In pericopa din aceasta saptamana, poporul evreu construieste Mishkanul (Tabernacolul, Templu portabil din desert). Dupa ce in urma cu un Shabat am citit in Tora despre donatia pe care evreii au facut-o pentru aceasta constructie (aur, argint, cupru, pietre pretioase, piei de animale, lana si multe altele), in pericopa Tetzave aceste materiale sunt folosite. Iar Dumnezeu i se adreseaza lui Moshe cu urmatoarea porunca ): “Vorbeste cu toti oamenii destoinici, carora le-am dat pricepere si inspiratie, sa faca vesminte lui Aharon pentru a-l sfinti, pentru a putea sa imi slujeasca ca Mare Preot.” (Exodul 28:3)

Iar intrebarea care se pune este urmatoarea: de ce trebuie ca oamenii care vor face vesmintele pentru Aharon sa aiba pricepere si inspiratie? In fond, Dumnezeu da oamenilor inspiratia si in plus Tora descrie cu lux de amanunte aceste vesminte. Mai mult, pentru confectionarea unor haine, nu trebuie prea mare inspiratie… Pentru a raspunde la aceasta intrebare, voi include in continuare o povestire despre rabinul Yaakov Kranz, Maghidul din Dubno.

Maghidul din Dubno a vorbit odata intr-un oras si din audienta au facut parte si niste maskilim (membri ai miscarii iluministe). Dupa terminarea discursului, unul dintre maskilim, cu o atitudine vadit cinica, s-a apropiat de Maghid si i-a spus: “Inteleptii ne spun ca lucrurile care pornesc din inima ajunga la inima [devarim sheiotzim min halev machnisim lalev]. Presupun ca dumneata ai vorbit din inima, insa la inima mea nu a ajuns nimic. De ce?” Maghidul din Dubno a raspuns cu urmatoarea povestire:

Un om simplu de la tara a calatorit odata la oras si acolo a vazut, intr-o fierarie, un fierar cu o pereche de foale in mana. Dupa cateva miscari ale mainii fierarului, spre surprinderea omului nostru, focul a inceput sa danseze vesel in cuptor. Omul, care intotdeauna avusese probleme cu aprinderea focului, a fost absolut uimit de o asemenea inventie si primul lucru pe care l-a facut a fost sa se duca la magazin si sa isi cumpere pentru sine o pereche de foale.

Ajuns acasa cu noua descoperire, omul nostru a adunat intreg satul si le-a spus: “Priviti, aceasta minunata inventie va rezolva pentru totdeauna problema aprinderii focului in sobe…” Si a facut in fata tuturor o demonstratie… A adunat busteni si i-a pus in soba, apoi a inceput sa miste foalele cu putere. Nimic nu s-a intamplat… A incercat din nou, insa tot fara rezultat…

Suparat, a revenit la magazinul din oras si a cerut banii inapoi. “Inventia asta nu merge! Am pus busteni in soba si am miscat din foale si nimic nu s-a intamplat…”, a spus el. “Prostule,”, i-a raspuns atunci vanzatorul, “dar focul l-ai aprins inainte de a sufla din foale?!?”

Maghidul s-a intors catre maskil si i-a explicat: “Daca in inima ta nu este nici o scanteie, focul nu se poate aprinde.”

In pericopa din aceasta saptamana, Tora ne spune ca oamenii care lucrau la vesmintele lui Aharon trebuiau sa aiba acea scanteie de inspiratie, caci altfel nimeni si nimic nu i-ar fi putut conduce catre scopul lor, acela de a fabrica hainele Marelui Kohen. La fel si noi, cei de astazi, trebuie sa incercam sa aprindem cate o scanteie in sufletul nostru si al altora, inainte de a incerca sa folosim “foalele”… Caci altfel, putem ajunge la vorba aceea romaneasca: “De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…” 🙂

Shabat Shalom!

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This