În prima sa parte, pericopa Naso continuă numărătoarea copiilor lui Israel. Citim mai apoi despre purificarea taberei, despre furt, femeia adulteră, nazir (o persoană care jură să se abțină de la anumite activități cum ar fi consumarea vinului, tunsul părului și contactul cu impuritatea rituală asociată cu un trup mort), pentru ca în final pericopa să ne ofere Birkat Kohanim (Binecuvântarea Preoților) și să treacă în revistă ofrandele aduse de către liderii triburilor în zilele inaugurării Tabernacolului.
Dincolo de subiectele pe care le-am abordat deja, de nuanțele și erorile pe care le-am elucidat deja în comentarii anterioare, pericopa este suficient de bogată și de lungă pentru a lăsa loc și unor erori și nuanțe de traducere noi, demne de menționat. Iată doar câteva dintre ele…
Versetul 5:2 vorbește despre toți cei care, fiind impuri, trebuie scoși în afara taberei. Printre ei, Tora menționează și un om ”care este necurat din cauză că a atins un mort” (NTR). Toate celelalte traduceri clasice oferă interpretări similare. Termenul ebraic este însă טמא לנפש (”tame lanefeș”), ad literram: ”impur pentru un suflet”, vorbind despre cineva care a devenit impur din cauza unui trup mort.
Ați sesizat diferența? Nu doar care s-a atins de un mort, ci care a devenit impur din cauza unui mort! În tradiția iudaică, impuritatea rituală poate fi transmisă și în absența contactului direct cu un trup mort, iar termenul din acest verset include și acel scenariu. Spre exemplu, un om se poate contamina ritual și prin simpla prezență sub același acoperiș sub care se află un trup mort – așa-numita טומאת אהל (”tumat ohel”) – ”impuritatea cortului”. Idem, o persoană se poate contamina și aplecându-se deasupra sau stând dedesubtul unui mort, chiar în absența unui acoperiș sau a unei incinte comune propriu-zise.
Regulile legate de impuritatea rituală și în mod particular de tumat ohel sunt vaste și relativ complicate, ele nefăcând obiectul acestui articol. Însă ceea ce ar fi de notat aici sunt două lucruri:
- Versetul pericopei noastre are o aplicație mai vastă decât implică traducerile clasice
- Regulile derivate din aceste versete au aplicabilitate și în zilele noastre, spre exemplu ele restricționând activitatea kohenilor (urmașilor pe linie paternă a preotului Aaron, fratele lui Moșe), care nu au voie – cu anumite excepții foarte bine definite – să se contamineze ritual prin contactul sau proximitatea unui trup mort.
* * *
Episodul femeii bănuite de adulter (sota) reprezintă a doua oprire pentru acest articol. În Numeri 5:11-31, Tora detaliază o procedură relativ stranie și inedită, menită a clarifica – prin intervenție divină – bănuiala de adulter care planează asupra unei femei. Traducerile clasice abordează subiectul cu cuvintele: ”Dacă soția cuiva se abate de la calea cea dreaptă și îi este necredincioasă soțului ei, dacă un altul se culcă cu ea, dar lucrul acesta este ascuns de ochii soțului și astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s-a pângărit […]” (NTR). Celelalte variante clasice oferă interpretări similare.
Problema aici este fermitatea cu care este descrisă situația și mai exact motivul principal al întregului ritual, în condițiile în care episodul se bazează de fapt doar pe o presupunere. Mai precis, procedura de clarificare este începtută nu atunci când o femeie comite adulter, ci atunci când soțul ei o suspectează că ar fi comis adulter. (Dacă era clar că a comis adulter, pedeapsa ar fi fost cea capitală și nu era nevoie de nicio procedură de clarificare.)
Tradiția iudaică (detaliată în Mișna și în tratatul talmudic Sota) explică următoarele: o femeie este suspectată de către soțul ei că ar avea relații extraconjugale cu un alt bărbat. Ca urmare a acestei suspiciuni, soțul ei o avertizează, în prezența martorilor, să nu rămână singură cu respectivul bărbat. În cazul în care ea nesocotește avertismentul și este surprinsă singură (în intimitate) cu respectivul bărbat, soțul are dreptul să demarată procedura de sota, singura procedură de altfel din legea mozaică care se bazează pe intervenție divină. În cadrul acestei proceduri unice, Dumnezeu – singurul care cunoaște toate secretele – este invocat ca judecător, pentru a revela dacă într-adevăr femeia a comis adulter sau dacă este nevinovată.
Ținând seama de aceste nuanțe ale legii mozaice, o traducere mai aproape de original ar fi următoarea:
Orice om a cărui soție se va abate [de la calea cea dreaptă] și va comite o înșelăciune față de el; dacă un [alt] om ar fi putut să se culce cu ea, însă [fapta] a fost ascunsă privirilor soțului ei și ea a fost în intimitate [cu acel alt bărbat] și ar fi putut fi pângărită – însă nu există martori împotriva ei – și nu a fost forțată […] – Numeri 5:13
* * *
Și în final, o mică particularitate gramaticală, cu un comentariu interesant din partea lui Sforno…
În versetul 6:13, Tora spune următoarele: ”Iată care este legea nazir-ului în ziua când ia sfârșit perioada lui de narizeat: [nazir-ul] trebuie să fie adus la intrarea Cortului Întâlnirii.”
Traducerea de mai sus este cea oferită de NTR, însă și DC și GG sugerează traduceri similare. Numai varianta BOR face notă discordantă, însă în acest caz, în direcția bună, traducând: ”[nazir-ul] să se aducă la ușa cortului adunării”.
Care este așadar varianta corectă? ”Să fie adus” sau ”să se aducă”. În comentariul său asupra acestui verset, Sforno alege cea de-a doua variantă și o consacră drept corectă în interpretare iudaică: ”să se aducă [pe sine însuși] la intrarea Cortului Întâlnirii”, adică să vină singur. Motivul? O paralelă între ritualul de încheiere a naziratului și ritualul de încheiere a statutului de mețora (un om afectat de țaraat, așa-numita ”lepră biblică”). În ambele cazuri, la finalul perioadei de separare, omul trebuie să ajungă la Cortul Întâlnirii pentru a îndeplini ritualul de purificare.
În cazul unui mețora, acesta este escortat (adus) la Cortul Întâlnirii, deoarece aceasta este regula de fiecare dată când o persoană urmează să participe la un ritual menit să îl eleveze spiritual. Pentru mețora, elevarea consta în schimbarea statutului său dintr-unul impur către unul pur, și de aceea era necesar ca el să fie escortat de către cineva care avea deja un statut superior lui, respectiv un om pur. Însă pentru un nazir, statutul său este deja cel mai elevat posibil, unul de separare și puritate absolută, și de aceea nu există nimeni cu un statut superior care să îl escorteze. Și totuși, ideea de escortă se menține, în acest caz nazir-ul escortându-se (aducându-se) pe sine însuși, singur. O nuanță aparent minoră dar foarte interesantă, punctată în textul ebraic printr-o construcție gramaticală aparte: יביא אתו (”iavi oto”) – ”să se aducă [pe sine]” și nu יבוא (”iavo”) – ”să vină”.
Șabat Șalom!
”Tora menționează și un om ”care este necurat din cauză că a atins un mort” (NTR). Toate celelalte traduceri clasice oferă interpretări similare. Termenul ebraic este însă טמא לנפש (”tame lanefeș”), ad literram: ”impur pentru un suflet” …”
–
Asta ar putea însemna și o ”contaminare” prin ”atingere” (unui suflet) de mort, adică de un trup cu suflet impur (necurat și potențial mort)?
Impuritatea rituală nu are legătură cu un ”suflet impur” (nici nu mi-e clar ce înțelegeți exact prin acest termen?)
Prin ”suflet impur” (necurat) aș înțelege și …
Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile. (Num.19:11)
sau …
Vorbeste preotilor, fiilor lui Aaron, si spune-le: „Un preot sa nu se atinga de un mort din poporul sau, ca sa nu se faca necurat; (Lev.21:1)
Impuritatea rituală prin contactul cu un mort nu are nicio legătură cu impuritatea sufletului. În iudaism, sufletul este pur și poate fi ”impurificat” doar prin păcat, apoi ”recurățat” prin căință și reîntoarcere pe calea cea bună (teșuva). Repet, nu există absolut nicio legătură cu impuritatea rituală generată de contactul cu o sursă de impuritate (ex: un trup mort).
Mulțumesc!
Poate greșesc
Calea nazireatului presupune alegerea unei cai de separe de anumite placeri
In special legate de mâncare
Pe de alta parte, exista comentatori care apreciază ca preoții nu tb sa se abțină de la consumul de vin si celelalte placeri
Totuși, am găsit un text care spune ca persoanele care mănâncă din pâinea sfințită trebuiau sa îndeplinească prealabil condiția de a nu se apropia de nici o femeie
Textul la care fac trimitere apare in 1 Samuel 21:4
Am o nelămurire
Preoții care mancau din pâinea sfințită aveau voie sa aibă soții, sau era preferabil sa nu aibă soții ?
În iudaism, toți bărbații evrei, inclusiv preoții și inclusiv Marele Preot, au obligația de a își lua soție și de a avea copii cu ea. Celibatul nu este o valoare iudaică.