În această săptămână, când citim în sinagogă două pericope, Aharei Mot și Kedoșim, voi face o excepție (parțială) de la tema principală a acestui ciclu de comentarii. În loc de o discuție ”tehnică” despre una dintre poruncile Torei conținute în aceste pericope, doresc să vă ofer traducerea minunatului eseu publicat în urmă cu câțiva ani de către rabinul Jonathan Sacks z”l, o imensă personalitate a lumii evreiești moderne, prea curând dispărut dintre noi. Desigur, întreg creditul pentru idei și măiestrita îmbinare a acestora aparține rabinului Sacks, eu nefăcând mai mult decât o simplă muncă de traducere. Sper ca aceste cuvinte să vă inspire și pe voi așa cum m-au inspirat și pe mine…
* * *
Capitolul de început al pericopei Kedoșim conține două dintre cele mai importante porunci din Tora: să-ți iubești aproapele și să-l iubești pe străin. ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți: Eu sunt Domnul” este prima din aceste porunci. ”Când un străin vine să locuiască în țara voastră, să nu-l asupriți”, este a doua, care continuă apoi astfel: ”Să-l tratați pe străin ca pe un băștinaș dintre voi. Să-l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Leviticul 19:33-34). (n.t. A se nota că mulți comentatori înțeleg aceste două versete ca referindu-se în mod specific la un ger țedek, adică un străin convertit la iudaism, însă faptul că această poruncă folosește cuvântul neutru ”străin” subliniază că în iudaism diferențele de rasă și culoare, diferențele dintre un evreu născut și unul convertit, nu trebuie să influențeze sentimentele cuiva. Ambii merită să beneficieze de respect și dragoste, la fel cum merită să beneficieze toți oamenii, creați după imaginea lui Dumnezeu.)
Prima poruncă este adesea numită ”regula de aur” și este considerată universală pentru toate culturile.
Aceasta este o greșeală. Regula de aur este diferită. În formularea ei pozitivă, porunca spune: ”Comportă-te față de ceilalți așa cum ai vrea ca ei să se comporte ei față de tine”, sau în formularea negativă, oferită de Hilel: ”Ce ți-e nu-ți place, altuia nu-i face!”
Însă aceste reguli nu vorbesc despre iubire. Ele vorbesc despre dreptate, sau mai precis, despre ceea ce psihologii evoluționiști numesc altruism reciproc.
Tora are o altă idee. Ea nu spune: ”Fii drăguț sau amabil cu aproapele tău pentru că ai vrea ca el să fie drăguț sau amabil cu tine.” Tora spune : ”Iubește-ți aproapele.” Acest îndemn este ceva diferit și mult mai puternic.
A doua poruncă este și mai radicală. Majoritatea oamenilor, în majoritatea societăților și epocilor, s-au temut, au urât și adesea l-au rănit pe străin. Există chiar și un cuvânt pentru asta: xenofobie. Antonimul acestui termen se face auzit doar arereori, poate chiar niciodată. Cât de des ați auzit despre xenofilie (dragostea pentru străini)? Probabil niciodată. De obicei, oamenii nu-i iubesc pe străini și de aceea, aproape întotdeauna când Tora face această afirmați, ea adaugă și o explicație: ”pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.”
Alte popoare nu s-au născut ca o națiune în sclavie și exil. Noi evreii știm însă cum este să fii o minoritate vulnerabilă. De aceea, iubirea față de străin este atât de centrală în iudaism și atât de marginală în multe alte sisteme etice. Însă și aici, în acest context al dragostei față de străini, Tora nu folosește cuvântul ”dreptate”. Există o poruncă referitoare la dreptate față de străini, dar este o lege diferită: ”Să nu nedreptățiți pe străin și să nu-l asupriți” (Exod 22:20). Aici, Tora nu vorbește despre dreptate, ci despre iubire.
Aceste două porunci definesc iudaismul ca o religie a iubirii – nu doar față de Dumnezeu (”cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta”), ci și față de întreaga omenire. Aceasta a fost și este o idee care schimbă lumea.
Însă ceea ce cere o reflecție profundă este locul în care apar aceste porunci. Ele apar în Parșa Kedoșim, într-unul dintre cele mai ciudate pasaje din Tora, dacă privim cu ochii moderni.
Capitolul 19 din Cartea Leviticului aduce laolaltă legi care, la prima vedere, abordează teme diferite. Unele țin de viața morală: nu bârfi, nu urî, nu te răzbuna, nu purta pică. Altele țin de justiția socială: lasă o parte din recoltă pentru cei săraci; nu perverti dreptatea; nu întârzia plata salariilor zilierilor; nu folosi greutăți și măsuri false. Altele au un cu totul alt caracter: nu încrucișa speciile de animale; nu semăna ogorul cu semințe amestecate; nu purta haine din lână și in; nu mânca roadele din primii trei ani; nu mânca sânge; nu practica ghicitul; nu-ți face tăieturi pe trup.
La prima vedere, aceste legi nu au nicio legătură între ele: unele sunt despre conștiință, altele despre politică și economie, iar altele despre puritate și lucruri considerate tabu. Totuși, Tora le pune împreună pentru că ele au ceva în comun. Toate sunt despre ordine, limite, granițe. Ele ne spun că realitatea are o anumită structură de bază, a cărei integritate trebuie respectată. Dacă urăști sau te răzbuni, distrugi relațiile. Dacă faci o nedreptate, subminezi încrederea pe care se bazează societatea. Dacă nu respecți integritatea naturii (semințe, specii diferite etc.), faci primul pas spre un dezastru ecologic.
Există o ordine în univers – parțial morală, parțial politică, parțial ecologică. Când acea ordine este încălcată, urmează haosul. Când este respectată și păstrată, devenim co-creatori ai armoniei sacre și diversității integrate pe care Tora o numește ”sfințenie” (kedușa).
De ce apar tocmai în acest capitol cele două porunci importante de a ne iubi aproapele și de a-l iubi pe străin? Răspunsul este profund și deloc evident: pentru că aici este locul iubirii – într-un univers ordonat.
Un psiholog canadian pe nume Jordan Peterson a devenit recent unul dintre cei mai influenți intelectuali ai vremurilor noastre. Cartea sa, ”Douăsprezece reguli pentru viață”, a fost un bestseller în Marea Britanie și America. În ea, Peterson a avut curajul să fie un contrarian, contestând erorile la modă ale Occidentului contemporan. Deosebit de remarcabilă în carte este cea de-a cincea regulă: „Nu da voie copiilor tăi să facă lucruri care te determină să nu-i mai placi.”
Ideea lui este mai subtilă decât pare. Un număr semnificativ de părinți de azi, spune el, nu-și învață copiii cum să funcționeze în societate. Ei îi răsfață. Nu le impun reguli. Există, argumentează Peterson, motive complexe pentru asta. Unele au legătură cu lipsa de atenție. Părinții sunt ocupați și nu au timp pentru sarcina dificilă de a impune disciplină. Altele țin de ideea influentă, dar înșelătoare, a lui Jean-Jacques Rousseau, că toți copiii sunt buni prin definiție, natural, și devin răi doar din cauza societății și a regulilor ei. În această abordare, cea mai bună cale de a crește copii fericiți și creativi este să-i lași să aleagă singuri.
Parțial, însă, spune Peterson, este și pentru că ”părinții moderni sunt pur și simplu paralizați de frica că nu vor mai fi plăcuți, sau chiar iubiți, de copiii lor, dacă îi ceartă din orice motiv.” Părinților le este frică să spună ”nu”, ca nu cumva să strice relația. Părinții se tem că spunând ”nu” vor pierde dragostea copiilor lor.
Rezultatul acestei abordări este însă că mulți își lasă copiii nepregătiți pentru o lume care nu le va îndeplini dorințele și nu le va satisface nevoia de atenție; o lume care poate fi dură, exigentă și uneori crudă. Fără reguli, abilități sociale, autocontrol și capacitatea de a fi răbdători și a nu aștepta rezultate imediate, copiii cresc fără ”ucenicie” în realitate. Concluzia lui Peterson este puternică:
Regulile clare creează copii siguri pe ei și părinți calmi, raționali. Principiile clare de disciplină și pedeapsă pun în echilibru mila cu dreptatea, astfel încât dezvoltarea socială și maturizarea psihologică să fie promovate în mod optim. Regulile clare și disciplina adecvată ajută copilul, familia și societatea să stabilească, să mențină și să extindă ordinea. Asta este tot ceea ce ne protejează de haos. – Jordan Peterson, ”Douăsprezece reguli pentru viață”, pag. 113-44
Despre asta este vorba în capitolul de început din pericopa Kedoșim: despre reguli clare care creează și susțin o ordine socială. Acolo își are locul iubirea autentică – nu surogatul sentimental și autoamăgitor. Fără ordine, iubirea nu face decât să contrinuie la haos. Iubirea prost plasată poate duce la neglijență parentală, producând copii răsfățați, care simt că orice li se cuvine, copii sortiți unei vieți adulte nefericite, fără succes și neîmplinite.
Însă cartea lui Peterson, al cărei subtitlu este ”Un antidot la haos”, nu este doar despre copii. Este despre dezordinea pe care modelul occidental l-a produs de când Beatles cântau (în 1967) ”All you need is love” (”Tot ce ai nevoie este dragoste”). Ca psiholog, Peterson a fost foarte conștient de costul emoțional pe care îl plătește o societate care nu are un cod moral comun. Oamenii, scrie el, au nevoie de principii care să genereze ordine, pentru că altfel se instalează haosul. Avem nevoie de ”reguli, standarde, valori – atât individual, cât și colectiv. Avem nevoie de rutină și tradiție. Asta înseamnă ordine.” Prea multă ordine poate fi rea, dar prea puțină ordine este și mai rea. Viața este cel mai bine trăită, spune el, pe linia de graniță dintre ele. Acolo, spune el, ”găsim sensul care justifică viața și suferința sa inevitabilă”. Poate că, dacă am trăi corect, adaugă el, ”am putea suporta cunoașterea propriei noastre fragilități și mortalități, fără acel sentiment de victimizare care produce mai întâi resentiment, apoi invidie, și apoi dorința de răzbunare și distrugere.”
Aceasta este una dintre cele mai pătrunzătoare explicații pe care le-am auzit vreodată pentru structura unică a capitolului 19 din Cartea Leviticului. Combinația sa de legi morale, politice, economice și de mediu este o afirmație supremă a unui univers creat de către Dumnezeu în mod ordonat, un univers al cărui custode suntem chiar noi.
Însă acest capitol nu este doar despre ordine. El este și despre umanizarea acelei ordini prin iubire – iubirea față de aproapele și față de străin. Când Tora spune: să nu urăști, să nu te răzbuni și să nu porți pică – aceste îndemnuri sunt o anticipare uimitoare a observațiilor lui Peterson despre resentiment, invidie și dorința de răzbunare și distrugere.
Iată așadar ideea care poate schimba vieți și pe care omenirea a uitat-o vreme îndelungată: iubirea nu este suficientă. Relațiile au nevoie de reguli.
Șabat Șalom!
Opinii recente