Credit foto: engin akyurt | Unsplash

După cum prea bine știți, imediat după Simhat Tora, ultima sărbătoare din ciclul Marilor Sărbători Iudaice de Toamnă, reîncepem ciclul de citire a Torei cu prima sa pericopă, Bereșit. Anul acesta nu îmi mai propun vreo temă anume și nici nu mai fac promisiuni că voi redacta un comentariu în fiecare săptămână. Desigur, mi-aș dori să putem avea un ciclu complet, cu interpretări și explicații pentru fiecare pericopă, însă sunt deja implicat în multe proiecte – personale și profesionale – și nu vreau să-mi iau un angajament pe care este posibil să nu-l pot respecta. Desigur, voi face tot ce pot pentru a vă oferi interpretări și idei care sper să vă inspire, dar vă cer totodată scuze anticipat dacă vor exista săptămâni sau chiar perioade mai lungi în care nu voi putea posta un comentariu.

* * *

Pericopa Bereșit este, fără îndoială, pericopa Creației. În ea regăsim elemente despre primele momente ale lumii imaginate și apoi făurite ex nihilo de Dumnezeu, precum și evenimente legate de relația primilor oameni cu Creatorul tuturor lucrurilor. Pentru acest comentariu, mă voi opri însă la doar două versete din primul capitol al Cărții Genezei. Ne spune Tora astfel:

Și Dumnezeu a spus: ”Să fie lumină!” Și a fost lumină. Și Dumnezeu a văzut că lumina este bună și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. – Geneza 1:3-4

La prima vedere, cele două versete nu au nimic special. Câteva propoziții simple, idei foarte clare. Și cu toate acestea, comentatorii iudaici s-au aplecat asupra acestor versete cu o atenție deosebită și sute și poate mii de pagini au fost scrise pe marginea lor.

* * *

Să pornim însă de la comentariul lui Rași:

Și aici trebuie să ne bazăm pe afirmația din Agada: Dumnezeu a văzut că ticăloșii nu erau demni să folosească lumina și, prin urmare, El a separat-o (ויבדל – vaiavdel), rezervând-o pentru cei drepți din lumea viitoare. (Talmud, Haghiga 12a) Dar, conform sensului ad literram , explicația este următoarea: Dumnezeu a văzut că era bine [să existe lumină] și că nu era potrivit ca lumina și întunericul să funcționeze împreună într-un mod confuz. Prin urmare, El a limitat sfera de activitate a luminii la timpul zilei, iar sfera de activitate a întunericului la timpul nopții (vezi Midraș Bereșit Raba 3:6).

Care sunt problemele cu care se confruntă Rași și care îl îndeamnă să ofere aici o explicație? Care este de fapt explicația? Și de ce ea complică poate lucrurile și mai mult?

Prima problemă este că aceste versete aparent simple vorbesc despre o creație divină aparte de toate celelalte. În patru alte versete din povestea Creației (1:7, 1:9, 1:11, 1:15) Tora folosește o expresie diferită: ויהי כן ( vaiehi ken) – ”și a fost astfel” . Numai aici, în versetul 3, în legătură cu lumina, Tora folosește expresia ויהי אור ( vaiehi or ) – ”și a fost lumină” . Diferența de limbaj sugerează o diferență de substanță între această lumină și alte creații divine.

A doua problemă este că versetul 3 care consemnează crearea luminii – apropo, chiar și ideea că lumina a fost creată este complex și dificil de înțeles, pentru că Tora nu folosește aici verbul ”a crea”, ci verbul ”a fi” – apare, evident, înainte de versetul 5, în care ni se spune că ”a fost seară și a fost dimineață: o zi” .

După cum probabil știți deja, o zi în calendarul iudaic începe cu noaptea, adică cu întunericul. Dimineața, când lumina se răsfrânge asupra lumii, urmează nopții, nu o precede. Aici însă, în primele versete ale Torei, avem aparent de-a face cu o lumină care există înainte de prima noapte, adică de primul întuneric. Am putea crede așadar că vorbim de o zi zero a Creației, de o perioadă de lumină anterioară primei zile pe care Tora o amintește în versetul 5.

Desigur, veți spune poate că prima zi a Creației vorbește și de un întuneric care apare înainte de lumină. Ne spune versetul 2 că ”întuneric [era] peste fața adâncului” . Conform interpretării majorității comentatorilor, acel întuneric nu se referea însă la simpla absență a luminii. Dacă ne gândim bine, ar fi probabil și un pic straniu să vorbim despre absența a ceva (lumina) care nu fusese definit încă. Sforno precizează că acel ”întuneric” se referea la atmosfera care înconjura pământul. Iar alți comentatori vorbesc despre acel ”întuneric” ca fiind haosul primordial, o absență totală a formei, o stare inițială a materiei în care multe din noțiunile pe care le folosim astăzi pentru a o descrie nu erau definite și nu aveau sens. Dacă dorim să facem o paralelă cu teoria Big Bang-ului, ne putem gândi că acel ”întuneric” era modul în care textul biblic descrie starea care ”preceda” (știu, până și acest termen este impropriu) expansiunea inițială a Universului. Ceea ce este cert este că acest concept nu este deloc simplu de explicat și, cu siguranță, acel ”întuneric” din versetul 2 nu era simpla absență a luminii.

Revenind însă la lumină, pentru a clarifica mai bine acest punct: dacă prima creație a lui Dumnezeu a fost într-adevăr lumina și dacă ea a existat înainte de prima ”seară și dimineață” , problema este – așa cum am spus și mai sus – că pare că avem de-a face cu încă o ”zi” (perioadă de ”lumină”) înainte de primul întuneric, adică de prima noapte.

Iar a treia problemă este că noțiunea de ”lumină” este în general asociată cu prezența unei surse de lumină. În cazul Creației, ea este asociată cu prezența luminătorilor. Însă acești luminători – Soarele, Luna și stelele, despre care Tora însăși ne spune că au fost învestiți cu misiunea de a ”stăpâni ziua” și a ”stăpâni noaptea” (1:16), și cu misiunea de a ”despărți ziua de noapte și de a fi ca semne și pentru soroace și pentru zile și ani” (1:14) – au fost creați abia în ziua a patra! Ce lumină puteau da ei oare în ziua întâi, adică cu trei zile înainte de a fi creați?

Problema este într-adevăr complexă. În comentariul său, Rași oferă două explicații, două variante de a rezolva aceste probleme. (Ca fapt divers, atunci când Rași oferă mai multe explicații, acest lucru este o indicație că niciuna din cele două explicații nu-l satisface pe deplin.)

Prima explicație este că vorbim despre o lumină specială, o lumină a bunăvoinței divine, o lumină pe care Dumnezeu a creat-o într-adevăr în acea primă zi a Creației, dar la care nu avem (încă) acces pentru că ea a fost ascunsă instantaneu de Dumnezeu. Iată modul în care rabinii Talmudului (în acea ghemara citată de Rași) explică acest fenomen straniu:

Acest lucru trebuie înțeles în conformitate cu rabinul Elazar, care a spus: Lumina pe care Cel Sfânt, Binecuvântat fie El, a creat-o în prima zi nu era cea a soarelui, ci un alt fel de lumină, prin care omul putea vedea de la un capăt al lumii la celălalt. Dar atunci când Atotsfântul, Binecuvântat fie El, a privit generația Potopului și generația Turnului Babel și a văzut cât de corupte erau căile lor și că ar putea folosi această lumină în scopuri rele, El s-a ridicat și le-a ascuns-o, așa cum se spune: „Și celor răi li se ascunde lumina” (Iov 38:15).

Și pentru cine a ascuns-o? Pentru oamenii drepți din viitor, după cum se spune: „Și Dumnezeu a văzut lumina, că era bună” (Geneza 1:4), iar „bună” se referă la nimeni altul decât la cei drepți, după cum se spune: „Spune despre cei drepți că va fi bine pentru ei, căci vor mânca roadele faptelor lor” (Isaia 3:10).

Când lumina a văzut că a fost ascunsă pentru cei drepți, ea s-a bucurat, după cum se spune: „Lumina pentru cei drepți se va bucura” (Proverbe 13:9).

După cum probabil observați, nici chiar pentru rabinii Talmudului problema nu este simplă. O întreagă explicație exegetică, susținută cu versete, punctată de personificări și dramatism, este necesară pentru a clarifica, sau cel puțin pentru a încerca o clarificare a acestei chestiuni...

Iar a doua explicație din comentariul lui Rași este că aici vorbim doar de o noțiune, de un principiu, și anume de faptul că lumina și întunericul nu sunt menite să coexiste, ci să fie distincte și separate. Într-un fel, afirmația lui Rași că ”[Dumnezeu] a limitat sfera de activitate a luminii la timpul zilei, iar sfera de activitate a întunericului la timpul nopții” , este un precursor, un ecou, al versetului 1:16 care ne spune că, într-adevăr, cei doi luminători mari, Soare și Luna, aveau menirea de a stăpâni ziua și, respectiv, noaptea.

* * *

Explicațiile oferite de Rași nu sunt însă singurele pe care le propun comentatorii… Principiul că această ”lumină” din Geneza 1:3 este specială continuă să fie valabil (cel mai probabil din motivele citate mai sus), însă alți înțelepți evrei oferă și alte tentative de a defini în ce constă efectiv ”specialul”.

Spre exemplu, Hizkuni pune această lumină pe același plan cu cerurile și pământul, pe care Tora le amintește în chiar primul său verset. Această lumină era în esență, un ecou direct al forței creatoare divine, o ”sămânță” necesară pentru ca alte creații divine să poată fi create cu ajutorul ei și să nu trebuie să apară  ex nihilo. Spre exemplu, în următoarele zile ale Creației, verbele din actul creator divin se schimbă. Firmamentul desparte între ceruri și pământ. Uscatul este rezultat al ”adunării apelor”. Pământul rodește vegetație. Omul este făcut sau făurit de către Dumnezeu. În concluzie, în totalitatea actului Său creator, Dumnezeu nu a creat tot timpul. Uneori, rolul Său a fost doar acela de a ordona Creația, de a decide menirea fiecărui lucru, de a le porunci să se conformeze voinței Sale. ”Lumina” pe care a creat-o în primele versete ale Torei, în acea zi specială despre care nici măcar nu ni se spune că a fost ”prima”, ci doar ”o zi” (1:5), a fost într-un fel sămânța creată de Dumnezeu pentru a facilita alte creații. Să nu uităm ce spune Talmudul: prin acea lumină ”omul putea vedea de la un capăt al lumii la celălalt”. Ea era lumina cunoașterii, a dezvăluirii absolute, o lumină care se țesea în însuși ”materialul” din care este făcută lumea.

În plus, dacă preluăm explicația lui Rași și a Talmudului că acea lumină era de fapt răsplata rezervată celor drepți în Lumea Viitoare, se impunea ca ea să fie creată atunci și nu mai târziu. Desigur, Dumnezeu este Cel care susține lumea în fiecare clipă, însă, conform voinței divine, procesul de Creație ex nihilo efectiv a și debutat, dar s-a și încheiat în acele zile descrise în Geneza. Tot ce există în lume, trecut, prezent și viitor, derivă din acel proces de Creație, și de aceea era important ca acea ”lumină” să ia ființă atunci (și nu mai târziu), chiar dacă nicio generație de oameni nu a beneficiat încă efectiv de ea.

* * *

Rabeinu Behaiei are o altă explicație referitoare la caracterul special al acelei ”lumini”. Ca oameni, ne așteptăm ca orice lumină să aibă o sursă. Din întuneric pur nu se poate obține lumină. Singurul care poate face acest lucru – și tocmai de aceea Tora ne vorbește aici despre lumina specială a începuturilor – este Dumnezeu Însuși. Numai El poate crea lumină din acel ”întuneric” amintit în versetul 1. În Iov 12:22, avem următoarea formulare: ”El, [Dumnezeu,] descoperă adâncuri din întuneric și aduce la lumină umbrele morții.” Conform acestei explicații, lumina din Geneza este un omagiu tăcut Creatorului și forței Sale creatoare, incomparabilă cu forța creatoare a oricărei alte ființe din Univers.

* * *

Desigur, explicațiile pe marginea acestui verset nu sunt nici pe departe epuizate… Ce am vrut să ilustrez eu aici este atât atenția cu care rabinii se apleacă asupra fiecăruia dintre versetele Torei, cât și complexitatea uimitoare a unora dintre acestea. Sper că am reușit în rândurile de mai sus să ating ambele obiective. Îmi permit însă să închei cu un citat din Ramban (Nahmanide), al cărui comentariu, pe care l-am citit în urmă cu câteva zile, mi-a oferit de fapt ideea întregului eseu. Iată cum încheie Ramban explicația sa asupra versetului 1:4: ”Explicația în ceea ce privește această interpretare profundă este sublimă și ascunsă. Cunoștințele noastre despre aceasta sunt mai puțin decât o picătură din vastul ocean.”

Sunt convins că sunteți de acord. O picătură în ocean... Se cuvine însă să ne delectăm cu fiecare picătură din înțelepciunea Torei și a rabinilor noștri, pentru ca, picătură cu picătură, să ne potolim setea cu cât mai mult din ceea oferă ea sufletului nostru.

Șabat Șalom!

Abonează-te acum!

Dacă site-ul DvarTora ți se pare interesant și util, completează numele și adresa ta de email în formularul alăturat și vei primi prin email -- automat și gratuit -- fiecare comentariu nou publicat pe site.

ABONEAZĂ-TE!

Îți mulțumim! Am adăugat adresa ta în baza de date.