Cele două teme principale abordate de cea de-a unsprezecea binecuvântare din Șmone Esre par la prima vedere complet disjuncte una față de cealaltă. În primul rând, Îi cerem lui Dumnezeu o judecată dreaptă, iar în al doilea rând, Îl rugăm să ne ajute să nu mai fim nefericiți. Iată formularea exactă:

Înapoiază-ne judecătorii ca odinioară și sfetnicii noștri ca la început și îndepărtează de noi tristețe și suspin. Și împărățește peste noi degrabă, Tu, Doamne, singur, cu milă și îndurare și fă-ne dreptate la judecată. Binecuvântat ești Tu, Doamne, Rege iubitor de dreptate și judecată. — A unsprezecea binecuvântare din Șmone Esre

Ce legătură are însă judecata dreaptă cu fericirea?

Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să notăm în primul rând că în cererea pe care I-o adresăm lui Dumnezeu, solicitarea nu este pentru dreptate personală. Nu Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să câștigăm un proces pe care îl avem cu un seamăn de-al nostru, sau cu vreo instituție de stat sau privată. (Oare cât ar fi tariful orar dacă Dumnezeu ar lucra ca avocat? :)) În schimb, Îi cerem să reinstaureze sistemul de judecători și sfetnici pe care poporul lui Israel l-a avut în vremurile străvechi, pentru ca societatea în care trăim să redevină profund inspirată de valorile Torei și ale revelației divine. Îi cerem să ne binecuvânteze cu lideri puternici și inspirați, de talia celor din trecut (Moșe, David, Aaron, Solomon), să ne susțină în reînființarea instituțiilor juridice și de învățământ care ne-au definit și menținut ca popor (Sanhedrin, tribunale și curți rabinice, instituții de studii) și să ne călăuzească liderii spre a conduce cu dreptate și înțelepciune.

Iar fericirea apare în acest context ca o consecință naturală, firească, a reinstaurării unei societăți axate pe valorile Torei. Contrar ideilor care susțin (chiar și în zilele noastre) că religia și valorile sale stau la baza divergențelor dintre oameni și a ”tuturor relelor lumii”, binecuvântarea pe care o rostim în Șmone Esre vine să ne învețe că o societate revenită la valorile pe care Dumnezeu Însuși le-a instaurat este idealul către care ar trebui să tindem. Accentul aici cade desigur, nu pe practica efectivă a ritualurilor religioase (foate importante și ele, desigur), ci mai ales pe practicarea valorilor pe care Tora le precizează ca fiind importante pentru omenire: milă, devotament, bunătate, bun simț, dragoste față de Dumnezeu și de semenii noștri, respect, pace și multe altele.

În lucrarea sa ”Celebrând viața” (Celebrating Life), publicată în anul 2000, rabinul Jonathan Sacks scria: ”Fericirea nu este dată de ceea ce avem. Ea este ceea ce împărțim cu alții.”

A unsprezecea binecuvântare din Șmone Esre vorbește despre צדקה ומשפט — ”țedaka umișpat”, traduse aici prin ”dreptate și judecată”. Țedaka înseamnă nu numai dreptate, ci și fapte caritabile, bunătate, împărțirea avuției personale, a timpului, resurselor și cunoștințelor personale cu alții, pentru a-i sprijini și ajuta.

Ceea ce Îi cerem lui Dumnezeu este să ne ajute să facem aceste lucruri, această împărțire echitabilă, cu inima largă și conștiința faptului că împărțim de fapt nu din ceea ce este al nostru, ci din ceea ce am primit și noi de la Dumnezeu.

Și mai formulăm o cerere aici… Îi cerem Atotputernicului ca în justiția pe care o practică față de noi, să fie El Însuși caritabil și milos, să-Și ”tempereze” atributul justiției cu cel al milei și să ne ofere șansa de a exista chiar dacă nu întotdeauna o merităm pe deplin. Din viața pe care El a creat-o, Îi cerem să ne dea și nouă viață și prosperitate, într-un act nu doar de milă, ci și de justiție perfectă și absolută.

În special în aceste momente, imediat următoare zilelor de Roș Hașana și Iom Kipur, când Dumnezeu a fost reîncoronat ca rege al lumii și ne-a judecat de pe Scaunul Gloriei Sale, mesajul acestei binecuvântări este deosebit de relevant. El ne aduce aminte că putem funcționa la parametri optimi, fără ”tristeți și suspine” — atât ca indivizi sau societate — doar atunci când suntem călăuziți de valori corecte și drepte, când prețuim justiția și învățătura, când ne respectăm unul pe celălalt și împărțim între noi din ceea ce avem.

Șana Tova, Hag Sameah și Șabat Șalom!

Share This