Din intelepciunea Talmudului
Marele Caesar (imparatul romanilor) s-a hotarat intr-o zi sa il infrunte pe Dumnezeul evreilor. L-a chemat la sine pe Rabinul Ioshua ben Hanania si i-a spus: „Vreau sa Il vad pe Dumnezeul vostru!”
„Nu poti sa vezi Prezenta Divina.”, i-a raspuns Rabinul Ioshua.
„Deci asa!…”, a replicat Caesar. „Il voi vedea pe Dumnezeu! Trebuie sa Il vad pe Dumnezeu! Cer sa Il vad pe Dumnezeu!”
Sperand sa il multumeasca totusi pe imparat, Rabinul Ioshua i-a spus lui Caesar sa se intoarca si sa priveasca direct spre soare.
„Uita-te la Soare.”, i-a spus Ioshua.
„Nu pot”, a raspuns Caesar. „Este prea stralucitor…”
„Ei bine, Soarele este numai unul din slujitorii lui Dumnezeu in Univers. Daca nu poti sa te uiti la Soare, Mare Caesar, atunci cum ai vrea sa poti sa te uiti direct la Dumnezeu?”
„Bine atunci”, a raspuns Caesar, „voi pregati o mare petrecere pentru Dumnezeul vostru. Invita-l pe Dumnezeu sa vina.”
Rabinul Ioshua i-a raspuns simplu: „Este imposibil. Un astfel de lucru pur si simplu nu se poate…”
„De ce?”, a intrebat Caesar.
„Pentru ca escorta lui Dumnezeu este prea numeroasa”
„Voi pregati petrecerea oricum.”, a replicat imparatul.
Caesar a pus la cale un extraordinar banchet pe malul marii si timp de sase luni servitorii lui au lucrat din rasputeri. Insa chiar inainte de a incepe petrecerea, un vant puternic a distrus toate cele pregatite si le-a aruncat in mare. Apoi, timp de inca sase luni, servitorii lui Caesar au trudit, pregatind un al doilea banchet. Si de asemenea, in ziua in care totul trebuia sa fie gata, o ploaie torentiala a venit, aruncand totul din nou in mare.
„Ce se intampla?”, a intrebat imparatul.
Si Rabinul Ioshua i-a explicat ca vantul si ploaia nu sunt decat parte din escorta lui Dumnezeu, cei care matura si stropesc pamantul inaintea Sa. Caesar a ascultat cu atentie si a inteles intr-un final ca nu va putea niciodata sa Il vada pe Dumnezeu.
– Talmud, Hulin 59b
Dvar Tora
Am vazut in urma cu cativa ani de zile, pe unul din peretii unei scoli, o fotografie (trucata) in care o pisica se uita in oglinda si isi vedea acolo reflexia sub forma unui leu. Iar textul care era scris dedesubtul acestei fotografii era urmatorul: „Ceea ce conteaza cel mai mult este modul in care te vezi tu insuti!”.
In mishna 13 din capitolul 4 al tratatului talmudic Pirkei Avot (Invataturile parintilor), Rabinul Shimon bar Iochai spunea: „Exista trei coroane: coroana Torei, coroana kohenilor si coroana regalitatii. Insa coroana unui renume bun este mai valoroasa decat toate.” Cu alte cuvinte si simplificand la maxim explicatiile, invatatura, serviciul divin si modul de guvernare sunt important, insa modul in care te vad altii prin comportament si faptele pe care le faci este cel mai important lucru.
In pericopa de saptamana aceasta, doua personaje se regasesc in cele doua moduri expuse mai sus: Lot si Avraham. In ultimele versete ale pericopei de saptamana trecuta, Lech Lecha, Avraham intra in cel mai important legamant al sau cu Dumnezeu, legamantul circumcizei. La varsta de 99 de ani si traindu-si viata in mijlocul unui desert, Avraham asculta porunca divina si se circumcide impreuna cu toti barbatii din familie (inclusiv cei doi fii ai sai, Ishmael si Itzhak). Iar la inceputul pericopei de saptamana aceasta, Tora ni-l infatiseaza pe Avraham asteptand oaspeti in fata cortului sau. Si oaspetii sosesc in cele din urma…
„Dumnezeu i-a aparut [lui Avraham] in Campiile Mamre, cand el statea la intrarea cortului sau, in caldura zilei. El a ridicat ochii si a vazut: si iata ca trei oameni stateau deasupra lui. El i-a vazut si a alergat de la intrarea cortului lui si s-a aplecat pana la pamant.” [18.1-2] Pana aici, nimic neobisnuit…
Ceea ce este insa deosebit de interesant insa este ca – asa dupa cum reiese si din desfasurarea ulterioara a evenimentelor, cei trei „oameni” se dovedesc a fi INGERI, mesageri ai lui Dumnezeu, fiecare dintre ei cu cate o misiune. Dupa cum spune Rashi in comentariile sale, unul dintre ingeri era Michael (cu numele provenindu-i de la expresia ebraica „mi ca E.l” – cine este asemenea lui Dumnezeu), unul era Gavriel (insemnand „gvurat E.l” – puterea lui Dumnezeu) si cel de-al treilea era Rafael (insemnand „refa E.l” – Dumnezeu Cel care vindeca). Iar misiunile pe care le aveau cei trei ingeri, spune Rashi, erau urmatoarele: Michael trebuia sa o anunte pe Sara ca va naste un copil (in fond, cine altcineva decat Dumnezeu Insusi ar fi putut da o astfel de veste unei femei de 90 de ani); Gavriel trebuia sa distruga Sodoma si celelalte orase condamnate de Dumnezeu pentru pacatele lor; iar Rafael urma sa il vindece pe Avraham (care facuse circumcizie) si sa il salveze pe Lot din Sodoma.
Si, intr-adevar, mergand mai departe cu firul narativ si privind de data aceasta din perspectiva lui Lot, in versetul 19.1, Tora ne spune: „Cei doi ingeri au ajuns in Sodoma seara si Lot statea la poarta Sodomei. Lot i-a vazut si s-a ridicat sa-i intampine si s-a aplecat cu fata la pamant.” Iar cei doi ingeri erau, desigur, conform celor spuse de Rashi, Gavriel si Rafael. (Michael isi incheiase misiunea de a o anunta pe Sara de copilul care urma sa se nasca si se intorsese in ceruri). Si Lot ii apara pe cei doi ingeri de sodomiti, apoi soarta cetatii este pecetluita si Lot salvat din orasul cuprins de flacari.
Comportamentul celor doi, Avraham si Lot, este similar, la fel ca si intamplarile prin care trec. La unul vin trei ingeri, la altul doi, ambii se ridica sa ii intampine si se apleaca in fata lor. Si totusi exista o deosebire fundamentala, la fel ca si cea pe care am prezentat-o in citatele cu care a debutat Dvar Tora… Conform celor spuse in Tora, la Avraham vin TREI OAMENI, pe cand la Lot vin DOI INGERI! Si asta numai pentru faptul ca Avraham era atat de sus pe plan spiritual, incat se afla la egalitate cu ingerii, care ii pareau oameni. Aceiasi „oameni”, care pentru Lot pareau imposibil de atins…
Am spus la inceputul comentariului ca Avraham si Lot privesc lumea pornind de la doua filosofii diferite: pentru Lot, „ceea ce conteaza cel mai mult este modul in care te vezi tu insuti!”. Pentru Avraham, „coroana unui renume bun este mai valoroasa decat toate”. Si de aceea Lot se uita la ingeri si ii vede prea mari pentru el, pe cand Avraham poarta deja coroana renumelui pe care si l-a dobandit…
In fiecare zi si odata cu fiecare decizie pe care trebuie sa o luam, avem si noi de ales intre a ramane in fata oglinzii ca pisica din fotografie, incercand in van sa ne vedem reflexia sub forma de leu, sau – mai rau – mintindu-ne pe noi insine ca am vazut-o, sau muncind pentru a ne dobandi coroana care sa fie deasupra celei a Torei, a kohenilor si a regalitatii…
Sa ne cunoastem ritualurile
SHEMA ISRAEL (Partea a II-a)
Am vorbit saptamaa trecuta despre primele versete din Shema Israel, anume „E.l Meleh Neeman”, „Shema Israel” si „Baruh shem cvod…”. Iar saptamana aceasta continuam cu versetele 6.5-9 din Deuteronom.
Cea de-a doua parte a rugaciunii vorbeste despre iubirea pentru Dumnezeu, pe care orice om o datoreaza Creatorului. O fraza in debutul acestui paragraf atrage in mod special atentia: „Sa Il iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta.” [6.5] Dupa cum afirma comentatorii, porunca din acest verset are o tinta precisa: un om este dator sa o indeplineasca cu dragoste si nu din teama si in nici un caz din obisnuinta. Mishna (tratatul Brachot 9.5) explica faptul ca un evreu are datoria de a-L iubi pe Dumnezeu „cu toata inima sa”, adica infruntandu-si toate emotiile si dorintele, „cu tot sufletul sau”, adica mergand pana la a-si jerfi viata la nevoie pentru Dumnezeu si chiar cu pretul intregii averi („cu toata puterea sa”). De altfel, una dintre cele trei porunci pentru care, conform halakha (legea iudaica), un evreu este obligat sa isi sacrifice chiar viata pentru a nu le incalca este si interdictia idolatriei, adica, in esenta, ceea ce rugaciunea Shema Israel exprima.
Istoria prezinta – din pacate – exemple suficiente de martiri murind pentru a nu incalca aceste porunci. Dupa cum prezinta si Talmudul in tratatul Brachot 61b, insusi rabinul Akiva, torturat si condamnat la o moarte lenta si chinuitoare, le-a spus discipolilor care nu ii intelegeau bucuria in acele momente groaznice: „Toata viata mea m-am rugat sa imi pot pastra dragostea fata de Dumnezeu chiar daca asta ma va costa viata. Si acum, cand am reusit in sfarsit, sa nu fiu fericit?!?”
Un alt detaliu semnificativ este ca in exprimarea din Shema, cuvantul „inima”, care in mod normal ar fi fost in limba ebraica „lev”, apare sub forma de plural – „levav”. Comentatorii (Rashi, Talmidei Rabi Yona) explica aici ca este vorba despre cele doua instincte ale omului, instinctul bun (ietzer hatov) si instinctul rau (ietzer hara) pe care un evreu trebuie sa le puna (pe amandoua!) in slujba ideii de iubire fata de Dumnezeu.
In versetele urmatoare din aceasta a doua parte a rugaciunii, doua intelesuri, unul propriu si unul figurat, se intrepatrund. Luandu-le in ordine, porunca „sa fie aceste cuvinte pe care ti le poruncesc astazi langa inima ta” presupune o discutie mai amanuntita. In primul rand, fragmentul „pe care ti le poruncesc astazi” aduce in prim-plan o alta calitate a Torei, pe care comentatorii nu se sfiesc sa o remarce: universalitatea. O colectie de legi si regulamente, oferita de Dumnezeu evreilor in urma cu cateva mii de ani, continua sa ramana astazi nu numai valabila, dar si deosebit de actuala. Dupa cum afirma Sifre, evreii pot si trebuie astazi sa priveasca Tora si sa o respecte cu tot atata entuziasm ca si cum ar fi primit-o ei insisi, direct din mainile lui Dumnezeu, pe Muntele Sinai.
Explicand metaforic versetele, aceasta parte a rugaciunii accentueaza ideea unicitatii lui Dumnezeu, a datoriei pe care o au evreii de a recunoaste si a perpetua aceasta unicitate („Sa le predai [aceste cuvinte] fiilor tai si sa vorbesti de ele, cand stai in casa si cand mergi pe drum, cand te culci si cand te scoli”).
Citite „la propriu”, versurile contin ele insele referiri la alte porunci, printre care aceea de a recita Shema Israel de doua ori pe zi, seara si dimineata („cand te culci si cand te scoli”). In ansamblul ei, porunca se refera doar la minimul zilnic de studiu al Torei pe care un evreu trebuie sa il respecte, porunca de a invata Tora fiind indeplinita chiar si numai prin recitarea de doua ori pe zi a rugaciunii Shema Israel.
Apar de asemenea referiri la porunca de a pune tfilin („sa le legi de mana ta si sa-ti fie ca semn intre ochi”) si la cea de a fixa mezuza pe tocurile usilor („sa le scrii pe tocurile usilor casei tale si ale portilor tale”).
Saptamana viitoare – despre urmatoarele paragrafe, continand conceptele de rasplata si pedeapsa, precum si (in ultimul paragraf al rugaciunii) porunca referitoare la tzitzit, un alt simbol si obiect de cult iudaic cu utilizare zilnica.
Shabat Shalom!
Opinii recente