Itro, cel care dă numele pericopei din această săptămână, este un personaj interesant, căruia i se cuvin – zic eu – câteva gânduri și rânduri…
În primul rând, pentru că Tora îi dedică tot capitolul 18 din Cartea Exodului, un lucru nu tocmai de ignorat. Apoi, Itro este cel care îl reunește pe Moșe cu familia sa și sugerează un sistem de organizare ierarhică a judecății, astfel ca poporul să poată fi guvernat și să-și rezolve pricinile într-un mod comod și eficient. Și desigur, Itro este cel de la care Moșe pare să învețe multe…
Despre Itro se pot scrie probabil volume întregi, însă ceea ce vreau să fac eu în continuare este doar o simplă și sumară trecere în revistă a personalității sale, pe două coordonate: prin numele pe care le poartă și acțiunile pe care le face.
Conform tradiției iudaice, Itro, numele pe care socrul lui Moșe îl ”împrumută” pericopei săptămânale nu este singurul purtat de acesta, deși este cel mai consacrat. Conform explicației pe care o menționează și Rași în comentariul lui asupra Exodului 18:1, Itro are în total șapte nume: Ieter, Itro, Hovav, Reuel, Keni, Hever și Putiel.
Ce înseamnă aceste nume și de ce are Itro atât de multe?
Ieter înseamnă ”în plus” și este numele care îi este asociat deoarece ”în meritul lui a fost adăugată o nouă secțiune în Tora” – ne spune Rași – respectiv secțiunea din versetele 18:21-23 în care este amintit noul sistem de justiției propus de Itro.
Itro, provenind de la aceeași rădăcină cu Ieter, dar cu o literă în plus la final, este numele pe care l-a primit deoarece a respectat legile Torei și s-a convertit în final la iudaism (cf. Midraș), meritând prin aceste acțiuni să aibă numele schimbat, asemenea lui Avraham căruia i-a fost adăugată o literă în nume.
Hovav, derivat de la ”a îndrăgi”, este numele asociat lui Itro pentru că a îndrăgit Tora, legea lui Dumnezeu (cf. Mehilta). Acest nume apare și în Judecători 4:11 unde ni se vorbește de descendenții lui ”Hovav, socrul lui Moșe”.
Reuel, care poate însemna ”Dumnezeu este păstor”, este un nume disputat în ceea ce privește asocierea sa cu Itro. Astfel, în Exodul 2:18, Tora ne spune că fetele preotului Midianului (care era într-adevăr Itro) ”au venit la Reuel, tatăl lor” (cf. Sifrei). Unii comentatori (ex: Ibn Ezra) susțin că Reuel era numele tatălui lui Itro, bunicul fetelor.
Keni, derivat de la ”zel” sau ”invidie” (în funcție de context), este un nume menționat în Judecători 1:16 și îi este asociat lui Itro deoarece acesta a fost zelos față de Dumnezeu (cf. Mehilta).
Hever, de la ”prieten” sau ”tovarăș”, îi este asociat lui Itro deoarece el i-a devenit ”tovarăș” lui Dumnezeu prin convertire și prin faptul că a susținut poporul lui Israel și pe Moșe personal în organizarea vieții în deșert.
Iar Putiel, de la ”a scuti de” sau ”a renunța la”, este un nume amintit în Exodul 6:25, în ideea că Itro a renunțat la idolatrie și a devenit monoteist.
Itro este așadar un personaj complex, cu multe fațete. El este ”preotul Midianului” și totuși Moșe ascultă de sfatul lui. Midrașul ne spune că Itro a încercat în viața sa toate formele de idolatrie cunoscute în acele vremuri, realizând în final că nu există decât un singur Dumnezeu, Cel Care, în pericopa din această săptămână, oferă Tora poporului lui Israel.
Relația lui Itro cu Moșe este și ea specială. Textul biblic repetă aproape obsesiv titulatura de ”socrul lui Moșe”, pe care comentatorii o interpretează ca o dovadă de respect reciproc între cei doi, o dovadă de prețuire și admirație. În comentariul său, Rași explică faptul că Itro se simțea onorat să îi fie socru lui Moșe, în special după exod, când Moșe devenise o personalitate publică de marcă, iar relația lor era una de prietenie și respect. Interesant însă că, înainte de exod, relația este prezentată din perspectivă opusă, faptul de a fi înrudit cu Itro fiind o sursă de mândrie și onoare pentru Moșe: ”și Moise a mers și s-a întors la socrul său Ieter” (Exodul 4:18).
Însă dincolo de cine este sau cum este el perceput de către alții (inclusiv de către Moșe), Itro este prezent în paginile Torei și prin acțiunile pe care le întreprinde. Să privim un pic verbele folosite de Tora în capitolul 18…
- Itro ”a auzit” ceea ce făcuse Dumnezeu pentru evrei (18:1).
- Itro ”a luat-o” pe Țipora și fiii ei și i i-a returnat lui Moșe (18:2).
- Itro ”a venit” la muntele lui Dumnezeu (18:3).
- Itro ”s-a bucurat” de faptul că Dumnezeu Și-a salvat poporul (18:9).
- Itro ”l-a binecuvântat” pe Dumnezeu pentru aceste binefaceri (18:10).
- Itro L-a recunoscut (”acum știu”) pe Dumnezeu ca Judecător al întregii lumi (18:11).
- Itro ”a luat ofrande” și Ie-a jertfit lui Dumnezeu (18:12).
- Itro ”a mâncat pâine” în pace cu Moșe și liderii națiunii (18:12)
- Itro ”a văzut” apoi modul în care Moșe judeca poporul (18:13).
- Itro l-a întrebat pe Moșe de ce procedează astfel în procesul de judecată (18:14).
- Itro l-a sfătuit pe Moșe cum ar putea îmbunătăți acest sistem (18:17-23).
- Itro ”s-a dus în țara lui” după ce și-a îndeplinit misiunea (18:27).
Aceste acțiuni nu sunt nici puține și nici de trecut cu vederea!
Să fii capabil să remarci prezența lui Dumnezeu în lume, atunci când tu însuți ești ”preotul Midianului”, adică un idolatru, nu este un lucru tocmai simplu. Să nu faci abstracție de ceea ce vezi, să nu fii nepăsător și să interpretezi lucrurile în lumină pozitivă – nici asta nu este simplu. (Midrașul ne spune că și Amalek, despre care Tora vorbește în chiar paragraful precedent, a auzit ceea ce a auzit Itro, dar el a reacționat atacând, nu venind cu gânduri de pace.) Să fii capabili să te bucuri de salvarea și binele altora, să găsești cuvintele potrivite pentru a-L binecuvânta pe Dumnezeu pentru această salvare, să extinzi apoi binecuvântarea de la cuvinte la fapte (ofrande) – nimic din toate acestea nu este la îndemâna oricui. Să fii apoi capabil să remarci o problemă, să o analizezi atent și să oferi un sfat pentru a o rezolva, în special când acel sfat nu îți este solicitat și nu știi exact cum va fi primit – și aceasta este ceva special. Cu atât mai mult cu cât sfatul este oferit fără vreo pretenție de compensare, pur dezinteresat, din dragoste pentru poporul lui Israel, din dragoste pentru Moșe, din dorința de a face bine. Iar în final, să fii capabil să-ți recunoști locul și rolul în poveste și să ”te întorci în țara ta” după ce lucrurile au fost pornite pe un făgaș bun, altfel spus să nu ceri și nici să nu te aștepți la mărire și cinstire, la statui construite pentru a-ți recunoaște meritele – aceasta este ceva deosebit rar.
Atât în plan religios, în relația sa cu Dumnezeu și cu monoteismul, cât și în plan social, Itro este (sau ar trebui să fie) un exemplu extraordinar, o sursă de inspirație pentru mulți.
De multe ori în viața noastră avem de ales între ce este corect și ce este comod. Avem de ales între diversele laturi ale personalității noastre (a se vedea numele lui Itro) și între a întreprinde o acțiune sau a sta deoparte, nepăsători, și a lăsa lucrurile să curgă de la sine. Și din păcate, de multe ori nu suntem capabili (sau dornici) să facem alegerea corectă. Tora ne oferă un alt model.
Să încercăm așadar să împrumutăm un pic din caracterul și personalitatea lui Itro, pentru a face lumea un pic mai bună decât cum era ea când am găsit-o. Și cine știe, poate că făcând astfel vom merita și noi să avem capitole scrise despre noi în ”cărțile” care contează cu adevărat în această lume, așa cum și Itro a meritat ca pericopa în care apar Cele Zece Porunci să fie numită după el.
Șabat Șalom!
Poate greșesc
Irio a fost preot al Madianului
In societățile primitive funcția de preot era imediat după stăpânire iar in unele societăți deasupra stăpânirii
pt ca preotul asigura legătura continua cu divinitatea, pe când conducătorul comunității/tarii conducea tara doar cu ajutor divin
Cu cât știi mai mult îți dai seama ca, de fapt, cunosti mai putin
In societățile primitive, lipsa accesului la informație menține comunitatea la un nivel redus de informație iar preotul comunității are rolul de a lămuri populatia despre ceea ce este o consecinta a propriilor acțiuni/inacțiuni , o consecinta a acțiunilor/inactiunilor altor persoane sau o consecinta a unor fenomene naturale, precum si ceea ce poate fi o consecinta a acțiunii divine
Itro a ales de la început calea binelui pt ca a văzut mana lui Dumnezeu încă de la întâlnirea lui Moshe
Textul ne spune ca Moshe a ajutat fetele lui Itro sa strângă turna si le-a adăpat-o
In condițiile in câte ceilalți pastori le alungase-ra
Exod 2:16 – 21
– este posibil ca ceilalți pastori sa fie nemulțumiți de Itro sau de fetele lui
si de aceea i-au alungat fetele
Textul nu spune pe ce se baza nemultumirea pastorilor din Madian
Probabil si alți pastori se considerau preoți sau contestau activitatea lui Itro, ori erau nemulțumiți de bunăstarea lui Itro
A fi pastor/cioban vreme îndelungată presupune multe limitări si lipsuri
Iar in vremea lui Moshe aceste limitări erau mult mai mari
Cum ii spune Iacov socrului sau
Itro a văzut de la început in Moshe un ajutor
Iar mai tarziu a văzut ca acest ajutor vine de sus
Ajutor care putea si l-a ajutat in păstorirea turmei sale
Cum se spune la noi in mediul rural: ciobanul nu este păstor
Totuși, Dumnezeu a lucrat prin Itro pt ca i-a dat sfaturi bune lui Moshe
Itro a încercat si el sa facă binele pt Moshe
Fiecare clipa a vieții noastre este un prilej pt a face binele
La fel cum a făcut Itro
Pt ca a face binele aduce binecuvantarea lui Dumnezeu asupra fiecăruia
Si in final asupra comunității in care trăim
Ferește-te de rău si fa binele
Caută pacea si o urmează pe ea