CUVANT INAINTE
Pentru ca sarbatorile de toamna s-au terminat, iar ciclul de pericope a inceput deja Shabatul trecut fara ca sa va fi trimis vreun email in acest an (5765), primul lucru care trebuie spus ar fi “Shana Tova!”. Sper ca anul care tocmai a inceput sa fie unul minunat pentru toti si pentru fiecare in parte, sper sa vi se indeplineasca toate dorintele si sa gasiti, printre multele lucruri de facut si multele probleme de rezolvat, un pic de timp si pentru Tora (invatatura), mitzvot (porunci) si maasim tovim (fapte bune).
Din motive obiective, ciclul de comentarii la pericope pe care doresc sa il incepem impreuna pentru anul 5765 va fi unul diferit de ceea ce ati experimentat pana acum. In primul rand, datorita distantei care ne desparte si a celor 7 ore cu care Romania “o ia inaintea” Americii, pot doar sa incerc – fara sa va promit 100% ca voi si reusi – ca aceste comentarii sa va parvina in timp util, inaintea Shabatului in care pericopele aferente sunt citite la sinagoga.
In al doilea rand, doresc sa schimb un pic dimensiunea si mai ales formatul comentariilor, de la unele bazate in general pe o singura idee per pericopa (comentarii unitare) – cum a fost pana acum – la comentarii alcatuite din mai multe parti, mini-comentarii cu subiecte diferite, toate insa legate evident de pericopa saptamanii. Sper ca formatul sa incurajeze in acest fel si discutii si/sau idei personale (din partea voastra, adica! :)) pe marginea pericopei si a subiectelor abordate.
Ok, destul cu explicatiile! Incep cu pericopa Bereishit, pe care am citit-o Shabatul trecut, urmand sa postez, tot saptamana aceasta, la un moment dat, si un comentariu la pericopa Noach…
O PUNTE PESTE TIMP
In fiecare an, normal sau bisect, pericopa Bereishit este citita intotdeauna in Shabatul de imediat dupa Simhat Tora. Si aceasta dintr-un motiv foarte obiectiv: de Simhat Tora (Sarbatoarea Bucuriei Torei), ciclul de lectura al celor Cinci Carti ale lui Moshe se incheie cu veselie si cantec, urmand apoi, la doar cateva minute distanta, o reinaugurare a lecturii cu primele pasaje din prima pericopa a Torei, Bereishit. Legatura dintre Simhat Tora si prima pericopa a Torei este deosebit de clara. Ceea ce este mai putin evident este ca aceasta legatura se extinde dincolo de ziua de sarbatoare numita Simhat Tora.
Simhat Tora, celebrata in aceeasi zi cu Shmini Atzeret in Israel si a doua zi in Diaspora, marcheaza de fapt sfarsitul unui ciclu de sarbatori inceput in prima zi a lunii Tishrei cu Anul Nou Iudaic, Rosh Hashana. De atunci, trecand prin Yom Kipur in care Dumnezeu ne-a iertat pacatele si ne-a pecetluit in Cartea Vietii pentru inca un an, ajungem pe data de 15 Tishrei la sarbatoarea de Sucot. Timp de sapte zile ne bucuram inaintea lui Dumnezeu, folosind cele patru specii (arba minim), lulav (palmier), arava (salcie), etrog (chitra) si hadas (mirt). Spiritul de sarbatoare inceput de Rosh Hashana, continuat in Yom Kipur si prelungit in timpul Sucotului, se transmite apoi la ultimele zile de hag (sarbatoare) din acest ciclu: Shmini Atzeret si Simhat Tora.
Insa dincolo de acest spirit sarbatoresc, legatura dintre Rosh Hashana si Simhat Tora nu este deosebit de evidenta. Si totusi, exista o legatura dubla intre aceste doua sarbatori. Putini stiu faptul ca Rosh Hashana nu este numai inceputul anului iudaic, ci si ziua de nastere a primului om, Adam. De Rosh Hashana, Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Rosh Hashana este ziua de nastere a fiecaruia dintre noi! De Simhat Tora, cand suntem pe punctul de a incheia ciclul de sarbatori pe care il incepem de Rosh Hashana, citim din nou despre Crearea Lumii, citim din nou despre ziua noastra de nastere, chiar in unul din ultimele paragrafe ce se citesc din pericopa Bereishit dupa reinceperea lecturii ei.
Iata o jumatate din legatura! A doua jumatate, inca si mai putin evidenta, are legatura cu primul cuvant al Torei, pe care il citim de asemenea de Simhat Tora si mai apoi in Shabatul care tocmai a trecut. Primul cuvant al Torei, Bereishit, insemnand “la inceputul” [Creatiei], este alcatuit din literele ebraice bet-resh-alef-shin-iud-taf. Aranjate in alta ordine, aceste litere formeaza sintagma “alef be-Tishrei” (prima zi a lunii Tishrei), care este Rosh Hashana. Iata asadar a doua componenta a puntii peste timp dintre Rosh Hashana si Simhat Tora, iata o frumoasa legatura intre sarbatorile iudaice de toamna…
COINCIDENTA SAU INDEMN?
O intrebare la care va las sa raspundeti singuri: in povestea Creatiei Lumii, ultimul verset spune in ebraica, vorbind despre Shabat, ziua de odihna: “ki vo shavat mikol melahto asher bara Elohim laasot.” [Geneza ] Traducerea este: “caci in ea [ziua de Shabat] S-a odihnit Dumnezeu de toata munca Sa pe care a facut-o pentru a fi facuta (sau reprodusa)”. Ultimul cuvant al povestii Creatiei este verbul ebraic “laasot” (a face)! Sa fie doar o coincidenta, sau poate un indemn ca fiecare dintre noi sa incerce sa inteleaga lumea prin prisma a ceea ce el sau ea poate face pentru a imbunatati? Dupa cum am spus, va las sa decideti singuri…
STIATI CA…
…aprinderea lumanarilor de Shabat este o porunca independenta de celelalte porunci legate de Shabat. Chiar si cineva (barbat sau femeie) care nu respecta Shabatul poate si trebuie sa aprinda lumanarile de Shabat, rostind binecuvantarea “Baruh Ata A-donai E-loheinu Meleh haolam, asher kideshanu bemitzvotav vetzivanu lehadlik ner shel Shabat.” (Binecuvantat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai sfintit prin porunci si ne-ai poruncit sa aprindem lumanarea de Shabat.)
Shabat Shalom!
Shanaa Tovaa U’Metukaa
Todah rabah
„caci in ea [ziua de Shabat] S-a odihnit Dumnezeu de toata munca Sa pe care a facut-o pentru a fi facuta (sau reprodusa)”.
Intelegem un indemn pentru fiecare dintre noi de a face sau reproduce dupa asemanarea Lui. Noi am primit „introducerea” realizata de D-zeu, in functie de asta reproducem „cuprinsul”, sa putem apoi avea o „concluzie” in final. Chiar daca D-zeu a inceput Creatia, ne-a inzestrat cel mai frumos dar care putea sa-l primeasca omul, puterea de a face si reproduce, asta inseamna ca a avut incredere totala in noi pentru asi lasa Creatia sa continue.
Din pacate in ziua de azi s-a pierdut mult acest dar pentru a face si reproduce in continuare aceasta creatie. Probabil „concluzia” nu se va incheia asa cum a sperat D-zeu. Intr-un fel este bine ca in fiecare an recitim despre Creatie, e un fel de an nou, un nou inceput o a doua sansa pentru om ca el sa realizeze ca a primit acest dar de la D-zeu.
O intrebare legata de aprinderea lumanarilor de Shabbat: De ce se aprind doua lumanari si nu una, sau trei, patru, etc.? Exista o semnificatie anume pentru numarul de lumanari aprinse la inceperea Shabbat-ului?
Multumesc!
Tradiția iudaică a consacrat aprinderea a două lumânări de Șabat în amintirea celor două porunci biblice referitoare la Șabat. În Exodul 20:9, ni se spune să ne amintim de ziua Șabatului (”zahor et iom haȘabat”), iar în Deuteronomul 5:12 ni se spune să păstrăm ziua Șabatului (”șamor et iom haȘabat”).