Credit foto: ChatGPT | OpenAI
În tratatul din Mișna care nu discută atât legi și reguli, ci, mai degrabă, principii și sfaturi rabinice legate de etică și dezvoltare personală, există o mișna care – poate, paradoxal – se leagă de pericopa acestei săptămâni. Ne spune mișna astfel: „Rabi Șimon spune: «Există trei coroane: coroana Torei, coroana preoției și coroana regalității. Însă coroana unui nume bun este mai presus decât toate.»” (Pirkei Avot 4:13)
În pericopa acestei săptămâni, Tora ne vorbește despre detaliile arhitectonice ale Mișkanului, Tabernacolul construit de evrei în deșert, și despre obiectele de cult care au fost făurite pentru ritualul de acolo. Nenumărate detalii legate de dimensiuni, stil, materiale de construcție, mod de îmbinare și altele ne sunt oferite în versetele pericopei. Însă trei dintre obiectele amintite aici au un detaliu de construcție particular, o decorație care atrage atenția. Ne spune Tora astfel:
Să facă un chivot din lemn de acacia [...] și să-i faci un chenar de aur de jur-împrejur. (Exodul 25:11)
Să faci o masă din lemn de acacia [...] și să faci pentru ea un chenar de aur de jur-împrejur. (Exodul 25:25)
Să faci un altar [...] și să-i faci un chenar de aur de jur-împrejur. (Exodul 30:3)
Talmudul oferă o interpretare interesantă:
A spus Rabi Iohanan: chenarul din jurul altarului este asociat coroanei preoției, Aaron fiind cel care o purta, alături de urmașii lui. Chenarul din jurul mesei este asociat coroanei regalității, deoarece regele este cel responsabil pentru bunăstarea poporului. Iar chenarul din jurul chivotului este asociat coroanei Torei, pe care oricine o poate obține, devenind înțelept sau rabin. – Talmud, Yoma 72b (parafrazat)
Atât înțeleptul, cât și regele sau preotul (kohen-ul) au o misiune sacră în rândul poporului evreu și fiecare dintre ei are o provocare pe care trebuie să o depășească.
Înțeleptul are misiunea de a educa, dar și provocarea de a nu deveni arogant și a nu se considera mai presus decât alții deoarece știe mai multe decât ei. Tora, ”unealta” aflată în mâna rabinului sau a educatorului, este menită să-i apropie pe oameni de Dumnezeu și nicidecum să creeze diviziuni în rândul poporului sau a-i face pe oameni să creadă că poruncile divine sunt prea greu de urmat.
Regele, cel aflat pe o treaptă socială superioară prin însăși natura funcție pe care o ocupă, are misiunea de a se ocupa de bunăstarea supușilor săi. Provocarea pe care o are el este aceea ca poziția să nu ”i se urce la cap”, așa cum spune o veche vorbă românească. Un rege trebuie să conștientizeze că el este cel care are datorii față de supușii lui și nu invers. El este cel care trebuie să-i protejeze, el trebuie să se asigure că administrarea justiției este corectă și că oamenii sunt egali în fața legii și au șanse egale în societate.
Iar preotul, al cărui ritual facilitează apropierea omului de Dumnezeu și obținerea iertării de la Acesta, trebuie să fie atent să nu permită ca poziția pe care o ocupă să fie folosită ca o platformă pentru a-i abuza pe alții sau ca o voce pentru a atribui lui Dumnezeu idei și mesaj care nu reflectă voia Sa. Un slujitor al lui Dumnezeu care abuzează de poziția sa profanează nu doar propriul său nume, ci și instituția pe care o reprezintă și, prin extensie, Numele lui Dumnezeu.
În Tabernacol, trei obiecte ne aduc aminte de aceste misiuni și poziții speciale în cadrul poporului evreu. Nu este de mirare, așadar, că acel זר (zer) – ”chenar”, pe care Tora îl rânduiește în jurul altarului, mesei și chivotului, provine din aceeași rădăcină cu cuvântul זר (zar) – ”străin”. Chenarul nu este doar o podoabă; el marchează o limită. Pentru că dacă înțeleptul, regele sau preotul acționează greșit de pe pozițiile pe care le ocupă și își pervertesc rolul care le-a fost încredințat, rezultatul este înstrăinarea oamenilor de Dumnezeu și de mesajul Său.
Există însă un antidot simplu la tendința de alunecare pe pante periculoase, atât pentru cei aflați în toate aceste poziții de putere și importanță, cât și pentru oamenii de rând. Și nu avem nevoie să căutăm departe acel antidot, acel chenar despărțitor între ce avem voie și ce nu, între ce trebuie să facem și ce trebuie să evităm, căci Mișna însăși și ni-l oferă chiar în finalul afirmației lui Rabi Șimon: ”Însă coroana unui nume bun este mai presus decât toate.”
Spre deosebire de celelalte trei coroane, care sunt legate de o funcție sau de o poziție – și care pot fi moștenite sau dobândite prin statut – coroana unui nume bun nu depinde de rang, ci de caracter și fapte. Ea nu este rezervată unei elite. Oricine o poate dobândi. Însă, tocmai pentru că este accesibilă tuturor, responsabilitatea de a o păstra este cu atât mai mare.
Atunci când ne aflăm în momente de cumpănă morală, atunci când avem dileme sau când avem de ales între ceea ce este corect și ceea ce este comod sau convenabil – să ne amintim de acel ”chenar” simbolic care ne înconjoară viața. Numele nostru, modul în care rămânem în amintirea celor care ne-au cunoscut, depinde numai de noi. Numele nostru bun reprezintă coroana cea mai accesibilă, dar și cea față de care avem cea mai mare datorie: să îl dobândim, să îl păstrăm, să îl onorăm.
Să ne ajute Dumnezeu să găsim întotdeauna calea potrivită de a ne însuși această coroană și să o purtăm cu demnitate în fiecare moment!
Hodeș Tov și Șabat Șalom!
(משנכנס אדר מרבין בשמחה – De când începe luna Adar, crește bucuria!)
Opinii recente