CU INIMĂ ÎNȚELEAPTĂ (Vaiakhel 5784)

Pericopa Vaiakhel pe care o citim în acest Șabat nu este simplă. Fără excepție, versetele ei vorbesc despre subiecte care astăzi ne sunt străine: donația oferită pentru construcția Tabernacolului, detaliile de construcție a edificiului și obiectelor de cult, modul în care fiecare lucru donat a fost utilizat. În urmă cu mulți ani, când am debutat comentariile la pericopele Torei și, implicit, site-ul DvarTora, aveam în fiecare comentariu, la final, o rubrică numită ”Ce putem învăța pentru astăzi?” Nicicând această întrebare nu este mai relevantă decât astăzi, în conjuncție cu această pericopă, aparent atât de îndepărtată ca subiect de modernitate și de zilele noastre…

Pentru acest scurt eseu, vreau să mă refer însă doar la un singur verset din pericopa Vaiakhel, cu speranța că putem extrage din el o interpretare relevantă care să ne inspire chiar și astăzi:

Și orice femeie cu inimă înțeleaptă a tors cu mâinile ei; și au adus toarse lâna turcoaz, purpurie și cărămizie și inul. – Exodul 35:25

Meșivat Nefeș, un comentariu asupra Torei realizat în secolul 15 de către rabinul Iohanan ben Aaron Luria, pune o întrebare logică pe marginea acestui verset: care este legătura dintre o ”inimă înțeleaptă” și abilitatea de a toarce? Prima expresie pare să se refere la intelect și poate emoție, în timp ce verbul ”a toarce” se referă în mod cert la o abilitate practică. Adaug și eu exemple moderne la această întrebare, ca să o înțelegem mai bine: Oare am spune, spre exemplu, despre un mecanic priceput că are o ”inimă înțeleaptă”? Am folosi aceeași expresie pentru un zidar? Un grădinar? Un fotbalist celebru? De ce folosește Tora sintagma ”inimă înțeleaptă” în acest context?

Răspunsul oferit de Meșivat Nefeș este simplu: generozitatea are multe forme, iar una dintre ele este strâns legată de înțelepciune. La îndemnul lui Moșe și al lui Dumnezeu, evreii au făcut donații cu generozitate. Unii au oferit aur, alții argint, alții piei de animale, lână, in sau pigmenți. Alții – poate dintre cei care nu aveau neapărat de unde da pentru că erau mai săraci – și-au donat timpul și priceperea: în loc să doneze lucruri gata făcute, ei au voluntariat mână de lucru, timp și experiență, în a confecționa propriu-zis obiectele necesare pentru Tabernacol.

Toți acești oameni – bogați, săraci, pricepuți și mai puțin pricepuți – au avut însă gena generozității și înțelepciunea de a-și da seama că darul lor este pentru o cauză nobilă. Construirea unui edificiu terestru pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca El să sălășluiască în mijlocul constructorilor, a motivat pe toată lumea, a elevat pe toți cei care s-au implicat în acest proiect. ”Inima înțeleaptă” despre care ne vorbește Tora în acest verset nu este doar parte din ipoteză, nu este doar o condiție pentru comportamentul acelor donatori, ci și parte din concluzie, adică o răsplată pentru munca depusă de către ei.

Îmi amintesc în urmă cu ani că foloseam la mesele de Oneg Șabat de la comunitate un birkon portocaliu care se numea ”Livnot ulehibanot”. Mai am și astăzi acasă un exemplar. ”Livnot ulehibanot” înseamnă în ebraică ”a construi și a fi construiți”. Este ceea ce ne descrie și Tora în acest verset: atunci când dăm, devenim parte din ceea ce dăm. Când construim, devenim parte din însuși edificiul construit.

Vorbind despre această idee, rabinul Moshe Feinstein remarcă faptul că expresia ”cu inima înțeleaptă” nu apare însă doar aici, în Exodul 35:25. Ea pare să fie o temă a acestei pericope. Ea este aplicată nu doar femeilor țesătoare (35:25), ci și constructorilor în general (35:10 și 36:8) sau celor care i-au ajutat pe arhitecții principali, Bețalel și Aholiav (36:1-2).

Însă o singură dată în întreaga pericopă, în Exodul 28:3, termenul apare la plural: חכמי לב (hahmei lev), în loc de חכם לב (haham lev), pentru a puncta un alt aspect important al elevării prin implicare, al dobândirii ”înțelepciunii inimii” prin însăși participarea la actul de donație.

Care este acest aspect important? Faptul că atunci când mai mulți oameni lucrează la un proiect, fiecare din ei are opțiunea de a se dezice de muncă, de a se fofila, spunându-și: ”Sunt atâția alții care muncesc. Dacă eu nu fac nimic, absența contribuției mele va trece neobservată.” Răspunde mișna la această tentație, cu un aforism care mie personal mi-a fost întotdeauna foarte drag (l-am citat și în prefața la sidurul ”Lemaan Ahai”): ”Nu tu trebuie să termini treaba, dar nici nu ești liber să te dezici de ea.” (Pirkei Avot 2:21)

Fiecare om este dator să participe. Aportul fiecăruia contează. Contribuția fiecăruia ajută la construcția finală, dar și la ”construirea” intelectuală, spirituală și morală a donatorului. ”Inima înțeleaptă” este atât cauza cât și efectul unei astfel de întreprinderi. Așa construim și așa ajungem să fim noi înșine construiți. Iar rezultatul final al construcției – dedicat lui Dumnezeu și prezenței Lui printre oameni – merită cu vârf și îndesat, la fel cum merită și astăzi orice contribuție pozitivă la lumea pe care El a creat-o.

Șabat Șalom!