera simbolic pacatele era si o aluzie subtila la ideea ca justitia divina ar fi putut sa nu ofere aceasta posibilitate de scapare si ca greseala era urmata imediat de o pedeapsa pe masura. Oamenii nu isi pot imagina cum ar fi sa fie pedepsiti „la sange” pentru orice greseala, insa vederea sangelui animalului care tocmai le preluase pacatele poate trezi la viata constiinte…

[JERTFA AZI]
Dupa distrugerea Templului din Ierusalim, sacrificiile animale au fost inlocuite cu rugaciuni, cu „jertfa buzelor”. Sacrificiile care se fac azi, desi nu implica neaparat sange, sunt importante si semnificative. Crearea Israelului prin munca si renuntarile atator oameni care au lasat in urma familii si vieti pentru un ideal – acesta este un exemplu de sacrificiu modern.

Asa cum am mai spus, oamenii de astazi au mari dificultati in a intelege si a accepta conceptul de sacrificii animale. Cu siguranta nimeni sau aproape nimeni nu doreste sa le readuca pe scena istoriei, ba chiar unii le-au scos si din cartile de rugaciune. Si atunci intrebarea care se pune este: de ce Tora le rezerva atat de mult loc in paginile ei?

Cand Avraham a fost pe punctul de a il sacrifica pe fiul sau Itzhak, Dumnezeu l-a oprit si a adus in locul lui un berbec. Iar Dumnezeu l-a binecuvantat pe Avraham si i-a promis Tara Canaanului si un loc in istorie abia dupa ce a jertfit acel berbec. De ce avea nevoie Dumnezeu de berbec? Bineinteles, nu avea nevoie… Insa avea nevoie ca Avraham sa treaca prin acest sacrificiu, sa se simta ca si cum si-ar fi sacrificat cu adevarat fiul.

In viata de azi, facem sacrificii de multe ori. Pierdem nopti, ocazii, prieteni, uneori pentru idealuri marete, alteori pentru lucruri minore care la vremea respectiva pareau marete. Insa intotdeauna simtim aceste sacrificii mai tarziu, si nu atunci cand le facem. In Templul din Ierusalim, sacrificiile erau simtite atunci cand erau aduse, pentru ca animalul respectiv si drumul pana la Ierusalim costau.

Iar azi, cand rugaciunile au inlocuit aceste sacrificii, ceea ce trebuie sa facem este sa oferim aceasta „jertfa a buzelor noastre” cu un scop, cu intentie si sa intelegem ca relatia noastra cu Dumnezeu este foarte importanta. Si fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne apropiem de El si sa ajungem sa Ii intelegem si interiorizam chiar si hukim…

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut