Așa cum am promis, după marile sărbătorile de toamnă, începem astăzi un nou ciclu de comentarii la pericopele săptămânii. Ca temă: ”comori ascunse”, explicații și interpretări asupra unor pasaje din Tora adesea ignorate de comentatori și rabini, ”pierdute” printre subiecte mai ample și mai importante. Desigur, nu vom putea să cuprindem toate pasajele relevante și nici să oferim explicații exhaustive asupra subiectelor, dar măcar sper ca o parte din aceste pasaje inedite să le putem elucida împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu…
Când am vorbit cu bunul meu prieten Mihnea Guttman (care este profesor de muzică) despre tema pe care am ales-o pentru acest ciclu și a citit mesajul introductiv al acestei noi serii de comentarii, replica lui a fost: ”Sper că o să vorbești ceva și despre muzică.” Și iată că îi fac pe plac…
Ne spune Tora astfel:
”Ada l-a născut pe Iaval; el a fost strămoșul celor ce trăiesc în cort și cresc vite. Iar numele fratelui său era Iuval; el a fost strămoșul tuturor celor care cântă din liră și fluier.” – Geneza 4:20-21
Doi frați: unul păstor și unul muzician. Aparent, două cariere extrem de diferite, foarte posibil asociate unor personalități foarte diferite: una pragmatică, foarte ”down to earth” cum s-ar zice, iar cealaltă boemă, artistică, de spirit liber.
Însă în comentariul său asupra acestor două versete, Hizkuni (rabin și exeget francez, sec. XIII) face o remarcă interesantă:
Modul în care textul ne prezintă nașterea celor doi sugerează că erau gemeni. Căci dacă n-ar fi așa, nașterea lui Iuval ar fi fost precedată de cuvintele ותלד עוד (vateled od) – ”și a născut din nou”. [Mai mult], păstorii obișnuiesc să-și petreacă timpul cântând din fluier sau dintr-un instrument similar. – Hizkuni
În viziunea lui Hizkuni, ceea ce la prima vedere părea o diferență majoră între Iaval și Iuval, la o privire mai atentă se conturează ca o asociere, o similitudine între cei doi. Pare chiar că Iaval și Iuval ne sunt prezentați ca două fațete ale aceleiași monede: unul îngrijind vitele și contribuind astfel la bunăstarea fizică a familiei, iar celălalt contribuind la bunăstarea emoțională și spirituală a familiei, prin intermediul muzicii.
Însă nu doar comentariul lui Hizkuni ni-i apropie pe cei doi… Dacă ne uităm atent în ansamblul Cărții Genezei, descrierile lui Iaval și Iuval (chiar și numele sunt similare, diferind doar printr-o literă!) comportă și alte asociații și paralele. Noțiunea de ”trăitor în cort” asociată lui Iaval, apare și în Geneza 25:27, unde Tora ni-l descrie pe Iacov ca fiind ”un om simplu, trăitor în corturi”. Acolo, mulți comentatori explică expresia ca o aluzie la învățătură și spiritualitate, corturile fiind o metaforă pentru locul unde stăteau înțelepții vremii și studiau. Este drept, în interpretarea Midrașului, Iacov este creditat cu apartenența la corturile lui Șem, corturile monoteismului, în timp ce Iaval este criticat pentru apartenența la corturile idolatriei și păgânismului. Unul este înălțat spiritual de acțiunile sale, iar celălalt coborât, însă, la nivel de bază, ambii au preocupări care țin de venerație și de studiu.
În mod similar, noțiunea de ”crescător de vite” asociată lui Iaval conduce și ea la o paralelă, de această dată cu Abel, pe care Tora ni-l descrie ca fiind “păstor de turme” (Gen. 4:2). Într-adevăr, acolo Tora nu folosește cuvântul mikne, ci un alt cuvânt asociat turmelor (roe țon), dar sensul este similar: atât Iaval cât și Abel se îngrijeau de turme de ovine. Iar Abel, o știm, este simbolul vulnerabilității, inocenței și efemerității – să nu uităm că el a murit prematur, ucis fiind de către fratele său Cain.
Combinând toate aceste asocieri, Iaval ne apare ca un învățăcel, un om spiritual (deși în direcția spirituală greșită), vulnerabil și efemer, dar care, să nu uităm, contribuia în felul său și la bunăstarea materială a familiei, ocupându-se cu creșterea animalelor.
Iuval, fratele său, este descris în aceste versete ca fiind ”strămoșul tuturor celor care cântă din liră și fluier”. Ca fapt divers, traducerea redă termenul ebraic תפש (tofes) prin ”cântat”, conform opiniei majorității comentatorilor, deși acest termen înseamnă la bază ”a mânui”. Radak justifică interpretarea prin faptul că unele instrumente muzicale sunt ținute în mână sau acționate cu mâna pentru a fi folosite și de aceea Tora folosește noțiunea de ”mânuire” pentru a se referi la cântatul dintr-un instrument.
Cu toate acestea, datorită ambiguității sale, termenul se poate referi și la făurirea instrumentelor muzicale, nu doar folosirea lor, sugerând că Iuval a fost inventator de instrumente muzicale și totodată un om foarte inteligent și priceput (cf. Ibn Ezra). Ceea ce este însă de necontestat este că Iuval era pasionat de muzică și că istoria începuturilor îl consemnează și creditează cu răspândirea ei în lume. Iar finalul comentariului lui Hizkuni ne sugerează că acest lucru nu era nici întâmplător și nici scos din context, ci deopotrivă: muzica lui Iuval avea un rol important și în păstorit, fiind o activitate menită a ușura sarcina păstorilor și a face ca timpul petrecut cu turmele să treacă mai repede și mai plăcut.
Să ne gândim însă puțin și la cele două instrumente menționate în verset: כנור (kinor) și עוגב (ugav). În ebraica modernă, kinor înseamnă ”vioară”, dar primele viori au fost create abia prin secolul XVI, așa că aici el desemnează probabil un instrument cu coarde ciupite, similar lirei din cultura greacă. Prin contrast, ugav-ul amintit în finalul versetului, era un instrument de suflat, gen fluier, nai sau cimpoi. Așadar, cele două erau instrumente diferite (unul cu coarde, celălalt de suflat), ceea ce implica și două stiluri diferite de muzică, asociate probabil și la stări diferite de spirit ale celor care le foloseau.
În lucrarea sa Haamek Davar, rabinul lituanian Țvi Iehuda Berlin (cunoscut sub acronimul Nețiv), explică faptul că instrumentele menționate aici sunt complementare: unul este folosit cu precădere în perioade de odihnă, iar celălalt ca stimulator, în perioadele active ale omului.
Să facem așadar un mic rezumat… Avem doi frați, posibil gemeni. Unul (Iaval) este aparent mai preocupat de aspectul material al existenței umane, celălalt (Iuval) de spiritualitate și emoție. Însă această distincție nu este fixă și rigidă. Iaval este și ”trăitor în cort”, adică este preocupat și de studiu, venerație, căutare spirituală. El este posibil vulnerabil, inocent și efemer, asemenea lui Abel, în timp ce Iuval își folosește muzica nu doar pentru a hrăni sufletul, ci și în conjuncție cu activitățile umane, cu perioadele de odihnă și de activitate din viața fiecărui om și cu stările de spirit prin care omul trece în cadrul existenței sale.
Cu toate aceste nuanțe și explicații, cred că sunteți de acord că Iaval și Iuval nu mai pot fi priviți nicidecum ca doi frați amintiți în treacăt, într-o genealogie irelevantă. Ei sunt de fapt arhetipuri ale existenței umane, simboluri pentru oameni în general, pentru complexitatea lor, a emoțiilor lor și a activităților pe care ei le desfășoară. Aidoma lor, toți oamenii au o parte orientată către aspectul fizic, material, dar și una orientată către spiritualitate, învățătură, emoțional. Uneori, călătoriile lor spirituale îi duc în sus, alteori în jos. Uneori sunt triști și melancolici, alteori veseli și zglobii. Esența omului este un conglomerat al acestor stări și idei: nu doar sus sau jos, sfânt sau profan, fizic sau spiritual, ci o totalitate a acestora. În Geneza 2:7, tot în pericopa noastră, Tora ne spune că ”Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, țărână din pământ, și i-a insuflat în nările sale suflare de viață și omul a devenit suflet viu.”
Ființa umană nu este așadar nici doar țărână din pământ și nici doar suflare divină. Ea este o combinație între sfera celestă și cea pământească, între sacru și profan, între ascultare și neascultare, între scânteia divină insuflată de Creator și existența fizică, materială, animalică.
Eu unul cred că nu întâmplător Iaval și Iuval sunt considerați gemeni. Și nu întâmplător ei sunt menționați în Tora. Pentru că ei definesc balizele existenței umane. Ei îl definesc global pe om, preocupat atât de aspectul fizic (dobândirea hranei, asigurarea existenței de zi cu zi, transformarea mediului înconjurător pentru a-i fi util), cât și de aspectul emoțional, intelectual și spiritual (învățătură, muzică, venerație, rugăciune, spirit creator).
Peste veacuri, Iaval și Iuval se regăsesc în fiecare dintre noi. Și noi, ca și ei, avem îngemănări ale celor două sfere, materială și spirituală, probabil mult mai des decât ne permitem nouă înșine să admitem. Ce este important însă este să conștientizăm aceste aspecte ale existenței noastre și să le ”hrănim” cu ceea ce au ele nevoie: mâncare atunci când stomacul ne-o cere, și respectiv învățătură, emoție și spiritualitate atunci când mintea și sufletul ne sunt înfometate.
Șabat Șalom!
Excelent prezentat diferența și asemănarea dintre Iuval și Iaval !