[Haftara Naso: Judecători 13:2-25]

Deja de multă vreme nu am mai făcut un simplu comentariu pe verset la o întreagă porțiune de text biblic. Iar când, în Haftara pe care o citim în această săptămână, versetele sunt atât de pline de semnificații și mai ales de paralele și referințe la alte episoade biblice, tentația de a încerca o sumară trecere în revistă a acestora este prea mare…

Haftara pericopei Naso este de fapt o poveste despre nașterea lui שמשון — Samson (da, acela din episodul cu Dalila). Legătura cu pericopa Naso este prin simplul fapt că un întreg pasaj biblic din aceasta — anume versetele din Numeri 6:1-21 — vorbesc despre נזיר — nazir, un om care a făcut un jurământ că nu va mânca struguri sau orice derivat al acestora, că nu va bea vin sau băuturi alcoolice, că nu va deveni impur prin contactul cu un trup mort și că nu-și va tăia părul. De obicei, jurământul unui nazir are valabilitate limitată (adesea treizeci de zile), însă cazul pe care îl discută Haftara acestei săptămâni este unul cu totul aparte: Samson este nazir pe toată perioada vieții sale, începând chiar din pântecul mamei sale și până în clipa morții. Toată Haftara este consacrată însă momentului de dinainte de nașterea lui Samson, în care părinții săi primesc vizita unui înger care le anunță nașterea miraculoasă a unui băiat.

Dar să începem să trecem în revistă câteva dintre detaliile poveștii și paralele lor cu alte episoade biblice interesante… (Deoarece rândurile care urmează conțin numeroase cotații biblice, vă recomand lectura acestui comentariu cu un exemplar din תנ”ך — Biblie în față.)

În primul rând, să vorbim puțin despre identitatea celor doi protagoniști, părinții lui Samson… Tatăl său, purtând numele מנוח (Manoah) din tribul Dan este, prin numele său, un personaj menit să ”aducă mângâiere” (aceasta este semnificația numelui Manoah în ebraică). În Tora, tocmai în Cartea Genezei, am făcut deja cunoștință cu un personaj cu numele similar נח (Noah), care aduce într-adevăr mângâiere omenirii în urma unei suferințe generalizate: Potopul. Aici, deși nu vorbim despre același tip de suferință și nici despre aceeași amploare a acesteia, durerea și stresul emoțional sunt surprinse simplu de textul biblic: ”Soția lui Manoah era stearpă și nu născuse”. (13:2)

Soția lui Manoah, al cărui nume nu îl aflăm în Haftara, este identificată de tradiția rabinică în Midraș și Talmud sub numele de Hațelelponi (sau Țelponit) din tribul Iehuda, o femeie menționată în Cronici I 4:3. Numele său înseamnă ”umbra vine asupra mea”, un nume care nu are nevoie de prea multe explicații, ”umbra” în acest caz referindu-se desigur chiar la neputința sa de a avea copii.

Haftara face apoi aluzie la alte două personaje celebre care, în viața lor, au trecut printr-un moment similar de cumpănă: Avraham și Sara. Și ei, în Cartea Genezei, trec prin aceeași neputință de a procreea, primesc apoi o promisiune similară din partea lui Dumnezeu și asistă în final la o naștere miraculoasă, aceea a lui Ițhak.

Paralelei cu Avraham și Sara, textul Haftarei îi mai adaugă câteva ”ingrediente”… Mai întâi, ni se spune că ”un înger al lui Dumnezeu i-a apărut femeii” (13:3), ceea ce denotă un nivel spiritual deosebit de înalt, aidoma celui al patriarhilor. Conform explicațiilor pe care Rambam (Maimonide) le oferă în Călăuza Rătăciților, viziunea divină în iudaism are douăsprezece grade posibile, în funcție de nivelul spiritual al individului care o primește. Vorbim astfel despre acțiuni sau cuvinte menite să inspire, despre viziune apărută într-un vis, despre viziune în timp ce subiectul este treaz, despre o întâlnire cu un înger și, desigur, despre cel mai înalt nivel de viziune profetică, cel atins doar de Moșe (Moise) în relația sa unică cu Dumnezeu. Conform acestei clasificări, viziunea lui Manoah și a soției sale este pe nivelul 11 din 12 posibile (întâlnire cu în înger), indicând astfel că protagoniștii poveștii noastre erau într-adevăr la un nivel spiritual deosebit de înalt.

Mai mult, Manoah cere și o reconfirmare a viziunii pe care soția sa i-o povestește:

Manoah s-a rugat Domnului și a spus: ”Te rog, Doamne, fie ca mesagerul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis să vină din nou și să ne învețe ce trebuie să facem cu copilul care urmează să se nască.” — Judecători 13:8

Nivelul spiritual înalt al lui Manoah și al soției sale — deja sugerat de faptul că un înger al lui Dumnezeu le apare și le îndeplinește chiar rugămințile — este reconfirmat și de o altă paralelă de limbaj cu episodul biblic avându-i ca protagoniști pe Avraham și Sara. În versetul 13:10, Haftara ne spune că ”femeia s-a grăbit”, aidoma lui Avraham care ”s-a grăbit” el însuși (Geneza 18:2) și-a îndemnat soția, pe Sara, să ”se grăbească” și ea (Geneza 18:6) în a avea grijă și a aduce apă și mâncare oaspeților ulterior identificați ca îngeri.

Alte elemente care indică un nivel spiritual înalt pentru Manoah și soția sa:

  1. Paralela între limbajul utilizat de Haftara (13:17) și cel folosit de Tora în cazul patriarhului Iaacov (Geneza 32:30). În ambele cazuri, protagoniștii cer să afle numele îngerului cu care se întâlnesc și în ambele cazuri primesc același răspuns: îngerii nu au nume, ei sunt doar ”proiecții” ale voinței divine și își capătă identitatea odată cu misiunea care le este încredințată.
  2. Deși se tem că vor muri, Manoah și soția sa rămân în viață după întâlnirea cu Dumnezeu (13:21-23), aidoma lui Iaacov care, după întâlnirea cu Dumnezeu și lupta cu îngerul de la Peniel (Geneza 32:30-31), rămâne în viață și este binecuvântat.
  3. Manoah aduce o ofrandă lui Dumnezeu, fără a avea de fapt vreo confirmare clară a faptului că ”omul” pe care îl întâlnise el și soția sa era un înger purtător al unei binecuvântări divine. (13:16-19)

Însă după cum punctează rabinul dr. Gidon Rothstein în comentariul său, Haftara oferă totodată și o serie de sugestii în direcție contrară, critică, pentru Manoah și soția lui. Iată câteva dintre acestea:

  1. Soția lui Manoah oscilează în exprimarea sa între noțiunea de ”om” și cea de ”înger”: ”Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și el era precum un înger al lui Dumnezeu.” (13:6). Această nehotărâre sugerează fie faptul că femeia nu era capabilă să deosebească fizicul de spiritual, fie că era adeptă a credinței antice (politeiste) că spiritualul se poate întrupa în fizic.
  2. Manoah încearcă să ofere îngerului mâncare (13:15), din nou oscilând între fizic și spiritual sau, poate, neînțelegând pe deplin diferența dintre oameni (care au nevoie să mănânce) și îngeri (care sunt în întregime ființe spirituale și, implicit, nu au nevoie de hrană).
  3. Textul biblic face și o altă paralelă critică, cu episodul implicându-i pe Adam și Eva, în care Adam ”merge după soția sa” care îl ispitește să mănânce din Pomul Cunoașterii. În mod similar, ”Manoah s-a ridicat și a mers după soția sa.” (13:11).

Ceea ce este interesant este că în urma acestei ”oscilații” între laudă și critică, între sugestia unui nivel spiritual înalt și cea a unor greșeli spirituale de bază, Manoah și soția sa aduc pe lume un personaj cu totul aparte. Samson, un exemplu unic de nazir, este cel care aduce ”mângâierea” evreilor în fața filistenilor, fiind totodată și un exemplu de putere fizică supraomenească dar și unul de încredere în Dumnezeu, pe care Îl invocă în momentele de dinainte de a muri (Judecători 16:28-30).

Iată așadar câteva referințe și paralele oferite de un episod biblic complex și, cu siguranță — poate tocmai datorită acestei complexități — bogat în semnificații dintre cele mai interesante și instructive…

Șabat Șalom!

Share This