Ve’zot habraha este singura pericopa din Tora care nu are un Shabat specific in care sa fie citita. Aceasta pericopa se citeste de Simhat Tora, Sarbatoarea Primirii Torei, atunci cand evreii din intreaga lume termina un ciclu de citire a Torei si se incepe imediat un ciclu nou.

Pentru aceasta ultima pericopa a Torei, pentru care nu am scris niciodata un comentariu, am ales sa includ o traducere a unui comentariu redactat de rabinul Shraga Simmons. Comentariul in original poate fi citit la adresa www.aish.com

Doresc tuturor vizitatorilor site-ului DvarTora sa termine si sa reinceapa citirea Torei de cat mai multe ori si sa traiasca toti acesti ani in spiritul tuturor ideilor si povetelor pe care le contine. Spor la… spiritualitate!

O PETRECERE NEOBISNUITA

Imagineaza-ti ca dai o petrecere uriasa si ca inviti pe toti prietenii si cunoscutii. Insa aceasta petrecere nu este una obisnuita: este o saptamana intreaga de muzica si distractie. Intr-un final, „gasca se sparge” si oamenii incep sa plece pe la casele lor. Iar tu, in calitate de gazda, ii conduci si apoi te apropii de cativa din prietenii cei mai apropiati si le soptesti: „Mai stati un pic, abia acum o sa inceapa distractia cu adevarat…”

In fiecare an, Dumnezeu da o petrecere de o saptamana care se numeste Sucot. Cu multi ani in urma in Ierusalim, ofrandele care erau aduse de Sucot in Templul din Ierusalim totalizau 70 de boi, corespunzand, asa dupa cum explica Talmudul, celor 70 de natiuni ale lumii. Fiecare avea ofranda sa! Templul din Ierusalim nu era numai pentru evrei. Cand regele Solomon l-a construit, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acesta sa asculte rugaciunile tuturor, inclusiv a ne-evreilor care veneau la Templu (Regi I 8:41-43). Iar profetul Isaia vorbeste despre Templu numindu-l „Casa tuturor popoarelor” (Isaia 56:7)

Templul era centrul universal al spiritualitatii, un loc in care divinitatea isi concentra prezenta, un loc in care toti oamenii il venerau pe Dumnezeu. In fapt, Talmudul spune ca daca romanii si-ar fi dat seama de cat de mult ar fi putut beneficia ei insisi de pe urma existentei Templului, nu l-ar fi distrus niciodata!

Iar dupa aceasta, la sfarsitul sarbatorii de Sucot, Dumnezeu a adaugat o zi. Este numita Shmini Atzeret, in traducere „Cea de-a opta zi de adunare”. In aceasta zi, un singur bou era adus ca ofranda, reprezentand poporul evreu. Este o zi in care evreii stau inca o zi cu Dumnezeu… (Talmud – Tratatul Suca 55b)

NUMARUL SAPTE

Nahmanide (secolul 12, Spania) explica o extraordinara idee kabalistica: sapte este numarul care simbolizeaza ordinea naturala a lumii. Exista sapte zile ale saptamanii, sapte note muzicale pe portativ, sapte locatii (stanga, dreapta, sus, jos, inainte, inapoi si centru). Sapte sunt zilele de Sucot, in care intreaga lume venea sa aduca ofrande lui Dumnezeu. Iar opt este relatia particulara a evreilor cu Dumnezeu, o relatie care transcende legile naturii.

Evreii, spune Talmudul, sunt dincolo de natural. Ei au supravietuit celor mai inimaginabile persecutii, exilului, expulzarilor si greutatilor. Mark Twain, in scrierile sale, nota cu uimire: „Toate lucrurile sunt muritoare, in afara de evreu; toate celelalte lucruri trec, insa el ramane. Care este secretul nemuririi lui?”

„Secretul”, dupa cum stim, este darul special pe care Dumnezeu l-a dat evreilor: Tora. De Shmini Atzeret, sarbatorim incheierea citirii Torei si inceputul unui nou ciclu de citire. Acest eveniment poarta numele de Simhat Tora, „Bucuria Torei” (in Diaspora, Simhat Tora este celebrata a doua zi dupa Shmini Atzeret).

De ce sfarsim si reincepem citirea Torei in aceeasi zi? Inteleptii Talmudului explica: „Pentru a arata ca Tora ne este atat de draga, ca un lucru nou si nu ca o porunca veche pe care nimeni nu o mai place. Pentru ca este atat de noua pentru noi, alergam cu totii in intampinarea ei.” Cantam si dansam timp de ore in sir pe bima (amvon), purtam sulurile de Tora si ne exprimam bucuria de a putea astfel fi mai aproape de Dumnezeu.

De Shmini Atzeret, la incheierea sarbatorilor de toamna, rostim o rugaciune speciala pentru ploaie. Ploaia reprezinta binecuvantare si abundenta. Toata luna Elul, sarbatorile de toamna, Rosh Hashana, Iom Kipur si Sucot au fost momente inaltatoare. Iar misiunea noastra este sa ducem mai departe acest sentiment, pe tot parcursul anului…

Shana Tova U’Metuka! (Un an bun si dulce)

Share This
Sari la conținut